" MOFTUL ROMÂN" - TEATRUL MIGNON

.                 ATENȚIE LA TEATRUL INDEPENDENT !!

       În 1995 lua ființă Teatrul Act, primul teatru independent care cu trecerea anilor și-a consolidat un statut și prețuirea marelui public. Dorința lui Marcel Iureș de a impune în peisajul cultural un teatru independent, s-a fructificat printr-un repertoriu de proiecte selectate atent în numele valorii interpretării sale, cu actori consacrați și tineri aflați la început de drum și a avut drept rezultat succesul la public, configurând o categorie de spectatori, în special tineri. Sunt spectacole în repertoriul Teatrului Act ce se joacă de multe stagiuni cu casa închisă, au obținut chiar și premii pentru calitatea lor.

        După Teatrul Act, în vecinătatea sa pe calea Victoriei, a apărut Teatrul Luni de la Green Hours într-un alt stil de spațiu neconvențional și a reușit să își definească o personalitate apreciată. După acești primi pași, încet , încet, teatrul independent a început să se extindă în Capitală, în ciuda faptului că autoritățile nu îl bagă în seamă și nu există vreo reglementare legislativă a funcționării sale, cum se întâlnește în statele europene.

           Un exemplu strălucit al impunerii ca teatru independent este și UnTeatru care propune un repertoriu special cu piese reținute din curentele dramaturgiei, original interpretate într-un spațiu sărăcăcios sub aspectul condițiilor, dar speculat cu pricepere. Astăzi, numărul teatrelor independente a sporit și unele oferă și o stagiune estivală când teatrele instituționalizate au tras cortina și au intrat în vacanță. De pildă, Godot Café Teatru din Centrul Vechi, având un priceput manager, s-a afirmat și printr-un spațiu bine amenajat , prezintă chiar și  vara spectacole demne de luat în seamă. Funcționează acum în Capitală, “LaScena” - Teatrul “Arca”, Teatrul “Apropo”, “Teatrul în culise”, “Teatrul de sufragerie”, Teatrul “Tabu”, “Teatrul de Artă”, “Teatrul de Foc”, Teatrul “Mașina de Vise”, “Teatrul nu e o clădire” și altele, sub titluri mai mult sau mai puțin potrivite. Multe au un repertoriu încropit, le lipsește inițiativa selectării spectacolelor pe criterii ferme pentru a își construi o identitate; firește și locațiile unora sunt modeste, sărace în dotări tehnice. Totuși, se pot întâlni la aceste teatre independente aflate la început de drum și unele spectacole de calitate, propuse în special, de tineri cu har. Teatrul independent începe să devină un concurent important al teatrelor instituționalizate.

         Din păcate, TEATRUL INDEPENDENT și unele din realizările sale ce întrec cu mult valoarea producțiilor de la teatrele subvenționate de stat, nu sunt luate în seamă de mass media, de “analiști”, “cronicari teatrali”, “comentatori” culturali. Aceștia se pare că nici nu au auzit de TEATRUL INDEPENDENT și actorii care se implică în proiectele sale fără să urmărească avantaje financiare ca la o telenovelă sau în cazul unor “șușe” la Palatul Național al Copiilor. Acești actori prețuiesc publicul și vor să îi transmită un mesaj cultural prin textele promovate de unele teatre independente, unde se mai încearcă inspirat și inovarea curentelor teatrale.

TEATRUL MIGNON

            Pe strada Hristo Botev la nr. 1, în plin centru al Bucureștiului, a apărut de curând un alt teatru independent : TEATRUL MIGNON, într-un spațiu intim, cu șaizeci de locuri în fotolii comode, distribuite în luxul architectural al impozantului  hol de la intrare într-o clădire veche. Mai trebuie amintit că și teatrele independente merg pe două modalități de folosire a spațiului. Multe, pornind cu spațiul neconvențional  de la Teatrul Act, au săli cu o linie apropiată de cea obișnuită a teatrelor, ca și UnTeatru, iar acum,Teatrul Mignon. Altele, au săli cu mese ca într-un club, cum ar fi și Teatrul Luni de la Green Hours sau Godot Café Teatru.

         Teatrul Mignon s-a inaugurat în luna mai, cu “Vocea umană”, remarcabilul recital al Oanei Pelea, în regia Sandei Manu, conceput la teatrul de proiecte Metropolis, fapt ce denotă dorința  de a sprijini calitatea repertorială. De altfel, repertoriul său anunțat online pe site, cuprinde atât spectacole de teatru originale, cât și manifestări muzicale, concerte. Își continuă dorința promovării unui repertoriu de calitate și prin “Moftul român”, recitalul tânărului actor Lari Giorgescu.

UN ALT RECITAL EXEMPLAR

         Un exemplu de personalitate dăruită scenei este și Lari Giorgescu, unul dintre tinerii actori ambițioși care s-au format și cu ajutorul teatrului independent. A atras atenția la Teatrul Luni de la Green Hours prin one men show-ul “L-V 8:16”, prin spectacolul  “Emigranții” de la Teatrul Arca, s-a remarcat apoi, prin spectacolele de la Teatrul Excelsior, la Teatrul de Comedie în “Leonce și Lena” și “OuiBaDa”, la Teatrul Național “I.L.Caragiale” în “D’ale noastre”, etc. Deține un palmares de roluri recompensate cu premii, fiind unul dintre tinerii actori care prin talentul  special și prin muncă neîntreruptă , a reușit să intre în plutonul de frunte al generației sale, după absolvirea în 2008 a UNATC.

         De astă dată, Lari Giorgescu propune un recital pe un scenariu alcătuit din opt momente și schițe de Caragiale. Putem considera că prin această intenție inteligentă continuă sub altă formă de expresie, documentarea câștigată în aparițiile sale din “D’ale noastre”, un spectacol nonverbal de excepție (comentat pe blog), realizat de Gigi Căciuleanu pe un scenariu de Caragiale. Prin mișcare, pantomimă, chiar dans, și efecte gestuale, Lari Giorgescu se remarca atunci și într-un spectacolul de grup, sugerând  diverse personaje, deosebit fiind în “discursul electoral”. Meritele sale au dus și la o nominalizare pentru premiile UNITER, fără motivarea profesională însă, a  selecționerilor care au  plasat interpretarea sa la compartimentul “cel mai bun actor într-un rol principal”, derulat de fapt, într-un spectacol nonverbal, de grup. În recital, actorul și-a dorit să arate că poate prezenta și prin replică unele din personajele lui Nenea Iancu și a reușit pe deplin în “Moftul român”. Scenariul său pornește de la “Lanțul slăbiciunilor” și ajunge la Miticii lui Caragiale, sugerând numai verbal, imaginea unei lumi și astăzi actuală prin manifestările și moravurile sale. Personajele par a fi desprinse din realitatea curentă. Cu fină ironie, actorul ne atenționează că personajele pot  participa la situații absurde, dar  le putem totuși, regăsi în viața de zi cu zi. Lari Giorgescu trece admirabil de la un personaj la altul, fără ostentații în expresia verbală, gândește în profunzime prin frazare sensurile replicii și linia caracterială a fiecărui personaj. Își “citește” scenic rolurile în fața publicului, relaționând cu acesta, fără apeluri la flexibilitatea sa corporală, nuanțând profilul fiecărui personaj. O cortină de lumină, departajează un moment de altul al acestei demonstrații de virtuozitate a actorului în a comunica spectatorilor cât de actuală rămâne satira lui Caragiale la adresa lumii noastre.

         “Moftul român” este un exemplu de recital desăvârșit interpretat pe un scenariu dificil cu momente din proza lui Caragiale ; Lari Giorgescu susține astfel, un “examen” lecție de actorie pentru modul în care poți comunica sensurile majore ale unui text fără efecte teatrale, ci direct rostind replica partenerului tău, spectatorul. Tot un recital de excepție, “Țară-i asta, mă ?!?!” (comentat pe blog) , a mai prezentat și Niculae Urs, dar după scrisorile lui Caragiale. Rar întâlnești în aglomerația de recitaluri ale unor actrițe, la teatrele instituționalizate, exemple de interpretare după scrieri cu sens major cultural.  Iată că teatrul independent le oferă !