“ UMBRE PE CALEA VICTORIEI “ – TEATRUL MASCA și festCO

 TEATRU DE STRADĂ LA SUPERLATIV

         Teatrul Masca din cartierul Militari a pătruns cu succesul meritat și în Centrul vechi al Capitalei în urma ambițiosului proiect inițiat de Primăria Capitalei și Teatrul Metropolis, “Bucureștii lui Caragiale”. Fără de rost însă, proiectul a integrat și Festivalul Comediei Românești – festCO, ediția X, al cărui principal scop sunt reprezentațiile din dramaturgia mioritică, petrecute în 2011. Regulamentul anual al oricărui festival se adresează producțiilor din anul precedent. Festivalul a fost sufocat însă, pe diverse secții din afara competiției propriu zise, și de reprezentații actuale cu scrierile lui Nenea Iancu pentru că Primăria îl “aniversează”. Ediția XI din 2013, va fi obligată însă,  să selecționeze și următoarele premiere Caragiale care vor apărea în toamna anului “aniversar” 2012. Să lăsăm însă, de-o parte FestCO pentru Teatrul Masca, integrat și festivalului pentru a servi proiectul   “Bucureștii lui Caragiale”.

         Teatrul Masca a oferit  reprezentații stradale, conform proiectelor sale de funcționare. Regret că nu am vizionat “O scrisoare pierdută” și alte spectacole inspirate din opera lui Caragiale. M-a impresionat însă, spectacolul “Umbre pe calea Victoriei” ce a prefațat ultima zi a FestCO. Programul festivalului indica fără preocupare de informare elementară …  “Cuplete la grădina Union” ! Prin nimic nu se  specifica spectatorilor care se plimbau pe strada Sf.Dumitru, că se prezintă “Umbre pe Calea Victorie”, cu ce actori , nici măcar pe mesele localurilor din preajma evenimentului. Efortul acestei admirabile echipe merita popularizare. Spectacolul se desfășura pe stradă, în fața Teatrului de Comedie, iar cei din echipa alcătuită cu peste 25 de interpreți se machiau și îmbrăcau costumele epocii în … două corturi , lateral plasate !!

         Propunerea spectacolului “Umbre pe Calea Victoriei” era de a sugera o scurtă istorie a Capitalei pe un scenariu ingenios conceput de Mihai Mălaimare, regizor și al spectacolului. Simplu și atractiv, scenariul relata în 14 momente importante pentru Bucureștiul de demult, perioada 1821 – 1930. Spațiul evocărilor era excelent indicat de scenografa Sanda Mitrache, prin 14 “tablouri” cu mici estrade, alături fiind “afișe” discret, cu precizare documentări istorice asupra  epocii. Costumele, machiajul, scenografei erau senzaționale, indicau cu generozitate epoca personajelor alese prin scenariu.

         Lecția de istorie activă, o relata prin replică, un personaj al timpului, Ludovic West, interpretat cu finețe de Mihai Mălaimare cu ajutorul unui microfon. Fiecare moment evocat, se ilustra conform stilului nonoverbal al conceptului regizoral, prin pantomimă, excelent executată de interpreți. După fiecare secvență, actorii rămâneau nemișcați pe parcursul derulării întregii evocări . Susțineau imaginea ilustrării trecutului, surprinsă ca într-un album de ținută grafică, fiind adevărate tablouri vivante ale timpului. Remarcabilă interpretare, chiar și în condiții caniculare, printr-un concept regizoral, cultural ireproșabil gândit. Site-ul teatrului ne comunică numele acestor actori de excepție, capabili să dea sens credibil, doar prin gestică, profilului unor personaje speciale din istorie : Ana Maria Pîslaru, Dora Iftode, Sorin Dinculescu, Nicolae Pungă, Ana Daponte, Alina Crăița, Oana Dragnea, Valentin Mihalache, Cosmin Crețu, Răzvan Teodorescu, Andrei Drăgulescu, Bogdan Angelescu, Eugen Fetescu, Cristi Neacșu, Robert Poianu, Haricleea Bădescu, Emilia Manea, Delia Riciu, Adriana Bordeanu, Ana Maria Ioniță, George Ivu, Laura Dumitrașcu, Miruna Popica, Ioana Rufu, Iulia Dumitru.

         Lecția de istorie oferită de Teatrul Masca poate fi considerată un eveniment cultural, susținută de o echipă de artiști, cu dăruire implicați în proiect și har al expresiei. Acest spectacol este binevenit pe străzile Capitalei pentru a … dezmetici mințile confuze cultural ale locuitorilor săi.

P.S. După această “prefață” încântătoare a festCO datorată Teatrului Masca, a urmat în Sala “Radu Beligan” a Teatrului de Comedie, decernarea premiilor festivalului cu un spectacol jalnic, “Monșer, stăm rău !”. Amuzant, premierea a fost înfăptuită de Florin Dobrovici și Eugen Racoți în personajele Farfuridi și Brânzovenesu extrase din spectacolul teatrului inițiator al festCo, “O scrisoare pierdută” în regia lui Alexandru Dabija  (comentat pe blog). E drept, farmecul prezentatorilor care acordau distincțiile, a fost tulburat prin  apariția pentru a decerna un premiu important pe ... Mirce Diaconu,  actual pe moment, dar fost în prezent, ministrul culturii; nu venise la festivitate ca un mare actor cum rămâne, ci doar ca ministru, că “d’ale noastre” mentalități servile față de autorități, funcționează pe deplin și astăzi, demonstrând că suntem contemporanii lui Caragiale.

         Pentru  implicarea parțială în selectarea programului festCo, nu putem comenta premiile hotărâte de juriul alcătuit din Marina Constantinescu (critic), Victor Ioan Frunză (regizor) și Cătălin Ionescu Arbore (directorul Operei din Capitală, scenograf). E drept, din nouă premii acordate de juriu, șase, la vremea lansării spectacolelor respective, numeroase realizări, au fost comentate superlativ pe blog .

Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal a revenit lui MARCEL IUREȘ pentru creația sa din “Absolut” (Teatrul Act), pe nedrept ne remarcată de premiile UNITER și pentru rolul lui Cațavencu din “O scrisoare pierdută” (Teatrul de Comedie); Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal – CERASELA IOSIFESCU pentru Veta din “O noapte furtunoasă”, Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova; Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar ex aequo – FLORIN DOBROVICI pentru Farfuridi din “O scrisoare pierdută”, Teatrul de Comedie și ADRIAN MATIOC pentru Crăcănel din “D’ale carnavalului”, Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu; Premiul pentru cea mai bună scenografie – DRAGOȘ BUHAGIAR pentru același spectacol al Naționalului din Sibiu; Premiul pentru cel mai bun spectacol al unei companii independente – “ABSOLUT”, Teatrul Act. Lui MARIN MORARU i s-a decernat, cum era firesc, PREMIUL de EXCELENȚĂ, fiind cândva, actorul Teatrului de Comedie căruia i-a adus și aprecieri internaționale în spectacolele în care a jucat artistul. Lista premiilor se completează cu cele pentru rol secundar – Dorina Chiriac în Cetățeanul turmentat, Teatrul de Comedie, pentru regie – Silviu Purcărete, cât și pentru spectacolul său “D’ale carnavaluli”, Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu; Silviu Purcărete rămâne una din puținele valori regizorale active în prezent, dar și dânsul, ca și personalități dispărute din domeniu, precum Liviu Ciulei sau Alexandru Tocilescu au avut eșecuri firești vieții unor creatori de geniu.

Integrat inexplicabil în festCo, în finală, “MONȘER, STĂM RĂU !”, ce și-a anunțat premiera acum și în repertoriului Teatrului Metropolis, rămâne cel mai nevralgic punct al acestui stimat festival care și-a câștigat o personalitate apreciabilă în timp, în peisajul prea multor festivaluri mioritice. Trist rămâne că acest spectacul era realizat de profesioniști din domeniu, dar arăta ca o șușă, servind inițiativa Primăriei Capitalei și Teatrului Metropolis, numită “Bucureștii lui Caragiale”. Ana Maria Nistor și Gelu Colceag au conceput un scenariu “după Caragiale” și au pus cu furca, la nimereală, replicile sale sub penibila lozincă “RE-VO-LU-ȚI-E”. Nu se comunica nimic cu sens satiric, cu umor din acest scenariu confuz, un fel de ghiveci, gătit la nimereală. Spectatorii nu reacționau în nici un fel în fața celor 21 de actori distribuiți și mereu aliniați la fața scenei, ca la “Cântarea României” din alte vremuri. Vizual, sub aspectul scenografiei Ioanei Pascha, totul era colorat prin costumele fără rost însă, desenate. Umor, personaje în relații , nu existau în acest spectacol, actorii parcă erau niște amatori luați de pe stradă să recite un text. Printre dânșii se puteau recunoște nume cunoscute, unii dascăli chiar de la universitatea de artă, dar … nu reușeau să comunice nimic din replica lui Caragiale, atribuită prin scenariul jenant al autorilor și prin regia fușărită a stimatului, Gelu Colceag. Din respect pentru cei 21 de actori distribuiți în această șușă cu pretenții pentru “aniversarea” lui Caragiale, nu îi nominalizez, mulți fiind tineri remarcați în alte spectacole.

Sub pretextul,“Anul Caragiale”, Primăria și un teatru de proiecte, promovează și financiar, un spectacol amatoristic, dar cu  … profesioniști stimați ! Grav e că festCo acceptă reprezentația în finalul celei de a X-a ediții. De ce, după decernarea premiilor , spectatorii nu puteau fi poftiți să vizioneze în fața teatrului, “Umbre pe Calea Victoriei” și li s-a oferit o șușă ?? Pentru că “monșer, stăm rău” și la proiecte manageriale ale teatralelor care să respecte și să promoveze valorile.