ACTORI
CONSACRAȚI … ÎNTR-UN TEATRU NOU
Puțini știu că Primăria Municipiului
București a mai deschis o sală de spectacole în Capitală. Pe lângă sala de la
ArCuB (Centrul Cultural al Municipiului București) a apărut și “Teatrelli” în
impunătoarea casă a Centrului de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului
București din Piața Lahovari, în plin centru, în apropiere de Piața Romană.
După cum se vede, se pare că Primăria Capitalei ar fi preocupată de cultură!
Sala “Teatrelli” este elegantă și s-ar dori a fi un fel de teatru-cafenea, cu
mese, bar, dar ciudat în primele rânduri scaunele sunt aliniate ca pentru o
sală “clasică” de spectacol. Are 84 de locuri cu fotolii confortabile. Scena
“clasică” este generoasă ca spațiu de joc, dotată tehnic. Programul de la
“Teatrelli” se află la început de drum și promite a cuprinde pe lângă
reprezentații de teatru și dans, concerte diferite, recitaluri.
Repertoriul
teatral s-a lansat cu premiera “Quartet”, o piesă a britanicului Ronald Harwood,
dramaturg jucat și la noi în teatre de prestigiu. De exemplu, au înregistrat
succes, “Cabinierul” la Naționalul bucureștean sau “Quartet” în 2009, la
Naționalul din Iași. La Gala UNITER de atunci, din juriul căreia am făcut
parte, spectacolul “Quartet” a primit premiul Britisch Council România. Piesa
lui Ronald Harwood jucată la “Teatrelli” pare a fi o adaptare după cea jucată
la Iași într-un spectacol premiat. Textul este restrâns și traducerea insistă
pe vulgaritatea unor replici. Afișul reprezentației nu specifică traducerea și
adaptarea. Specifică însă, “scenografia și costumele : Corina Grămoșteanu” cu
lipsă elementară de profesionalism pentru că “scenografie presupune decor și
costume”. Scenografa Corina Grămoșteanu, o creatoare inventivă, realizează un
decor simplu, rezumat la un mobilier funcțional, elegant, iar costumele servesc
profilul fiecărui personaj.
Acțiunea
lipsită de conflicte ample, se petrece într-un azil de bătrâni de cinci stele,
în care sunt apropiați, patru foști mari soliști de operă, vedete, cu tipologii
diferite. Întâmplarea face să se revadă după mulți ani și doi soți care au
divorțat, Jane și Regi. Cei patru își reunesc forțele pentru sărbătorirea lui
Verdi cu “quartetul” din “Rigolleto” în care au cântat cândva, împreună. În
intențiile sale regizorale, Dan Tudor insistă exagerat pe exploatarea
aspectului bătrâneții celor patru personaje, afectate unele în comportament.
Dramaturgul are drept țintă a tematicii ironizarea vedetismului, orgoliilor și
mai puțin starea decrepitudinii celor din vârsta a treia. Confuzia viziunii
regizorale simplifică sensurile majore ale piesei ce devine astfel, o comedie
amară cu exagerări penibile de vulgaritate. Norocul calității reprezentației
sunt cei patru actori prețuiți de public care salvează prin interpretare piesa
de stângăciile regiei.
Este
surprinzătoare în abordarea comediei actrița Adela Mărculescu în rolul lui
Sissi. Cu naturalețe în gest și expresie, compune portretul naivei Sissi,
scăpările sale de memorie, curiozitățile și sincera prietenie acordată
colegilor. Adela Mărculescu prezintă un personaj simpatic prin manifestări
multiple și dezvoltă cu măsură, delicat efectul comic. Acest rol poate trece
drept o altă realizare în CV-ul actriței, dar în registrul comic de astă dată.
Nou venita la azil, Jane are o biografie
complicată, iar Florina Cercel speculează cu sensibilitate dramatică stările
prin care trece fosta vedetă a operei.
Punctează cu atenție relațiile, uneori cu rezultatul comic solicitat. În scena
întâlnirii lui Jeane cu fostul soț Regi, actrița se impune prin sincera trăire
a amintirilor triste evocate. Personalitatea sa apreciată în multe partituri
importante, se face pe deplin simțită și în rezolvarea portretului lui Jane.
Damian Crâșmaru precum un actor cu o
bogată carieră artistică, reușește să estompeze vulgaritatea repliciilor
atribuite de adaptare și traducere prin care se vrea a se defini personajul
Wilf ca un afemeiat, obsedat de erotism. Actorul colorează amuzant profilul
personajului. Preocupat de lectură și ursuz apare Regi prin interpretarea
merituorie datorată lui Costel Constantin. Actorii reușesc a scoate personajele
din ilustrări caracteriale exagerate, le prezintă convingător cu atenție pe
linia comediei amare. Cei patru meritau însă, un spectacol solid construit
regizoral în care să le fie speculate personalitatea și experiența, câștigate
de-a lungul unor cariere prețuite de Marele Public.
Inaugurarea teatrului “Teatrelli” prin
acest spectacol, sperăm să lase cale liberă și altor proiecte pentru noua
instituție subvenționată de Primăria Capitalei, chiar și celor propuse de
tinerii creatori aflați în căutarea spațiilor de joc. Mai sperăm că “Teatrelli”
să își câștige în timp și o personalitate culturală stabilă.
P.S. Am privit … partea plină a
paharului, nu pe cea goală a intereselor ce domină în instituțiile statului, un
stat în care cultura și teatrul sunt tratate mai întodeauna drept niște
Cenușărese!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu