“ BLACKBIRD “ – UNTEATRU

PROPUNEREA UNOR ARTIȘTI MINUNAȚI …

         Printre restanțele necomentate de la sfârșitul anului trecut se află și un spectacol deosebit, aparținând tot teatrului independent. Nu știm câți dintre regizorii și numeroșii actori din diverse generații ar fi capabili să realizeze un astfel de spectacol precum “Blackbird” (“Pasărea neagră”) de la “Unteatru” într-un spațiu intimist cu maximum 35 de locuri pentru spectatori. Realizatorii propun publicului cu rafinament să devină judecător al unui fapt șocant, într-un spațiu restrâns, altul decât cel obișnuit al acestui teatru independent.

         Alegerea piesei dramaturgului englez contemporan, David Harrower este demnă de apreciat. În 2005 piesa participa cu un spectacol îndelung comentat la Festivalul de la Edinburgh. Conflictul a iscat dezbateri prin tema sa, discuția după două decenii dintre un bărbat de 60 de ani și o tânără care la 12 ani a avut prima experiență sexuală cu acesta. A fost viol ? Rămâne o întrebare derizorie, fără răspuns pentru că David Harrower construiește admirabil acest conflict pe o solidă analiză psihologică, ce încarcă prin evocări ale trecutului relația cu suspans și lasă cale liberă spectatorului să judece personal situația. Traducerea lui Cătălin Bucioveanu servește dramatic sensurile și substratul replicii.

         Piesa poate fi o capcană pentru regizor și interpreți, dar Andrei și Andreea Grosu în “rolul” regizorului, se dovedesc a fi psihologi,  analiști de înaltă clasă, ce descifrează cu finețe sensurile multiple ale fiecărei replici în compania unor actori excelenți, Constantin Cojocaru și Florina Gleznea. Conflictul se petrece într-un spațiu restrâns, actorii sunt în imediata apropiere a spectatorilor care se feresc ca nu cumva prezența lor să nu stânjenească mișcarea interpreților din jurul unei mese. Spațiul acțiunii e mobilat abil de Vladimir Turturică. Decorul minimalist prinde semnificații prin costumele scenografului, în special cele ale tinerei, care prin accesorii, în special prin geanta sa încărcată de obiecte sporesc suspansul acțiunii. Regizorii Andrei și Andreea Grosu folosesc oferta scenografului ca adevărați magicieni pentru susținerea tensiunii discuției dintre cele două personaje. Fără ilustrație muzicală, fără proiecții, spectatorii asistă la un conflict tensionat, cu un final deschis ce lasă cale liberă judecării bărbatului, dar și femeii. Admirabil conduc regizorii, acest spectacol intimist original, ieșit din nota comună și ieftină a efectelor. Urmărind interpretarea actorilor, aplauzele îți par un gest banal de recompensă pentru creațiile lor. Harul deținut de fiecare unește această întâlnire dintre doi reprezentanți ai unor generații diferite de artiști.

         Spectacolul debutează cu venirea unei femei în compania unui bărbat, cu un lung moment de tăcere, ce te provocă a bănui că tânăra după ținută, ar putea fi o prostituată. Îmbrăcată în negru, “pasărea neagră” cu ochelari de soare negri, pare a se pregăti provocator pentru un act sexual. Florina Gleznea dezvoltă apoi personajul cu mare finețe. Sugerează mai întâi venirea tinerei pentru o posibilă răzbunare a faptei trecute, va descrie apoi într-un lung monolog, remarcabil susținut de actriță, cu intensitate și sensibilitate, redarea stărilor evocate, trăite la întâlnirea erotică de demult dintre cei doi. La nuanță, prin stări interioare profund exprimate prin expresie, Florina Gleznea prezintă viața femeii marcată în copilărie de prima dragoste ivită față de un bărbat întâlnit în preajma sa. În final, rămâne ca spectatorul să judece, după strigătul tinerei disperat către bărbatul care pleacă, dacă femeia a rămas captivă sentimentului de iubire pentru el.

 Constantin Cojocaru este un actor prețuit pentru biografia sa bogată în numeroase roluri înfăptuite fără reproș în diverse teatre. Acceptă acum să joace la “Unteatru”, într-o clădire părăginită ce iarna se încălzește cu aeroterme, atras firește de oferta proiectului și a conceptului regizoral. Reușește, din nou, să uimească prin interpretarea partiturii. Compune cu multă atenție portretul caracterial al bărbatului pe care reîntâlnirea cu tânăra îl răscolește, dar își păstrează în taină, cu ambiguitate dezvăluiri despre existența sa actuală. Ca un mare actor, Constantin Cojocaru jonglează cu stările prin care trece bărbatul, laș în în precizări despre el, dar sensibil, apropiat chiar de un sentiment de dragoste față de femeia ce reapare în viața sa. Actorul susține suspansul acțiunii, prin mărturiile celui care a făcut pușcărie după actul sexual cu adolescenta, la un motel. Despărțirea celor doi după confruntarea amintirilor, prin solicitarea bărbatului de o voce de afară – femeie matură sau copil ? – lasă deschis finalul reprezentației și provoacă publicul drept judecător. Momentul este este susținut remarcabil de către Constantin Cojocaru și Florina Gleznea, doi actori valoroși ai prezentului teatrului nostru.

         Acest spectacol original al teatrului independent “Unteatru” înființat de Andrei și Andreea Grosu, trebuie vizionat de iubitorii scenei. “Blackbird” este un spectacol despre pasiunea discutabilă dintre un bărbat și o femeie, analizată pe stări psihologice, cu un final deschis, o demonstrație de “teatru adevărat” prin actori și cei doi regizori.

Andrei și Andreea Grosu au reușit să impună o personalitate incontestabilă acestui teatru independent, sărac în oferta condițiilor de joc, dar care a atras printr-un repertoriu bine gândit, actori deosebiți și un scenograf inspirat. “Trei femei înalte”, “Un tramvai numit dorință” sau “Scrisoare către Casandra” sunt câteva argumente pentru a prețui acest teatru independent special, ambițios, departe de cele ce trăiesc prin subvenția “cafenelei” alăturate reprezentațiilor teatrale.