SPECTACOL CU O SINGURĂ REPREZENTAȚIE… ISTORICĂ
Este o șansă rară prilejul întâlnirii cu o familie a valorilor. Această șansă au avut-o participanții la aniversarea unei jumătăți de secol de existență a Teatrului de Comedie. Născut în 5 ianuarie 1961 și-a serbat aniversarea de 50 de ani, alături de primul său director, meșterul Radu Beligan și o parte din echipa care a impus atunci, primul teatru personalizat de la noi. A fost o sărbătoare a valorilor lumii teatrale. Au urmărit acest spectacol, cu o singură reprezentație, numeroși tineri aspiranți la mirajul scenei. Reunirea generațiilor desena o filă din albumul istoriei teatrului nostru.
Sosirea la întâlnire a fiecărui invitat era un spectacol în sine. Nu mai conteneau îmbrățișările și entuziasmul reîntâlnirilor. O mare familie se reunea, iar respectul, prețuirea și bucuria revederii creiau o atmosferă vibrantă. Se întâlneau prietenii marelui public, ca oamenii obișnuiți, fără fard și costum de scenă. Se intersectau peste tot discuțiile ce invocau o viață nelipsită de dificultăți mai mari sau mai mărunte în funcție de epocă. Turnee. Cenzură. Spectacole contestate. Premii. Dispariția celor dragi. Reîntâlnirea părea un film cu camera ascunsă a unor vieți dedicate generos cu tot sufletul templului Thaliei. Invitații se hotărau cu greu să intre în sala de spectacol. Nu vroiau să se despartă unii de alții. Se regăseau emoțional. Firește, în jurul meșterului Beligan s-a creat un furnicar. Totul arăta ca un puternic stup de albine, lângă matcă. Cu discreție, alături de “regina” stupului care dăduse startul pentru culegerea roadelor, directorului din urmă cu 50 de ani, stătea cel actual, George Mihăiță, directorul Teatrului de Comedie. Se manifestau ca oameni normali, obișnuiți. Erau însă, VALORILE unei bresle. Venirea invitaților a fost o primă lecție despre ce presupune solidaritatea, prețuirea valoriilor unei profesii în care orgoliile, disputele se manifestă adeseori, mai pregnant decât în alte meserii.
În sală, a urmat un alt spectacol. “ Moderatorul ” muzical era fanfara “Zece prăjini“ condusă de Ovidiu Lipan Țăndărică. Regia a aparținut lui Alexandru Dabija, de la care se aștepta totuși, și un nou spectacol promis, “Celebrul 702”, piesa de lansare în 1961 a Teatruluii de Comedie, care “înfiera cu mânie proletară imperialismul“. Prin proiecții din jurnalele de știri de atunci s-a amitit timpul evenimentului înființării Teatrului de Comedie. O imagine emblemă cu meșterul Radu Beligan în rolul principal din “Celebrul 702“ a devenit fundalul amintirilor. Cu modestie și umor – doar ne aflam la un teatru de comedie ! -, directorul din 1961, omul-istorie a vieții teatrale, a relatat clipa nașterii acestui teatru cu douăzeci și șase de actori, doi regizori și un scenograf. A început astfel cea de a doua lecție de istorie a teatrului. Din echipa de atunci au continuat drumul amintirilor, alți “pioneri” ce au consolidat și impus în plan internațional acest teatru. Umorul evocărilor nu a lipsit, dar nici lacrimile și uimirea publicului din sală. Pentru a răsplăti cu aplauze destăinuirile, tinerii spectatori dictau ridicarea în picioare a asistenței în semn de respect. Rămân file de istorie pentru Teatrul de Comedie, cuvintele rostite de meșterul Radu Beligan, de regizorii care i-au fost atunci alături, David Esring și Lucian Giurchescu și de actorii Sanda Toma, Ion Lucian și Mircea Albulescu. Cum se cuvine fanfara “Zece prăjini” îi primea cu acorduri din “imnul – Onor la general”. Sunt “generalii” teatrului nostru.
“Dacă mă gândesc bine, sunt mulțumit că tu ești directorul cel mai bun de astăzi al teatrului“, cu aceste cuvinte și-a încheiat alocuțiune meșterul Beligan. Și … i-a predat “ bastonul “ său lui George Mihăiță care a mai primit multe vorbe de apreciere din partea înaintașilor pentru spectacolele de astăzi ale Teatrului de Comedie. Tinerii prin aplauzele lor entuziaste confirmau laudele.
În toate evocările se sublinia prietenia celor din echipă, ce a contribuit la recunoașterea internațională a teatrului. Marin Moraru preciza că la baza prestigiului câștigat atunci de Teatrul de Comedie rămâne că … “ Noi am fost o familie. Nu am fost un teatru“ !! Și astăzi acest teatru se manifestă ca o familie unită. Cultivă calea începutului, ca o familie a valorilor.
Până târziu în noapte tinerii, actori sau regizori colaboratori, au stat alături de maeștri ascultându-le cu emoție amintirile. Întâlnirea din 5 ianuarie 2011 dintre generații dă speranță viitorului teatrului și prin modul în care a fost receptată de tinerii prezenți.
O surpriză pentru organizatorii aniversării, a fost intrarea în scenă în rol de … recuziter a actorului și regizorului Horațiu Mălăele care și-a rostit “crezul “ său : “Teatrul care-mi place mie / Este cel de comedie / Iar directorul baban / Este … George Beligan“.
Astfel, istoria și-a spus cuvântul printr-o serbătorire a valorilor ce nu se poate uita de către cei interesați cu adevărat de teatru.
P.S. Cu amărăciune s-a putut sesiza absența de la acest moment de istorie a teatrului, a unor doamne invitate ( cronicari ai unor reviste ) , care au ratat acest spectacol unic.
Surprinzător, aniversarea celor 50 de ani, un eveniment cultural a interesat totuși, majoritatea televiziunilor, Pro Tv a transmis chiar, în direct deschiderea spectacolului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu