PROPUNEREA DE BUNĂ DISPOZIȚIE A UNUI SPECTACOL MEDIOCRU
Din cauza lipsei de fonduri, Teatrul de Comedie își completează oferta repertorială prin coproducții, spectacole realizate în partenriat chiar și cu teatrul independent. “Un cuplu ciudat” este rezultatul unui proiect al Asociației Tam Tam care implică în distribuție numeroși actori ai Teatrului de Comedie. Înființată în 2007, asociația a derulat cinci proiecte din care s-a detașat “Emigranții” prezentat anul trecut la Teatrul Arca, selectat și pentru Festivalul Național de Teatru, comentat pe blog.
Proiectul actual al Asociației Tam Tam alege o piesă de Neil Simon, binecunoscută. “Un cuplu ciudat” ca și “Desculț în parc”, au adus celebritate autorului prin ecranizări cu actori de marcă americani. Prolificul dramaturg devine vedetă pe Broadway în 1965 când lansează comedia “Un cuplu ciudat”. După două decenii, o transformă, și rourile masculine devin partituri pentru actrițe. Proiectul asociației propune o “adaptare” după varianta de la debutul în teatru a scrierii sale. Piesa a fost și este jucată pe diverse scene din țară în diferite variante. Nu mai amintim de ecranizarea celebră, mult difuzată pe diverse posturi tv. Opțiunea pentru o astfel de piesă arhicunoscută, denotă ambiția realizatorilor proiectului, dar ridică și mult risc interpreților, de la regizor la actori și chiar scenograf.
Replica lui Neil Simon este inteligentă, conflictul generos în ofertă comică, personajele sunt caractere solid construite. Cinci bărbați se întâlnesc să joace poker, sunt prieteni și fiecare își are necazurile sale, multe survenite, în special, din relația cuplului conjugal. Nevoia de comunicare și prietenie îi unește. Această acțiune aparent simplă, regia o “traduce” teatral superficial, fără să-i exploateze demersul comic, dar și subtextul dramatic al situației în care se află cele două personaje centrale, Oscar Madison și Felix Ungar. Despărțirea lor de soții, sunt baza dramatică a unor situații comice savuroase cărora regizorul Liviu Lucaci le găsește o rezolvare scenică simplistă. Viziunea regizorală nu dovedește inventivitate în mânuirea acțiunii pe coordonatele sale comice, rezultatul fiind un ritm tern al reprezentației. Decorul lui Ștefan Caragiu este modest. Solicitările transformării sale indicate de comicul situațiilor, se fac la vedere de către personalul tehnic, ca în teatrul din urmă cu multe decenii. Costumele sunt banale și dezavantajează configurarea tipologiilor, și chiar interpreții. De pildă, cel al lui Oscar – comentator sportiv -, este mereu același, derizoriu ca desen, ori cel al Isabellei – una din vecinele italience ale lui Madison. Scenografia nu are strălucire, poate lipsită fiind și de fondurile necesare înfăptuirii sale.
“Un cuplu ciudat” putea deveni un spectacol de comedie exploziv, dacă piesei i se speculau pe deplin în scenă valențele și realizatorii nu efectuau doar … prestații de servicii artistice. În cazul coproducțiilor, Teatrul de Comedie este de așteptat să se implice mai mult în alegerea unor piese inedite, necunoscute publicului nostru, într-o selecție repertorială care să servească personalitatea prețuită a profilului său, stabilită prin spectacole memorabile precum “Revizorul” sau “Casa Zoikăi”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu