UN EȘEC CE RIDICĂ MULTE ÎNTREBĂRI
Acest spectacol este unicat , cel puțin în peisajul teatral bucureștean – nu are regizor !! Cum programul de sală și afișul nu indică regia, nu vom nominaliza nici noi pe acea personalitate care s-a retras din proiect. Un regizor stimat. De ce “Băieții de aur” nu are regie ? – e o întrebare cu răspunsuri greu de descifrat. De altfel, spectacolul a cărui premieră a avut loc în urmă cu câteva luni, nu este decât rar programat pe afișul Teatrului Mic.
Bănuim că s-a înscris în repertoriu piesa lui Neil Simon, o comedie, pentru că oferea două partituri ample actorilor, Dan Condurache și Mihai Dinvale care sărbătoresc 35 de ani de când funcționează în colectivul teatrului, actori stimați și apreciați. În 2004, o altă piesă apropiată tematic de aceasta, “Alex și Morris” de Michael Elkin , înregistra un mare succes, peste o sută cinzeci de reprezentații, în interpretarea magistrală a regretatului Ștefan Iordache și a colegului său, Mitică Popescu, în regia lui Gelu Colceag. Să optezi permanent pentru piese cu profil apropiat, denotă o lipsă de concept reportorial, chiar dacă intenția ar fi evidențierea unor actori din valorosul colectiv deținut de teatru. Dacă în “Alex și Morris”, doi vârsnici cu concepții și temperamente diferite, se ciorovăiau fiind colegi de cameră într-un sanatoriu de geriatrie, în “Băieții de aur” doi actori vârsnici sunt într-un azil și se ceartă pe amintiri și pe propunerea unui impresar care își dorește un ultim show . Tematic cele două texte sunt apropiate ca atmosferă, diferite prin scriere însă, ca nuanțe și conflict, prima mai subtilă, cea de a doua mai simplistă. Numai că și o astfel de comedie cu tentă bulevardieră, are nevoie de mâna fermă a unui regizor care să îndrume actorii în scopul transmiterii mesajului scriiturii dramatice. În “Băieții de aur”, Dan Condurache și Mihai Dinvale, ca și ceilalți colegi din distribuție, joacă fiecare în stil personal, în maniere diferite. Relații între personaje nu există. Comicul situațiilor e vulgar prezentat. Rezultatul este un spectacol submediocru cu actori de la care publicul aștepta interpretări de valoare, credibile . Din păcate, un actor precum Dan Condurache, activ și prețuit și în telenovele, în bătrânul Willie pare un claun care se maimuțărește, lipsa îndrumării regizorale pentru configurarea personajului fiind evidentă. În partenerul său de azil, Al Lewis, interpretat de un alt actor prețuit, Mihai Dinvale urmează stilul de joc exagerat al colegului. Cei doi se forțează să provoace efecte comice, și uită de argumentarea prin situații și replică. Din nou se demonstrează că oricât har ar avea un actor, fără un regizor în preajmă, nu îl poate aplica într-un rol.
Confruntările dintre “băieții de aur”, Willie și Al Lewis, se alimentează prin intervențiile unor personaje, unele aparent secundare, cu pricepere desenate ca tipologii de Neil Simon. Lipsa unei viziuni regizorale coerente se face pe deplin simțită și în intervențiile acestor personaje. Interpretările actorilor sunt exterioare în raport cu situațiile, false și exagerate. Bogdan Talașman – “vedetă” la emisiunea de divertisment a televiziunii publice, “ÎnTrecerea anilor” – se căznește să îl caracterizeze pe Ben și o face estradistic, cu un haz forțat. Eddie (Ștefan Lupu), Infirmiera (Ruxandra Enescu), Sora de caritate (Liliana Pană), Regizorul de platou (Petre Moraru), Domnișoara de la machiaj (Camelia Vlăduț), etc devin accesorii nesemnificative ale spectacolului, relațiile lor cu protagoniștii fiind aproape inexistente.
Ambalajul scenografic al reprezentației este singurul aspect remarcabil prin decorul sugestiv creat de Ștefan Caragiu și costumele datorate Lilianei Cenean.
Degringolada repertorială a unor teatre instituționalizate lipsite de personalitatea unui profil stabil , unde sunt mulți actori angajați care stau pe tușă și așteaptă să fie distribuiți conform capacităților pe care le au, produce eșecuri prin spectacole ce pot fi ocolite de public. Un exemplu ar putea deveni și “Băieții de aur” de care și regizorul s-a dezis până la urmă. S-ar putea totuși, să atragă pe acei spectatori obișnuiți cu divertismentele penibile ale multor televiziuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu