“ ASTA-I TINEREȚEA NOASTRĂ “ - GODOT CAFÉ – TEATRU

UN PROIECT APRECIABIL, CONCEPUT DE TINERI ACTORI

         Teatrul independent, încet , încet și cu greutăți financiare, începe să se afirme ca o alternativă a teatrului de stat pentru tinerii actori și  regizori, oferind peste eșecurile inerente, spectacole mult mai interesante decât cele din repertoriului curent al instituțiilor cu subvenții bugetare. Realizatorii proiectelor se adresează în special,  colegilor de generație, pertinent și convingător.

         La Godot Café-Teatru, cinci tineri actori cu personalitate afirmată în teatru, film și chiar publicitate, și-au reunit forțele creatoare pentru conceperea unui spectacol cu un mesaj direct, actual, “Asta-i tinerețea noastră”! Au comprimat o piesă mult jucată și pe Broadway a scriitorului contemporan american, Kenneth Lonergan despre trei tineri adolescenți pe care întâmplările îi maturizează. Sunt tentați de droguri, vor plăcere sexuală și aparțin unor familii dezbinate. Acțiunea este desprinsă din realitatea curentă, specifică și plaiului mioritic.

         Demn de laudă este efortul creator al acestei echipe tinere care asimilează cu sinceră trăire propunerii dramaturgului. Evident, pentru condițiile teatrului independent, operează o adaptare, o comprimare a textului. Prima surpriză a spectcolului este actrița Ana Ularu, distinsă și la Premiile Gopo ca interpretă, care abordează rolul de … scenograf. Cum acțiunea se petrce în garsoniera lui Dennis (Conrad Mericoffer), un tânăr plin de ifose, care își dorește a fi original cu orice preț, Ana Ularu a imaginat un spațiu pe măsura solicitării textului. Cu excepția unui fundal exagerat ca intenție metaforică, decorul ca și costumele sale, sunt suport de bază pentru ilustrarea sensurilor textului. Camera garsonierei este trăznit răvășită conform pretențiilor locatarului. De pildă, un WC devine un ghiveci de flori, ce găzduiește telefonul, mijlocul de comunicare important al lui Dennis. Alături de debutul reușit în scenografie al actriței Ana Ularu , se mai produce unul al actorului, Radu Iacoban în regie. Și acest debut este demn de apreciere pentru că actorul aplică experiența sa reușită ca interpret în diferite spectacole independente, pentru îndrumarea colegilor distribuiți în cele trei roluri, cu multă minuție. Viziunea sa regizorală nu fardează prin efecte derizorii imaginea spectacolului, ci derulează cu atenție, la nuanța situațiilor interpretarea actorilor pe care îi îndrumă inteligent să se alăture adeseori și spectatorilor. Cu ritm intens, spectacolul pare o radiografie a vieții curente. Cu finețe, folosește scenic ironia replicii pe care o desprinde din vorbirea “cool” a personajelor și configurează ireproșabil, în multe momente, o tentă satirică . Actorul Radu Iacoban susține astfel, un reușit examen de regie.

         Textul prin conceptul regizoral este servit remarcabil de  actori, în primul rând de Paul Ipate și Ioana Blaj. Adolescentul Warren interpretat de Paul Ipate, se refugiază în garsoniera amicului Dennis cu o geantă ce conține 15.000 de dolari, sustrași de la tatăl său. Naivitate copilărească, revoltele personale față de mediul familiar, dorința de aventură și sex prin care trece adolescentul Warren îi dau în final, maturitate și sunt senzațional, cu firesc, interpretate de Paul Ipate. Rar se poate descoperi o tratare a unui astfel de rol dificil de către un tânăr actor, bogată în sensuri credibile, naturalețe în expresie și gest, cum dezvoltă Paul Ipate în Warren, dovedind că este un talent desăvârșit. Jocul său provoacă pe moment comicul, dar impune subtil și o tristețe asupra rezultatului naivității adolescentului. Treptat, prin gând interior atent exprimat, actorul arată trecerea spre maturitate a personajului Warren care se hotărăște în final, să returneze totuși, banii tatălui,  păstrând însă, rezervele unui tânăr dornic de viață superficială. Dragostea pentru Jessica, îi schimbă atitudinile lui Warren și actorul trăiește cu farmec momentele. Ioana Blaj este Jessica, fata aparent misterioasă cu pretenții de tânără provocatoare . Excelent dezvăluie actrița, fața dublă a personajului. De fapt, este o adolescentă sensibilă, care pentru lumea din preajmă adoptă scutul aparenței de “divă” cuceritoare. Poate și prin comprimarea textului, Dennis pare un personaj linear, expus doar ca un tânăr cu pretenții de matur atoateștiutor, lipsit de transformările dictate de situații. Conrad Mericoffer îi creionează credibil profilul, cu umor.

         “Asta-i tinerețea noastră” se înscrie în categoria “teatrului adevărat”. Se  referă la starea existenței tinerei generații de astăzi, dar poate interesa și pe cei vârstnici prin evocarea tendințelor firești și adolescenței lor. Este un spectacol deosebit, înfăptuit inspirat de o echipă tânără, ce garantează o evoluție remarcabilă pentru viitorul teatrului nostru. Iată, că prin teatrul independent, tinerii se pot afirma și convinge de calitățile lor. Evident, cei care le și dețin și caută cu efort calea exprimării.