DIN NOU DESPRE ÎNVĂŢĂMÂNTUL TEATRAL

UNIVERSITAREA “SPIRU HARET” – FACULTATEA DE TEATRU

GALA ABSOLVENŢILOR

ŞTACHETA CALITĂŢII

Scandalul iscat în jurul fabricii de diplome “Spiru Haret” rămâne doar un foc de paie al politichiei noastre dâmboviţene, atâta vreme cât învăţământul de stat şi particular nu se reformează, având probleme foarte grave. Învăţământul particular a devenit un fel de SRL de pe urma căruia mulţi acumulează profituri substanţiale. Dar nici cel de stat nu se simte mai bine. În Constituţie se scrie clar : “Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii”(Articolul 23, alineatul 4), numai că toate universităţiile de stat au foarte multe locuri cu plată, cele fără plată fiind mai puţine. Peste toate, marea majoritate a profesorilor de la stat predau şi la universităţiile particulare alături de numeroşi politicieni ce încasează şi un salariu de parlamentar ori de şef la vreo agenţie de stat, dar mai au o sursă de venit şi ca profesori în învăţământul particular. Respectivii sug de la două oi cum spune zicala populară, în timp ce punctul principal al învăţământului, CALITATEA se duce pe apa Sâmbetei. Cum pot oare aceşti profesori să-şi împartă timpul între două s-au chiar trei universităţi, rămâne um mister. La rândul lor, studenţii consideră că dacă plătesc pentru studii pot să absenteze, să fie superficiali în pregătire deoarece nimeni nu are interesul să îi sancţioneaze. ”Justiţiarii” din mass media nu au luat la puricat toate universităţile particulare şi de stat, să facă public cine sunt cei ce le “deservesc” în calitate de profesori doctori. Câte doctorate se dau pe an pentru ca unii indivizi să obţină profituri ca profesori dacă au pe cartea de vizită specificarea “doctor”?! Sunt foarte multe întrebări legate de starea învăţământului nostru bolnav ce are nevoie urgent de o nouă legislaţie şi definirea statutului universităţilor de stat şi particulare.

Revenim însă, la Universitatea “Spiru Haret”, la Facultatea de Teatru, ce produce actori, un domeniu pe care îl urmăresc de mult cu atenţie. În presă s-a spus că Facultatea de Teatru respectivă “nu are evaluare periodică pentru teatru, format de zi”. Nici alte şapte facultăţi nu aveau această evaluare. În cazul celei de teatru ar trebui făcute totuşi, unele precizări, ştacheta pregătirii viitorilor actori este demnă de apreciat depăşind standardele practicate la alte facultăţi de profil. Mai întâi, într-o clasă de actorie nu sunt mai mult de 20 de studenţi, în vreme ce la facultatea de stat, UNATC, sunt 60, ce dau de lucru unei echipe numeroase de profesori doctori din care peste jumătate n-au călcat vreodată pe scena unui teatru. Nu toţi profesorii de la “Spiru Haret” deţin patalama de doctori, dar şi-au câştigat prestigiul în faţa publicului prin numeroasele spectacole şi filme la care au participat în calitate de creatori activi. De pildă, Margareta Pogonat, Constantin Codrescu, sau regizoarea Sanda Manu nu sunt doctori, ci doar pedagogi devotaţi teatrului, cizelării tinerelor talente. Financiar, e drept, cei de la “Spiru Haret” nu investesc corespunzător în Facultatea de Teatru, nici sub aspectul salariilor, nici pentru spaţiile de lucru ale clasei de studiu a artei actorului, dar mulţi din absolvenţii săi s-au remarcat la Galele Tânărului Actor de la Mangalia (Monica Florescu, Claudia Imre, Octavian Strunilă, Dorin Eugen Ionescu, Magda Frâncu şi alţi colegi) sau în cadru unor festivaluri de teatru unde participau cu teatrele care i-au angajat după terminarea studiilor. Evident că această facultate particulară de teatru este o excepţie pentru că a reunit prin eforturile prof.univ. dr. Lucia Mureşan pedagogi de valoare.

Între 15 – 19 iunie, la Teatrul Foarte Mic, Facultatea de Teatru de la Universitatea “Spiru Haret” a prezentat Gala tinerilor absolvenţi ai clasei prof. univ.dr.Lucia Mureşan şi lect.univ.dr.Mircea Constantinescu, personalităţi în viaţa artistică, alături de lect.univ.dr.George Grigore. Despre această Gală, dar şi despre unele examene de clasă urmărite, vă prezentăm câteva observaţii.

“FRIGUL” de Lars Noren este o alegere repertorială ce serveşte scopului pedagogic de evidenţiere a tinerilor absolvenţi. Dramaturgul suedez oferă partituri dramatice generoase şi cu un grad ridicat de dificultate pentru cei patru sdudenţi distribuiţi în personajele implicate într-n conflict cu grave rezonanţe pentru societatea actuală. Lars Noren propune o dezbatere provocatoare de judecarea extremismului naţionalist şi a relaţiilor de convieţuire şi comunicare între oameni de diferite religii şi naţionalităţi. Din păcate, nu am putut viziona spectacolul decât pe DVD, dar evoluţiile tinerilor Dan Murzea, Marius Mihai, Ninel Petrache şi Octavian Ştefan demonstrau o creionare credibilă a personajelor în care erau distribuiţi. Pe toţi aceşti absolvenţi i-am descoperit apoi în alt examen de licenţă, “Gâlcevile din Chioggia”, în roluri comice evidenţiate încântător, Dan Murzea – Tita Nane, Marius Mihai – Locţiitorul, Ninel Petrache – Beppe şi Octavian Ştefan –Jupân Toni. Spectacolul “Frigul” a fost selecţionat pentru Secţiunea grup la Gala Tânărului Actor de la Mangalia care se desfăşoară la început de septembrie.

“DOMNIŞOARA IULIA” de August Strindberg este o piesă cu dificultăţi majore pentru începătorii în ale teatrului, dar sub aspect pedagogic alegerea repertorială rămâne interesantă pentru că solicită celor distribuiţi studiul teatrului psihologic. Şi în cazul acestui spectacol trebuie apreciată atenţia profesorilor de a ocoli orice intenţie de impunere a unei viziuni regizorale originale asupra piesei şi doar de-a veghea la descifrarea în profunzime a personajelor. Cei din distribuţie erau corecţi în conturarea personajelor, în ciuda unor şovăieli în nuanţarea firească a trăirilor interioare dictate de tensiunile conflictului. Diana Lolescu, în domnişoara Iulia, nu reuşea să dezvolte expunerea dramatică a personajului, care părea tratat ca la o primă lectură a textului. În Jean, Dragoş Ianoşi declama adeseori replica fără să o dubleze de expresia trăirii sincere a situaţiilor în care este implicat personajul. Cu mult firesc creiona Andra Gheorghe pe Kristin. Pe această absolventă am întâlnit-o apoi în “Gâlcevile din Chioggia” unde în Canocchia prezenta o altă faţetă a posibilităţilor sale actoriceşti demne de reţinut.

“FETELE DIN IOWA” de Lee Blessing pare o selecţie repertorială surprinzătoare pentru un examen de licenţă deoarece conţine şi provocarea de a realiza roluri cu profil de compoziţie. O mamă cu probleme psihice şi cele trei fete ale sale, dintre care una lesbiană, sunt o familie destrămată, măcinată de secrete, puse în pagină dramatică dibaci de către autor care oferă partituri generoase actriţelor. Partiturile celor trei fete se constituie într-un material de studiu comod şi ideal pentru absolvente, dar rolul lui Evelyn, mama, este o grea piatră de încercare pentru o actriţă aflată la început de drum. Admirabilă a fost însă, Ioana Mihăilă în Evelyn, gândind în profunzime personajul şi pentru fiecare moment de compoziţie găsind calea expresiilor fireşti şi transmiterea sinceră a emoţiilor. Ioana Mihăilă şi-a evidenţiat talentul deosebit ce îl deţine şi în “Gâlcevile din Chioggia”, abordând dezinvolt, cu farmec comic, rolul Orsetei. La rândul lor Simona Leonte (Jo), Dana Spătaru (Kess) şi Monica Alexandrescu (Sherry) în cele trei surori au fost remarcabile. Fiecare a conceput cu multă atenţie profilul personajului, dându-i o strălucire aparte. Pe Simona Leonte am întâlnit-o apoi în “Gâlcevile din Chioggia” interpretând pe Libera, un rol de comedie căruia i s-a adaptat ireproşabil.

Cele patru absolvente au oferit publicului o “carte de vizită” deosebită, prin care şi-au impus personalitatea unor talente mature, cât şi o bună pregătire profesională. ”Fetele din Iowa” rămâne un spectacol pe care oricare scenă profesionistă îl poate găzdui având garanţia succesului de public.

“GÂLCEVILE DIN CHIOGGIA” de Carlo Goldoni era o altă alegere repertorială inspirată pedagogic pentru a arăta pregătirea profesională a absolvenţilor, care au trebuit să şi cânte şi danseze, sarcini dificile de care s-au achitat fermecător. În afara celor trei absolvente citate – Ioana Mihăilă, Simona Leonte şi Andra Gheorghe -, deosebite şi în alte partituri, numeroasa distribuţie a adus la rampă o pleiadă de tineri mobili, cu disponibilităţi comice apreciabile. Fiecare demonstra că a prins în esenţă linia tipologică a personajului exploatată cu dezinvoltură şi bună măsură în expresia comică. Gabriela Marin (Checca), Andreea Lupşa (Lucieta), Carolina Vasile (Pasqua), cu vervă comică îşi caracterizau subtil personajele. Octavian Ştefan (Jupân Toni) dezvolta credibil o compoziţie comică, Alexandru Coman (Vicenzo) era atent la susţinerea relaţiilor cu haz faţă de diversele personaje, Răzvan Dragu (Tofollo) – inventiv în dirijarea accentelor comice, Al-Hourani Usan (Jupân Fortunato) – este dotat cu un umor personal al expresiei, Ninel Petrache (Beppe) – natural în gestică şi nuanţare, Dan Murzea (Tita Nane) – excelent în implicările spontane în diversele situaţii, beneficiind şi de un glas special cu tonalităţi abil folosite, Marius Mihai (Locţiitorul) – fermecător într-o compoziţie comică dezinvolt concepută şi Massimiliano Nugnes (Portărelul) – student în anul întâi, clasa prof.Constantin Codrescu, s-a adaptat în scurtele sale apariţii jocului debordant al colegilor.

Spectacolul degaja verva unui comic de bună factură datorită unei echipe bine sudate, capabile să evolueze în proiecte de musicaluri.

REUŞITA METODELOR PEDAGOGICE

· Promoţia clasei prof.univ.dr.Lucia Mureşan număra doar 22 de absolvenţi şi demonstrează că un număr restrâns de studenţi oferă posibilităţi mai bune pedagogilor pentru a le cizela capacităţile.

· Selecţia repertorială pentru spectacolele de licenţă era motivată de cunoaşterea şi grija pentru evidenţierea fiecărui absolvent, fără ca dascălii să-şi etaleze ambiţii regizorale ce ar fi putut stingherii pe viitorii actori.

· Marea majoritate a absolvenţilor arătau că deţin glasuri lucrate tehnic sub aspectul impostaţiei vocale şi dicţiei. În acest domeniu se manifestă o preocupare atentă la Universitatea “Spiru Haret” – Facultatea de Teatru.

· EXAMENE DE ANUL ÎNTÂI – Pentru o mai bună documentare asupra metodelor de pregătire am urmărit şi examenele anului întâi ale clasei profesorului Sanda Manu, asistenţi Dana Voicu şi Şerban Pavlu. Clasa cuprinde un număr de 16 (!!! ) studenţi care promit evoluţii deosebite. Examenele se axau mai întâi pe exerciţii de improvizaţie inspirat coordonate. A urmat apoi un alt examen al studiului personajelor din teatru antic, cu fragmente în versuri din adaptările lui Victor Eftimiu. Creionarea personajelor dintr-o astfel de adaptare era o sarcină actoricească grea de care studenţii s-au achitat remarcabil. Scopul pedagogic al sdudiului se dovedea a fi acomodarea studenţilor cu replica şi sensurile sale mai ales când aceasta deţine dificultatea versului. De altfel, acelaşi examen a cuprins şi un moment admirabil, un mic spectacol cu “Dragoste învrăjbită” de George Coşbuc, cu personaje amuzant creionate. Un alt moment al examenului celor din anul întâi a mai fost şi interpretarea “Levantului” de Mircea Cărtărescu. Examenul era gândit modern, pe coordonate culturale provocatoare pentru studenţi.

· Recunosc, am considerat că învăţământul teatral particular nu are mari şanse de izbândă, dar ce am văzut la Facultatea de Teatru de la Universitatea “Spiru Haret” mi-a dat încredere în viitorul multor studenţii ce au beneficiat de o formare profesională solidă datorată unor dascăli – doctori sau nu -, personalităţi însă, cu o bogată experienţă artistică, împărtăşită cu har pedagogic celor ce ambiţionează să slujească teatru. Le doresc “baftă” absolvenţilor în integrarea lor în viaţa artistică – teatru, film, telenovele - pentru că deţin “A.B.C.”-ul profesiei alese !