DE TOATE
PENTRU TOȚI
Multi-premiat, dramaturgul contemporan american, Rajiv
Joseph scoate piesa “Un pic prea intim” din genul teatrului bulevardier comic,
dând o altă aură, de tragicomedie, subiectului ales. Povestea șocantă a
poetului și profesorului Tom, rezumă mai multe conflicte intime într-o piesă
apropiată de teatrul epic. Tom (Andi Vasluianu) este un altfel de Don Juan,
modern, sincer uimit de rezultatul cuceririlor sale. În aceiași perioadă a
acțiunii , Tom reușește să lase gravide trei femei: Jen – prietena sa oficială,
Maureen - vecina sa și Becca – studenta sa. Piesa își dezvoltă original
conflictul apelând la monologuri.
Regizorul Cristi Juncu, un adevărat specialist în
teatrul intimist, în teatrul psihologic, cu rezultate remarcabile în spațiile
neconvenționale, reușește să descifreze în profunzime intențiile scrierii.
Viziunea sa regizorală este stânjenită însă, de prezentarea piesei în sala
“Horia Lovinescu”, pe scena mare a teatrului , când epicul relatării teatrale
își găsea un loc mult mai potrivit în spațiul sălii studio, “George
Constantin”; se puteau mult mai direct dezvolta monologurile de interacțiune cu publicul solicitate de
dramaturg.
Regizorul alege calea vizualizării metaforice sprijinită
substanțial fiind prin intențiile scenografiei lui Cosmin Ardeleanu. Negru și roșul
sunt culorile dominante ale scenografiei, decorul fiind marcat printr-un copac
negru cu fructe roșii care domină podeaua alături de bile mai mari sau mai
mici, negre. O lună de foc imensă parcurge toate fazele pentru a marca trecerea
timpului. În negru sunt veșmintele tuturor personajelor, cu excepția amicului
lui Tom, colorate divers fiind, doar încălțările fiecărei doamne. Negrul ar
putea trimite spre o posibilă lume cu reguli morale spulberate și roșul spre focul
pasiunilor. Concretul pasiunilor trăite de Tom și femeile din preajma sa prin
această scenografie, mult stilizată, pierde totuși din esența substanței.
Ilustrația muzicală aleasă de Cristi Juncu, sprijină
amuzant substratul comic al situațiilor. Regizorul merge pe linia dezvoltării scenice a conceptului pe două
coordonate, dramaticul și comicul. Cea dramatică domină prima parte a
reprezentației, ca apoi , la cina servită de Tom, să treacă exagerat la comic,
ca în final să se întoarcă la dramatic. Propune un joc între tragic și ironie,
partea comică fiind subliniată neinspirat și prin intervențiile râsului din off
al unor posibili spectatori.
Meritul principal al reușitei acestui spectacol rămâne
modul în care regizorul conduce distribuția și pune în valoare calitățile
actorilor aleși. Cristi Juncu știe să lucreze cu actorii, să colaboreze cu
fiecare în parte pentru a defini convingător personajul distribuit și a servi
viziunea sa regizorală. Andi Vasluianu face o subtilă demonstrație a
versatilității lui Tom, ce trece de la o situație la alta , diferită prin
consistență, prin normalitatea atitudinilor. Actorul construiește un Don Juan
actual, care manifestă dezinvoltură în perceperea relațiilor pasionale, tratate
cu sinceră credință, chiar dacă încalcă regulile statutului obișnuit al
moralei. Excelentă este interpretarea sa în rolul poetului și profesorului Tom, captivat
pasional de femeile întâlnite și uimit că nu îi sunt înțelese intențiile, dar care va rămâne singur în
final, cu … muza sa poezia.
Irina Velcescu (Franny), Dan Bordeianu (Seth) și Diana Roman (Becca) |
Colegii de distribuție susțin personajul central prin
interpretarea ireproșabilă a fiecărui rol , prin relaționarea permanentă,
personajele lor devenind victime ale lui Tom. Femeia care îl iubește
necondiționat pe Tom, Jen este prezentată de Cristina Florea ca o persoană
interiorizată, preocupată de profesia ei, având un dublu univers personal; va
fi înșelată de Tom, dar insistă în dragostea față de el. Actrița accentuează
expresiv trăirile interioare prin care trece Jen. Remarcabilă este Catrinel
Dumitrescu în Maureen, vecina care are un copil, dar se îndrăgostește de Tom și
rămâne gravidă, ca și Jen. Subtextul situațiilor și al replicilor își găsesc transmitere
prin interpretarea cu sensuri multiple de către actriță. În Beeca, studenta aparent
naivă, Diana Roman construiește în profunzime portretul tinerei cucerite de
profesorul ei, dornică de a parveni și ea ca poetă precum modelul oferit de
dascăl. Irina Velcescu este Franny, sora
lui Jen, care se implică, se revoltă în relațiile lui Tom. Pe tot parcursul
evoluției lui Franny, actrița cu inteligență imprimă o notă de mister în
relațiile personajului, ca în final să își argumenteze admirabil acțiunile pentru
că și ea l-a iubit cândva pe Tom. În prietenul poetului, Seth, dibaci Dan
Bordeianu sugerează aparent nedumeririle față de atitudinile lui Tom, cât și bănuielile și intențiile sale subtil moralizatoare.
“Un pic prea intim” este un spectacol atractiv, convingător
în esența sa, fiind singurul care s-a detașat calitativ din cele trei premiere
ale Teatrului “Nottara” pentru care a organizat de fapt, festivalul cu
pretenții de a fi și internațional “Fest(in) pe Bulevard”. Festivalul a fost …
mult zgomot (și bani !!) pentru mai nimic.
P.S. Teatrul nu oferă pe site ilustrațiile necesare pentru spectacolele prezentate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu