O MĂRTURIE MEMORABILĂ DESPRE VIAȚĂ ȘI ISTORIE
Apare din nou în peisajul nostru
teatral, un recital. De astă dată este un recital memorabil sub două aspecte.
Mai întâi, monologul “Janka” al scenaristului american Oscar K.Speace readuce
în atenție cumplitul efect asupra condiției umane lăsat de istoria nazismului,
de holocaustul practicat. O femeie își
povestește viața cu ororile aplicate de sistemul nazist, dar și cu bucuriile întâlnirii
cu dragostea și o familie. Acest dificil monolog în care istoria și societatea
sunt evocate drept cadru esențial al existenței, beneficiază de interpretarea de EXCEPȚIE a actriței
Maia Morgenstern, de nerecunoscut printr-o replică impresionant valorificată
scenic în regia lui Toma Enache.
Mesajul
spectacolului este direct și provocator – Nu uitați niciodată trecutul ,
iniferent de credință și naționalitate, pentru că unele manifestări
distrugătoare din istoria sa s-ar putea repeta prin demența unor conducători !
Janka, o evreică din Sighetul Marmației, ajunsă în lagărele naziste, cu o
familie distrusă, prin șansă este salvată din capcana ororii unei societăți
dezaxate și își reface cu greu viața în America alături de un soț, soldat
american. Este o istoria inspirată din realitatea unui OM, marcat de o viață confruntată cu o lume nebună,
nebună. Janka va “citi” scrisorile vieții sale cu dorința firească, de a le
lăsa mărturie necesară urmașilor, poate celor doi copii, Oscar și David, dar și
celor de astăzi care inconștient uită trecutul istoric al lumii nostre. Nu
ocoliți acest spectacol pe considerentul că aveți noțiuni despre trecut ! Este
o subtilă “lecție” de istorie, despre viață și adevăr, necesară și pentru a
privi mai atent societatea din jur .
Scenariul
lui Oscar K.Speace, în traducerea Ioanei J.Popescu și prin regia lui Toma
Enache care s-a ferit de efecte și exagerări, nu propune o reprezentare
didactică a trăirii istoriei. Regizorul se pliază pe forța interpretei și nu îi
îngreunează comunicarea prin artificii de imagine. Durerea calvarului, dar și bucuriile normalității vieții prin care trece Janka, textul și regia le
montează mereu în paralel. Simplu mobilat spațiul de joc, cu un fotoliu și un
pian cu un sfeșnic cu trimitere spre credința eroinei, dar și cu un ecran
alăturat, spectacolul ne propune să cunoaștem amintiri din viața lui Janka, și
prin proiecții sugestive cu fotografii din familia sa, dar și din “societatea”
în care a trăit cumplite suferințe. Consistența emoționantă a existenței
acestei femeii, prinde viață prin transmiterea sensurilor cu sensibilitate și
forță dramatică de către Maia Morgenstern, care se dovedește, din nou a fi o
mare actriță, când se transpune în personaj și nu cade în maniera exagerărilor.
Timp de o oră și jumătate, Maia Morgenstern taie respirația publicului prin
trăirea sinceră a situațiilor prin care trece personajul în evocările sale. De
la o scenă la alta, conform montajului, actrița trece prin trăirea intensă a situațiilor, de la disperare și lupta
pentru viață a personajului într-o societate sinistră, până la întâlnirea cu
dragostea și împlinirile unei familii. Este
răsplătită cu aplauze firești, de la o scenă la alta, fie la cea în care
transmite uimirea unui om claustrat de un regim dictatorial căruia i se
dăruiește în sfârșit, o pâine, fie la cea a libertății regăsite într-o familie normală.
Maia Morgenstern realizează la superlativ expunerea scenică într-un recital a
condiției umane dictate de mersul unei societății trecute istoric prin etape
alarmante.
Acest
spectacol nu este numai un omagiu pios adus victimelor holocaustului, ci un
avertisment că viața omului nu poate fi frântă prin demențele unei societăți
supuse autorității unor persoane bolnave psihic, cum a fost și Hitler. “Janka”, prin interpretarea Maiei
Morgenstern, este un “recital
eveniment “ despre lumea noastră și demersurile sale istorice, și va
emoționa orice spectator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu