miercuri, 9 octombrie 2013

“ SEX “ – TEATRUL METROPOLIS


SINDROFIE LAMENTABILĂ
Teatrul Metropolis este singurul teatru de proiecte din Capitală. Repertoriul îl construiește la propunerilor regizorilor și se pare că nu funcționează o selecție pentru a asigura coerența calității spectacolelor rezultate. Un exemplu este și “Sex” de Rob de Graaf premiera deschiderii stagiunii de toamnă.
Mircea Rusu (Harco) și Emilia Popescu (Chra)
Regizorul Claudiu Goga a ales textul olandezului Rob de Graaf poate în ideea că titlul va atrage publicul sau pentru că interpreta singurului personaj feminin din piesă, a mai jucat în “Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, iar Chra pare a avea unele puncte comune cu rolul din piesa lui Edward Albee. Textul olandezului este departe însă, de celebra piesă a americanului. S-ar putea ca Rob de Graaf , un prolific dramaturg, să se fi inspirat pentru construcția cuplului Chra (Emilia Popescu) – Harco (Mircea Rusu) din scrierea lui Albee, dar textul rezultat este lamentabil. Niște persoane avute precum este cuplul Chra și Harco, alături de amicul lor Ralf (Gelu Nițu), ar trăi drama lipsei de comunicare pentru consolidarea sentimentului de iubire. Chra alege alcoolul ca soluție și va sfârși măcinată de o boală, bănuim a fi cumplită, Ralf e homosexual și îl atrage pe chilianul Speedo (Mihai Calotă) pentru a își salva singurătatea. Harco filosofează mereu despre existență, iar în final, când Speedo va pleca în Chile să se căsătorească cu o femeie din țara sa, va rămâne singur alături de Ralf. Conflictul dintre cei patru este o încropeală, se vorbește mult și plictisitor, fără a convinge publicul despre tematica alambicat și fals tratată de autor. Încearcă o așa zisă analiză psihologică, încărcată de replici sofisticate. Sexul este numai un pretext penibil al relațiilor dintre personaje.
Dintr-un un astfel de text cu vorbe goale și intenții multiple referitoare la comunicare, dragoste, homosexualitate, etc, dar fără suportul unei motivări logice, cu personaje lipsite de o construcție solidă, e dificil ca un regizor să poată realiza un spectacol convingător. Regizorul Claudiu Goga a încercat o linie realistă în tratarea textului și a lăsat actorii stimați din distribuție, să interpreteze fiecare în stilul propriu, particular, rolurile. Decorul Liei Dogaru indică prin o serie de elemente, cele trei spații de joc, prin care trec la vedere personajele : casa cuplului Chra – Harco, cea a lui Ralf unde locuiește cu Speedo și un spațiu de la malul mării. Interrealaționarea între personaje nu este însă, înfăptuită de regie și actorii interpretează personajele,  insistent cu fața spre public.
Gelu Nițu (Ralf) și Mihai Calotă (Speedo)
Surpriza plăcută a distribuției este tânărul actor Mihai Calotă în Speedo. Chiar dacă regia insistă pe necunoașterea de către chilian a limbii țării unde s-ar afla, și rostește majoritatea replicilor în spaniolă sau engleză (!!), actorul urmărește admirabil situațiile în care este implicat când nu are replică. Expresiile sale arată surprinderea constatării nefericirii cuplului Chra – Harco. Actorul se adaptează profilului personajului, în ciuda falsei soluții regizorale de a rosti în spaniolă, engleză și stâlcit în română spre final, replicile. Mihai Calotă salvează personajul de penibil. Mircea Rusu rezolvă personajul filosofului profesor Harco, fără exagerări de expresie, în multe situații cu trăire interioară, cu accent pe replicile cheie din mult prea multa vorbire explicativă a scrierii. Manieristă , simplistă este interpretarea lui Gelu Nițu în Ralf; artificial sugerează problemele profesionale și intime ale personajului. În rolul cheie, Chra în care dramaturgul înghesuie o sumedenie de stări, Emilia Popescu nu reușește să investească decât parțial, calitățile multiple pe care le deține. Chra ar fi un om de afaceri activ, dar nevoia de dragoste și ocrotire neîmplinită pe deplin, ar împinge-o spre beție, iar o boală cruntă o va distruge. Actrița recită exterior replicile , reușește  să sublinieze doar, o parte din multitudinea stărilor cu care se confruntă Chra. Distribuția cuprinde nume consacrate în alte spectacole, dar în această reprezentație, regia și mai ales lipsa de consistență a textului, dezavantajează interpreții.
“Sex” este un spectacol ce ar vrea să ilustreze teatral o sindrofie lamentabilă, lipsit de fior emoțional și un posibil sens major referitor la posibila temă a comunicării prin prețuire și iubire.

Un comentariu: