INTENȚII STUPIDE DE IMPROVIZAȚIE
Titlul spectacolului – “derdiedans” e
intraductibil. Ar fi un joc de cuvinte cu articolele hotărâte din limba germană
“der”, “die”, “da(n)s” ce precizează genul masculin, feminin sau “das” neutru,
combinat penibil cu “dans”. Spectacolul se dorește o suită de improvizații pe
sensul complict al titlului. Nu este nici teatru-dans, nici dans modern, ci un
amalgam de improvizații, fie pe cuvânt, fie fără, numai pe mișcare, fie cu
acorduri muzicale, fie fără. Noroc că la reprezentația găzduită de Teatrul
Odeon a intervenit ploaia de afară, un adevărat potop care colora sonor unele
secvențe.
Florin Feroiu, un prețuit coregraf
colaborator la diverse spectacole de teatru al cuvântului, unde îndrumă
mișcarea și realizează inserții de dans, este “coordonatorul artistic” al
acestui ghiveci de improvizații. Lipsește în primul rând reprezentației,
transmiterea unui mesaj coerent în intenții. Amintește ca demers general de
posibila atmosferă dintr-un azil de nebuni. Ce a vrut să spună întreaga echipă
prin acest spectacol? Mai nimic convingător.
Reprezentația debutează cu o femeie
care în tăcere lipește post-it-uri, hârtiuțe simple. I se vor alătura cu
aceiași ocupație alte patru femei. Se vor alinia apoi, și vor rosti replici
absurd, într-un limbaj trivial, cu trimiteri în special erotice, în accente de
joc al luminii școlărește manevrat. Pe parcurs se va mai petrece o altă
improvizație în același stil, numai că replica ar avea drept tematică absurd
compusă, copiii în viața femeii. Mai intervine spre final, o altă improvizație a
cuvântului, printr-o femeie aflată în fața a cinci bărbați aliniați, cu adresă
la numele particular al … actorilor. S-ar vrea … comică improvizația aceasta!
Cuvântul rezumat numai la numere este folosit în improvizația dedicată special
bărbaților. “Dramaturgia” acestui scenariu lipsit de o elementară logică, ar
avea drept autori pe Cristina Toma și Valerie Seufert. Dânșii precizează însă,
în programul de sală, că pentru scrierea replicilor și chiar pentru
“coregrafie” ar fi contribuit întreaga echipă de interpreți, adică ar fi “un
spectacol de echipă” pentru … improvizații! Indifrent cui aparține textul și
mișcarea scenică, rezultatul acestor improvizații e stupid, ca să nu folosim
alt cuvânt. Nici măcar nu șochează prin intenții inventive, ci provoacă
descărcarea nervoasă a multor spectatori prin … explozii de râs.
Stimații actori ai teatrului depun
eforturi fizice pentru a participa la acest spectacol al improvizațiilor stupide.
Ioana Iacob, Franz Kattesch, Konstantin Keidel, Georg Peetz, Horia Săvescu,
Daniela Torok, Silvia Torok, Radu Vulpe, Anne-Marie Waldeck se supun docil la
“coordonarea artistică” de a nu interpreta personaje, ci de a folosi corpul și
replici absurde pentru a ilustra stări de nebunie, ce unor indivizi s-ar putea
totuși, a nu le fi străină.
“derdiedans” intră în categoria
experimentelor derizorii, lipsite de o minimă consistență ideatică. Grav este
că aspiranții la dans modern s-ar putea să considere înșiruirea de improvizații
ca un motiv de inspirație pentru practicarea acestui gen aflat în degringoladă
la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu