“ RABBIT HOLE “ – TEATRUL ACT

UN SPECTACOL MEDIOCRU

Criza regiei de la noi marcheaă nu numai teatrele instituționalizate pe care am început să o argumentăm și prin comentariile anterioare, ci se manifestă agresiv și în teatrele independente de la care rămâne de așteptat afirmarea de noi valori regizorale tinere, novatoare.

Este surprinzător cum un teatru independent de prestigiu precum Teatrul Act a acceptat proiectul acestui spectacol. Pentru mulți, “Rabbit Hole” este un text cunoscut prin filmul din 2010 cu Nicole Kidman, o adaptare cinematografică a piesei cu același titlul aparținând dramaturgului american David Lindsay-Abaire. Povestea familiei Corbett ce și-a pierdut unicul copil în vârstă de doi ani în urma unui accident este impresionantă prin fina analiză psihologică a efectului declanșat asupra părinților de tragica dispariție. Autorul întreprinde un reușit studiu psihologic.

Becca ( Cătălina Moga ) este grav afectată și revoltată chiar și pe Dumnezeu de pierderea fiului, ea se află în conflict cu mama sa ( Emilia Dobrin ), cu soțul, Howie ( Emil Măndânac ), cu sora sa gravidă ( Nicoleta Lefter ), dar … dezvoltă o relație ciudată cu Jason ( Cosmin Panaite ), cel care i-a accidentat mortal băiatul. Tot acest subiect delicat, cu profunde conotații psihologice, în spectacolul realizat superficial de Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, este tratat ca un scenariu dei telenovelă din categoria inferioară a unor astfel de producții. Cele două regizoare ignoră constructul profund al psihologiei personajelor ce le motivează relațional, ca și condițiile speciale ale spațiului de joc neconvențional oferite de Teatrul Act. Încarcă exagerat cu diverse obiecte spațiul pentru a ilustra decorul și apelează insistent la o singură și neavenită proiecție cu băiețelul dispărut. Nedescifrarea atentă a psihologia personajelor de către regizoare afectează și actorii distribuiți în partituri dificile dramatic care sunt lipsiți de sprijin în coordonarea interpretării. În numele așa zisului firesc, actorii își rostesc șoptit replicile, fără nuanță, care în majoritatea situațiilor nu pot fi receptate de public.

Singura din distribuție, prin experiență câștigată și în alte spectacole de valoare ale Teatrului Act, Emilia Dobrin reușește o interpretare de excepție în rolul mamei nefericitei Becca, configurând credibil portretul femeii care prin intervențiile sale încearcă să aducă normalitate în viața familiei Corbett. Apreciată pentru evoluțiile sale la Teatrul Odeon, Nicoleta Lefter este de astă dată o palidă prezență în rolul surorii lui Becca, interpretând exterior personajul. Cunoscut din telenovele ( “Aniela”, etc ), Emil Măndânac încearcă neconvingător să sugereze frământările lui Howie, tatăl copilului accidentat, care găsește un refugiu pentru a își reface tonusul existențial prin ședințe de terapie de grup. Actorul de la Galați, Cosmin Panaite, remarcat și el în alte spectacole, oferă acum un palid profil al tânărului care a accidentat băiețelul. Personajul central, Becca, femeia care și-a pierdut copilul, o partitură complexă, revine Cătălinei Moga. Actrița nu reușește să descifreze nuanțat situațiile prin care trece acea mamă în suferință prin pierderea micuțului. Majoritatea actorilor își recită replicile fără un gând interior asupra substanței lor. Regizoarele au beneficiat de tinere talente afirmate în alte reprezentații scenice sau pe micul ecran, cărora nu au găsit însă, calea de ale fructifica pe deplin capacitățiile. Piesa aparține teatrului psihologic ce solicită știința descifrării la nuanță a relațiilor și cuvântului. Viziunea regizorală nu s-a aplecat cu atenție asupra acestui important aspect.

“Rabitt Hole” este un alt spectacol distrus de regie, lipsit de fiorul emoției transmis credibil, plictisitor prin derularea fadă a conflictului vreme de două ceasuri care nu va cuceri publicul tânăr al Teatrului Act, obișnuit cu numeroase spectacole de excepție ce se prezintă cu casa închisă de câteva stagiuni. Regizori precum Alexandru Dabija sau Vlad Massaci ori Cristi Juncu au marcat prestigiul acestui teatru independent ce în cazul de față nu a descoperit personalități de calibrul lor să urmeze drumul obținerii valorii unui spectacol.