O POVESTE CU TÂLC
Cunoscuta pieasă “Regele Lear“ de Shakespeare, inspiră pe evreul de origine ucrainiană Iacob Gorodin, stabilit în America la sfârșitul secolului XIX, să scrie un text plasând acțiunea cu scop precis în lumea credinței sale. Evident replica nu mai este shakesperiană, dar conține sensurile sale majore, acțiunea e simplificată, finalul,cu happy end.
Iacob Gorodin, dramaturg de limbă idiș, prețuit și astăzi în America, cât și în alte țări pentru scrierile sale, unele “adaptări” după piese celebre, propune în “Un rege Lear evreu” relatarea simplă a acțiunii,dar cu tâlc educativ și cultural, fiind plasată semnificativ într-o familie de evrei din epoca modernă. Susține astfel, universalitatea lui Shakespeare. Unii apropie superficial “Regele Lear” de “Sarea în bucate” de Petre Ispirescu, dar Iacob Gorodin îi acordă o aură personală originală, cu intenții moralizatoare, și textul său poate atrage nu numai publicul țintă al Teatrului Evreiesc de Stat, vorbitor de limbă idiș, ci poate interesa pe orice iubitor de teatru. Este o bună alegere repertorială, prezentată atractiv de o echipă dăruită proiectului.
Pentru spectacol s-a apelat la regizorul Grigore Gonța, care s-a apropiat cu profesionalism de text. A urmărit atent derularea acțiunii pentru a sublinia rostul ei de atenționare asupra moralei personajelor, asupra poftei de bani manifestată de unii încălcând reguli morale elementare, cum arată relaționarea dintre personaje. Fără elemente derizorii de imagine teatrală, regizorul impune emoție situațiilor subiectului. Decorul simplu, poate prea simplu, datorat lui Florin Harasim, este folosit cu dibăcie de regizor. Costumele scenografului marchează însă, indicarea profilului personajelor.
Regizorul Grigore Gonța alege convenabil distribuția în raport cu rolurile, pe care o conduce ireproșabil în acțiune. Stâlpul acțiunii este firește, Lear, David în text, rol în care este distribuit Constantin Dinulescu, actor de marcă al Naționalului bucureștean, ce își susține ampla partitură în limba idiș, fără să aibă anterior cunoașterea ei. Caracterizarea în esență și la nuanță a tatălui, David, care oboist de vârstă împarte avutul fiicelor sale, este excelent realizată de Constantin Dinulescu. În final, când David, își iartă fiicele – Etele și Ghitele -, care s-au lăsat vrăjite de darul său îndrumate de partenerii de viață, actorul dă consistență momentului, “iertarea” fiind tristă pentru că ascunde o posibilă repetare a poftei de bani lipsite de judecată morală. Cu sensibilitate la replică, Constantin Dinulescu urmează drumul scrierii și sugerează drama personală a omului care s-a imaginat a fi atotputernic, și ajunge la un pas de a fi dramatic înfrânt. Urmărind interpretarea sa ireproșabilă, demonstrează că poare fi oricând și un rege Lear, susținând replica lui Shakespeare.
Reușita spectacolului se completează prin caracterizarea credibilă a celorlalte personaje de către actorii distribuiți. Cu ținută în expresia gesturilor, definește Leonie Waldmaneliad frământările Chanei, soția lui David. În rolurile fetelor care se și păruiesc în nebunia poftei de bani, Natalie Ester (Etele) și Geni Brenda (Ghitele), se ferescă de exagerări forțate în diverse situații, și personalizează convingător profilul diferit al personajelor. Mircea Drîmbăreanu (Charif) și Marius Călugărița (Moișe), corect desenează intervențiile poftei de înavuțire ale partenerilor celor două fiice. Cordelia lui Shakespeare este transformată în Teibele , fiica mică, dornică să își îndeplinească visul personal de a fi doctor și de a munci pentru câștigul necesar existenței. Alexandra Fasolă interpretează personajul cu firesc, cu delicatețe în nuanțarea trăirii sincere a situațiilor. I se alătură Darius Daradici în logodnicul lui Teibele, Iafe, care amintește mereu cu sens moralizator de istoria regelui Lear. Actorul valorifică datele complexe ale partiturii și îi dă forță de convingere. Sami, slujitorul familiei, este comentatorul cu umor al întâmplărilor din jur și devine motor al acțiunii prin interpretarea deosebită a lui Nicolae Botezatu.
“Un rege Lear evreu” este o reușită a teatrului, un spectacol emoționant , cu o poveste veșnic actuală, despre familie și rostul banilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu