“ CĂLĂTORIILE LUI GULLIVER “ – TEATRUL NAȚIONAL “ RADU STANCA”
din SIBIU
(Secțiunea : Focus - Silviu Purcărete, un univers
regizoral”)
EXERCIȚIU SCENIC PROVOCATOR
Produs la comanda Festivalului
Internațional de Teatru de la Edinburgh, după ce regizorul Silviu Purcărete a
înregistrat un mare succes cu “Faust”,
a fost distins cu un premiu din partea Bank of Scotland și pentru “Călătoriile lui Gulliver,
exerciții scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift”. Continuă și prin
acest spectacol tendința reprezentațiilor vizuale de ansamblu, manifestată și
în “Cumnata lui Pantagruel” după Rabelais și prin alte proiecte anterioare.
Regizorul Silviu Purcărete își impune în prezent, incontestabila sa
personalitate creatoare, recunoscută și peste hotare, prin două tendințe
teatrale – pe de-o parte, de a
descoperi noi valențe în piese de teatru importante, pe de altă parte prin
“exerciții scenice” inspirate din texte de anvergură culturală. Mai nou, a
încercat să aplice sistemul teatral al “exercițiilor” și în cinematografie,
unde a debutat cu filmul “Undeva în Palilula”.
Optează
de astă dată pentru “exercițiul” său, la romanul în patru părți al lui Swift
“Călătoriile lui Gulliver”, o capodoperă a cărei valoare rezistă în literatură
de câteva secole. Se oprește la capitolul “Călătorie în țara cailor”.
Extragerea acestui capitol din roman, ca pretext al spectacolului,
dezavantajează o cunoaștere profundă a scrierii lui Swift de către spectatorul
străin de opera sa, dar servește intenției regizorale de a atenționa asupra
stării dramatice a degradării umane, alarmantă astăzi.
Silviu Purcărete și-a dorit un poem
scenic vizual, marcat de simboluri, de metafore șocante, sugerând trimiteri
spre actualitate. În roman, Gulliver ajunge , după călătoriile sale, în țara
cailor stăpâni peste yahooi, peste o rasă umană degradată. “Exercițiul”
regizorului debutează cu această precizare prin femeile cu cozi de cal care se
agită în debutul reprezentației și trecerea prin fundalul scenei a unui cal
autentic, superb, care va reveni și în final. Calul este prologul și epilogul
reprezentației. Regizorul dezvoltă vizual, printr-un montaj, mai mult sau mai
puțin coerent, o serie de secvențe cu lumea bolnavă a degradării umane. De pildă,
bebelușii se vând ca hrană, relațiile sexuale sunt grotești, ca să se ajungă la
sugerarea actualității, prin birocrații în costume negre cu serviete diplomat.
Totul este dirijat cu fantezie de regizor, unele momente fiind cu rezultate
emoționale, altele, înăbușite în exagerări vizuale. Un copil în alb, citind din
text, încearcă trimiterea spre adaptarea, dramatizarea romanului, continuată de
vocea din off a lui Silviu Purcărete. Grotescul domină substanța vizualizării prin scenografia inventivă a lui Dragoș
Buhagiar. Nu lipsesc momente cu jocul umbrelor, ce “colorează” simbolic
fundalul și nici, contrapuncte cu muzică originală: Shaun Davey.
“Exercițiul”
lui Silviu Purcărete include o numeroasă distribuție care servește expresiv
prin mișcare și gesturi, intențiile de satiră, chiar violentă, despre decăderea
unei lumi bolnave, printr-un ansamblu dirijat cu măestrie de regizor. Se
încearcă impunerea tendinței teatrale de configurarea unei expresii prin forța
vizuală a scenografiei și a unui ansamblu, căruia cuvântul îi este restrâns.
“Călătoriile
lui Gulliver” rămâne un spectacol cu intenții filmice, un “exercițiu” de
pregătire pentru film a regizorului. Spectacolul a stârnit din partea multor
analiști laude, superlative, dar pentru publicul străin de scrierea lui Swift
și tendințele novatoare ale teatrului, rămâne numai o reprezentație de teatru
șocantă, îndepărtată de interesul emoțional, un “exercițiu” de imagine, cum de
fapt, îl definește și regizorul.
“ LECȚIA “ – THEATRE TROUPE GEORIPAE din COREEA DE SUD
UN
SPECTACOL SURPRINZĂTOR
Din lipsa fondurilor culturale
ale autorităților, tăiate drastic festivalului, spectacolele invitate din
străinătate au fost eliminate din program. Totuși, echipa din Coreea de Sud,
Theatre Troupe Georipae, interesată de manifestările teatrale europene, a
onorat invitația la FNT și a venit din fonduri personale, să prezinte “Lecția”
lui Eugene Ionesco.
Spectacolul
a surprins prin modul simplu și coerent în care regizorul Yountaek Lee a propus
o interpretare realistă, dură, a propunerii lui Eugene Ionesco și a accentuat
subtextul de importanță actuală al scrierii, privind lipsa de comunicare și
violența rezultată. Profesorul și-a dezvoltat manifestările de psihopat de la o
replică la alta, față de eleva pe care o ucide spre final, excelentă fiind
interpretarea lui Seunghun Lee. Ajunge la dorințe sexuale, se “dezbracă” în
costumul lui Adam, totul fiind executat de actor cu puternică forță interioară,
impresionant. De la bun început, eleva încearcă naiv să stabilească o comunicare
cu profesorul, care o împinge încetul cu încetul la disperare, nuanțate fiind
trecerile prin jocul ireproșabil al actriței Inhwa Park. Prinde viață
credibilă, servitoarea interpretată de o importantă actriță din Coreea de Sud,
Sohee Kim , care atribuie personajului o subtilă perversitate.
Putea
șoca prin soluțiile teatrale alese acest spectacol, dar dezvolta adevăr în
relații, descifra realist admirabil, sugestiile lui Eugene Ionesco, fără efecte
sofisticate, într-un decor simplu , în fața unei mese negre, lungi. Extremele
unde pot ajunge mințile bolnave era sensul principal al reprezentării piesei,
spectacolul dovedind că indiferent de spațiul geografic unde se prezintă
Ionesco, este actual.
P.S. Au
mai fost incluse programului zilei de vineri, 2 noiembrie spectacolele : ”VOCEA UMANĂ” , comentat pe blog la premieră, “ȚINUTURILE JOASE” , “LEAR(A)”
, comentate în celelalte file de jurnal FNT și “VIAȚA E
VIS” , pe care nu l-am putut viziona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu