UN SPECTACOL REUȘIT
Subiectul piesei este desprins
din filmul de succes, “Afi sau a nu fi” din 1942, realizat de Ernst Lubitsch,
în 1983 urmând un remake după
acest film. Născut la Londra în 1963, Nick Whitby se remarcă și obține
numeroase premii ca realizator tv , scenarist și dramaturg, iar în 2008 se
inspiră din scenariul filmului “A fi sau a nu fi” și piesa rezultată se va
joaca și pe Broadway multe stagiuni. Piesa sa poate fi considerată o comedie
neagră pe o temă dramatică, având adresă satirică, directă către idiologia
nazistă, dar și accente ironice privind profesia de actor. Se relatează
povestea unor actori polonezi care în 1939, trăiesc momentul cenzurii și
transformării teatrului lor din Varșovia în sediul Gestapoului. Conflictele se
derulează pe două planuri, cel dramatic al momentului istoric, și cel
particular al relațiilor dintre actorii unui teatru. Satira este cheia
prezentării lor prin personaje desenate convingător. Pe de o parte sunt
satirizate regulile absurde ale nazismului, pe de altă parte culisele
teatrului, bârfa ce preocupă actorii. Piesa este filmică, scenele se derulează alert, ca într-un scenariu. Regizorul Vlad Massaci a rezolvat teatral ingenios
montajul filmic al acțiunii, rezultatul fiind un spectacol reușit care amuză
copios publicul.
Un
decor funcțional, mobil, cu elemente esențiale pentru a marca atmosfera spațiilor de joc, creează Ștefan
Caragiu. Costumele sale în cazul unor personaje au
aplicat în desen un sens satiric accentuat.
Scenografia lui Ștefan Caragiu și manevrarea luminilor, sunt ireproșabile.
Experimentat regizor în folosirea actorilor ca pârghie esențială pentru
ilustrarea teatrală a textului, Vlad Massaci îndrumă dibaci interpreții,
conduce ritmat și coerent montajul filmic al reprezentației. Nu cade în plasa efectelor
derizorii, construiește cu finețe comică fiecare moment scenic pentru a
sublinia sensurile satirei, dar cu respect pentru atmosfera dramatică,
tensionată a timpului istoric.
Partitura
unor personaje pare ușor ofertantă comicului, dar contextul le complică interpretarea, iar
regizorul a urmărit ca actorii să nu trateze superficial sau confuz, rolurile.
Un prim exemplu ar fi Gruppenfuhrer Erhardt, șef al Gestapoului din Varșovia,
ce îi revine actorului Bogdan Talasman de la Teatrul Mic. Personajul este
pilonul satirei dramaturgului prin situație și replică, iar regizorul ferește
interpretul de exagerări tendențioase, și Bogdan Talasman realizează admirabil
rolul. Dă conținut satiric prin firesc și naturalețea expresiei în caracterizarea cu iscusință a șefului
prostovan, dar servil nazismului. Acest rol devine un punct forte al biografiei
sale artistice, definindu-i calitățile speciale pentru comedie, nu întodeauna
speculate în alte proiecte. “Vedetele” acțiunii sunt soții actori Tura, motorul
conflictelor generale, dar și particulare. Oxana Moravec, interpretă cu
experiență și în film, în rolul actriței poloneze, vedeta teatrului , conduce
temeinic implicarea personajului în conflictul major al rezistenței în fața
Gestapoului, ca și în cel al vieții particulare. Convinge, cum Maria Tura este
ușor atrasă de admiratorul locotenent patriot, Stanislav (Cristian Popa), dar
rămâne dăruită trupei și intențiilor sale riscante de protest, cât și soțului
“vedetă” a teatrului varșovian. Paritura sa este dificilă, dar actrița îi
scoate la iveală nuanțat sensurile. Un alt rol dificil, Joseph Tura,
actorul-vedetă căruia îi sunt atribuite transformări comico-dramatice dictate
de situație, este jucat de Ioan Coman. Ferește personajul de exagerări inutile
și cu atenție îmbină comicul cu tragicul
acțiunii.
Distribuția numeroasă servește textul și viziunea regizorală
prin interpreții : Cristian Popa (locotenentul),Mihai Coadă (Dowasz), Otilia
Pătrașcu (Anna), Ion Radu Burlan (Rowicz), Mihaela Popa (Eva), Ilie Gâlea
(Grunberg), Adrian Ancuța (Walowski), Karl Baker (Silewski), Alin Teglaș
(Sturmfuhrer Fleisher) și David Ioan Coman (Grunberg cel tânăr). Fiecărui
personaj îi revin momente importante pentru această comedie neagră, servite cu profesionalism de întreaga
echipă care relaționează continuu.
“A fi sau a nu fi” intră în zona
restrânsă a comediilor reușit construite teatral ca mesaj cultural pe o temă
riscantă, ce arată, din nou,
importanța regizorului pentru calitatea unei reprezentații .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu