joi, 3 noiembrie 2011

“ TV FOR DUMMIES – un spectacol pentru 100 de comenzi “ – TEATRUL NAȚIONAL “ VASILE ALECSANDRI “ din IAȘI

31 octombrie – FNT ( Ediția XXI )

Este unul din cele patru spectacole selectate în cadrul secțiunii “TEATRUL DE

MÂINE”. Tematica de actualitate propusă putea fi de mare interes, dar textul realizat de Mona Bozdog și Mihaela Michailov părea un reportaj școlărește conceput, cu o minimă documentare. Spectacolul se derula pe trei tronsoane, care mai de care mai stângaci construit dramatic și teatral.Regia : Ioana Păun. Primul ar fi fost cel concret al prezentării în trei spații de joc ( într'o scenografia școlărește desenată de Maria Pitea), în care locuiau vecinii dintr-un bloc. În centru, era o mamă (Haruna Condurache), o femeie activă, bănuim om de afaceri și fiica ei minoră, isteață (Karina Pop) care fuge de acasă și iscă un așa zis conflict. Vine o reporteriță (Ioana Lefter) , fușneață, de la o televiziune să se informeze despre caz de la vecini și firește, de la mamă. O vecină (Petronela Grigorescu) este o cață obsedată să fie luată în seamă și să apară pe micile ecrane, iar vecinul, un tânăr ciudat (Florin Caracala) vrea să speculeze situația și să își facă reclamă la “producțiile” sale de pe online.Reporterița încearcă să îi instige pentru a distorsiona informațiile, a le da nota de senzațional mult preferată de televiziuni. Cel de al doilea tronson poate fi considerat cel al televizoarelor, unul la vecină și altele ajunse monitoare prin transformarea, de pildă a ușii de la cuptorul aragazului, în casa mamei ; vecinul folosea laptopul, ca și mama, însă. Ultimul tronson încerca o relaționare și implicare a spectatorilor, fiecare fiind înzestrat la intrare cu … o telecomandă. Simplist expusă dramatic povestea vroia să arate cât de periculoasă este manipularea practicată de televiziune. Scenele cu reporterița ce transforma știrile erau penibile, cea de la început dintre mamă și fiică nu reușea să trateze convingător relația dintre cele două. Finalul cu reporterița supusă “pedepsirii” de către publicul ce răspundea prin telecomandă unui test cu conotații de violență, era ridicol. După o elementară verificare a așa zisei telecomenzi, se putea ușor constata de oricine că aceasta era un element de recuzită, o păcăleală în numele relației interactive cu spectatorii, taman într-un spectacol ce ambiționa să condamne manipularea și violența. Această “manipulare” în numele originalității teatrale, era jalnică. Regia nu s-a dovedit inspirată nici în selectarea cu semnificație a proiecțiilor video de pe monitoare pentru a le lua drept argumemt al tematicii. Actorii pot fi considerați victime ale unui astfel de text și ai regiei.

Acest spectacol nu se poate numi nici măcar un experiment, era o încropeală cu ambiții de a se apropia de o temă fierbinte a actualității. În aceeiași zonă tematică și a secțiunii “Teatrul de mâine” figura în FNT “Purificare” de la Teatrul Național “I.L.Caragiale” (un admirabil spectacol comentat pe blog), care ar putea fi o școală pentru realizatoarele cu pretenții ale reprezentației de la Iași.

Dacă “teatru de mâine” va arăta ca acest spectacol, are mari șanse să dispară !!

P.S. Luni 31 octombrie în FNT s-au mai prezentat “Unchiul Vania”(Teatrul Maghiar de Stat din Cluj) , “Îngropați-mă pe după plintă” (Teatrul “Bulandra”), “Nevestele vesele din Windsor” (Teatrul Metropolis) și “Furtuna” (Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”), spectacole memorabile comentate pe blog majoritatea la data premierei.

2 comentarii:

  1. Ma uimeşte pe acest blog în primul rând felul în care sunt scrise vomele de "recenzii". Ştiaţi că NU se pune virgulă între subiect şi predicat? Am observat că utilizarea virgulei în locurile potrivite a fost o lecţie de la care aţi lipsit cu desăvârşire la şcoală, oricum... Iar atunci când te consideri mare criticăreasă ar trebui să ai simţul criticii şi faţă de propria persoană: nu poţi publica un text necorectat!!! Apoi, există greşeli grave de exprimare, cuvinte inventate (aceeiaşi se scrie aceeaşi, doamnă criticareasă... şi fuşneaţă o fi, poate, vreun regionalism, că în dex e fâşneaţă).
    Trecând cu greu peste această batjocură adusă limbii române, ajung şi la conţinutul postărilor: dacă ar fi să mă iau după acest blog, nu ar trebui să merg la teatru. "Critic de teatru" nu trebuie luat mot-a-mot (cuvânt cu cuvânt, pentru dumneavoastră), adicătelea să zici de rău. Critica de teatru înseamnă observarea obiectivă a spectacolelor, formularea opiniilor în funcţie de nişte criterii general valabile (asta ca să vorbim toţi ACEEAŞI limbă) şi emiterea unor judecăţi pertinente. E normal să spui ce nu-ţi place, dar vrem să auzim nişte motive solide. Aş vrea să ştiu ce vă recomandă pe dumneavoastră în acest domeniu în afara unei vrii generale şi nefondate cu care sunteţi invitată pe la spectacole. Nu văd competenţa dumneavoastră în spaţiul teatral.

    În legătură cu acestă recenzie, am fost şi eu în sală la spectacol, deci am văzut amândouă ACEEAŞI reprezentaţie.
    Folosirea telecomenzilor-recuzită cred că este cheia spectacolului, pentru că este o metaforă destul de drăguţ oferită: ai telecomandă, ALEGI şi eşti sigur că telecomanda este adevărată şi funcţională. Pam-pam, ea este doar recuzită şi ţi se impune un răspuns dinainte selectat. Şi în viaţa reală, CREZI că ALEGI la ce te uiti, dar sunt doar informaţii filtrate, cosmetizate, scoase din context.
    Mai departe. Îmi permit să afirm că poate nu aţi înţeles la ce vă uitaţi, poate prea ocupată să inspectaţi autenticitatea telecomenzii. (fetiţa) "fuge de acasă și iscă un așa zis conflict". Şi eu care credeam că fetiţa păţeşte ceva grav, după cum aflăm mai încolo în spectacol. Dar e doar un "aşa-zis conflict", m-am înşelat eu.
    Într-adevăr, mai sunt multe lucruri de reglat în spectacol şi ar fi fost bine dacă cei implicaţi în el ar fi putut veni pe acest blog pentru sfaturi reale... Hmmm...
    DAAAR şi dumneavoastră ar trebui, când nu înţelegeţi ceva, să vă gândiţi la posibilitatea că nu vă duce capul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere