“ OBICEIURI NECURATE “ – TEATRUL “ BULANDRA “ ( Sala “ LIVIU CIULEI “ )

O COMEDIE … “CURATĂ”, CE LANSEAZĂ TINERE TALENTE

         Prestigioasa instituție , “Teatrul “Bulandra” își deschide porțile tinerei generații de actori. Le-a oferit și un nou de spațiu de joc prin “Laboratorul de Noapte”, iar acum găzduiește în sala mare “Liviu Ciulei”, un proiect independent dedicat tinerilor și datorat actorului teatrului și fostului profesor la UNATC, Mihai Constantin. “În 2008 au absolvit la UNATC 52 de actori. Dintre ei 65% au renunțat la profesia pentru care s-au pregătit și nu din vina lor. Procentul crește de la an la an.” , constată Mihai Constantin. Prin spectacolul “Obiceiuri necurate” a depus efort să lanseze la marea rampă a teatrului, o parte din foștii studenți ai clasei regretatului Adrian Pintea unde a lucrat și dânsul ca dascăl, iar Teatrul “Bulandra” a acordat atenția cuvenită proiectului său.

Scenă de ansamblu

Pentru Marele Public, spectacolul este o comedie “curară” , ce transmite un flux de bună dispoziție, lipsită de artificii vulgare, savuroasă prin interpretare și ritmul surpriză al acțiunii, totul impus inventiv de regizorul Mihai Constantin, care se dovedește priceput în regulile de bază ale farsei comice. Piesa este “o comedie americană contemporană” de Tom Smith – dramaturg, regizor și profesor de peste ocean, premiat, în care acțiunea dezvoltă linia clasică a farsei. Totul se petrece într-o restrânsă mânăstire americană, cu o stareță autoritară (Victoria Dicu) și doar două călugărițe – sora Phillamena (Steliana Bălăcianu) și sora Augusta (Corina Moise) care fabrică pe ascuns și vând, vin din strugurii din grădină, ca să supraviețuiască .

Andreea Mateiu și Thomas Ciocșirescu

Se anunță alarmant un control de la Vatican și mai intervin și doi ziariști în căutare de știri senzaționale – Sally (Andreea Mateiu) și Paul (Thomas Ciocșirescu), cât și o novice în ale călugăriei – Mary (Alina Vior). La mânăstirea, care are și un administrator, pe George (Andrei Runcanu), predică și un preot ciudat , fost prestidigiator – părintele Chenille (Gelu Nițu). Personajele pornesc  acțiunea într-o  cavalcadă , încărcată de farse, cu un final surpriză.

Scenă de ansamblu din final

          Este o comedie simplă despre multe persoane care acceptă ipocrit viața monahală din cauze particulare, chiar dramatice. Tom Smith nu e … Shakespeare, dar scrie o replică vie și răstoarnă mereu situațiile cu dibăcie și fină ironie. Mihai Constantin a ales piesa ca material de studiu pentru tinerii actori distribuiți, și a reușit coerent și ingenios să exploateze datele complicate ale acțiunii, lucrând minuțios relațiile și configurarea personajelor.

Scenă de ansamblu

         Scenografa Iza Tărțan compune un decor funcțional și ofertant pentru gaguri, un salon de lucru dintr-o mânăstire vechie, cu ironie decorat prin plasarea unor obiecte necesare și croitoriei de care se mai ocupă măicuțele, iar costumele sale servesc imaginea personajelor. În acest spațiu cu precizie indicat acțiunii, actorii , îndrumați admirabil de Mihai Constantin, interpretează cu sinceritate și dezinvoltură, situațiile chiar dramatice în care se află personajele, rezultatul fiind o comedie “curată”, adevărată. Ajung la deghizări și la momente de pantomimă, cu farmec desenate. Finalul primei părți al reprezentației este o “bijuterie” teatrală prin agitația nebună din mânăstire, executată , fără replică, prin gest și mișcare, excelent, de către actori. Regizorul Mihai Constantin se ferește de artificii teatrale, și acordă atenție cuvenită interpretării actorilor pentru a susține ritmul alert al farselor pe linia unei trăiri înterioare chiar dramatice a situațiilor, ce rămâne baza explozivă a umorului reprezentației. Foștii săi studenți demonstrează astfel, că sunt actori cu talent multiplu, alături de nume afirmate și apreciate în teatru, colegi de distribuție.

Steliana Bălăcianu și Corina Moise

         Lansează conflictul cele două călugărițe, Augusta și Phillamena, un “cuplu” exemplar construit relațional de regizor și realizat de Corina Moise și Steliana Bălăcianu. Hotărâtă, dar și temătoare în acțiunea sa de a produce și vinde, vin pentru finanțele necesare, este Augusta , concepută din expresii caracteriale încântător sugerate de Corina Moise, o tânără actriță remarcată și cu alte prilejuri. Mereu plângăcioasă și speriată, dar atentă la salvarea din diverse situații, apare Phillamena în interpretarea deosebită a Stelianei Bălăcianu. O novice provenită de la un orfelinat ajunsă în pragul jurământului de a deveni călugăriță, naivă și îndrăgostită, desenează cu finețe , Alina Vior în Mary. Viața celor de la mânăstire este bulversată și de apariția cuplului celor doi ziariști îndrăgostiți, aflați în căutarea subiectului senzațional. Andreea Mateiu se transpune perfect în Sally, reporterița ahtiată după știri senzaționale, amuzant se dehizează în călugăriță și dovedește abilitate comică în expresie. Thomas Ciocșirescu în Paul, colegul de la ziar, reușește și el deghizări, excelent marcate, păstrând profilul inițial timid al personajului în subtextul interpretării. Actorul are valențe comice și în transformările sale este aparent de nerecunoscut. Prin specularea cu naturalețe a naivității îndrăgostitului și deruta în fața conflictelor ivite la mânăstitea unde este administrator, Andrei Runcanu compune cu firesc portretul lui George. Degajă haz în adaptarea la situații și relaționează atent cu partenerii.

Victoria Dicu

         Distribuția cu acești tineri minunați se completează prin Victoria Dicu de la Teatrul Național din Capitală și George Nițu de la Teatrul Odeon, actori cu personalitate și experiență. Vrednică de admirat este compoziția Victoriei Dicu în  autoritara, dar și ipocrita  stareță. Actrița dezvoltă personajul sugerând și o anume problemă interioară specială ce i-a dictat refugiul la mânăstire, dezvăluită impresionat în monologul dramatic ce precede finalul spectacolului. Victoria Dicu se confirmă din nou, ca o personalitate complexă, capabilă de roluri comice, dar și dramatice. Uneori poate prea exagerată în expresie și tonalități vocale este interpretarea preotului cândva prestidigiator de către Gelu Nițu. Efectele jocului său sporesc însă, adeseori , umorul situațiilor, mai ales când se apropie de stilul general al nuanțelor dramatice cu rezonanță comică dezvoltat de parteneri.

         “Obiceiuri necurate” este o comedie plăcută pentru Marele Public, ce are nevoie în lumea noastră cenușie de umor, fiind și un prilej de cunoaștere a unor posibili actori deosebiți ai teatrului , desprinși cu greu pe o scenă importantă, din tânăra generație de absolvenți. Meritul afirmării lor este al Teatrului “Bulandra” și al lul Mihai Constantin care au stimulat perspectivele celor care mâine trebuie să ducă mai departe drumul greu al teatrului nostru. Spectacolul rămâne o ofertă de bună dispoziție ce nu trebuie ocolită.