“FETIȚA DIN BOLUL PEȘTELUI AURIU” – TEATRUL GERMAN DE STAT din Timișoara

ARMONIA UNUI SPECTACOL DE EXCEPȚIE

          Radu Afrim s-a dovedit a fi un regizor unicat prin originalitatea spectacolelor sale. Cultura, imaginația sa creatoare debordantă îi definesc personalitatea. Întodeauna spectacolele sale stârnesc dezbateri, entuziasm sau șochează. Uneori fantezia investită într-un concept regizoral umbrește totuși, interpretarea actorilor. Din majoritatea spectacolelor realizate de Radu Afrim, “Fetița din bolul peștelui auriu” iese în evidență, uimește prin armonia îmbinării de stiluri teatrale ale scrierii și îndrumarea actorilor.

Silvia Torok (Iris)

         Regizorul selectează cu pricepere autori de marcă din dramaturgia contemporană. Optează acum pentru Morris Panych, dramaturg, regizor și actor, important creator al teatrului canadian actual, răsplătit cu premii. “Fetița din bolul peștelui auriu” se apropie ca scriitură de teatrul absurd și teatrul epic. Povestea lui Iris, fetița de unsprezece ani aflată la granița dintre copilărie și adolescență, este relatată prin apropierea de formula teatrului epic. Evocările întreprinse cu naivitate nativă de Iris, conduc însă, spre teatrul absurd. Regizorul Radu Afrim împletește armonios cele două stiluri într-un spectacol captivant de … “teatru adevărat”. În niciun moment nu alunecă pe panta specială a vreunui stil, ci expune scenic viața unei familii în care în multe scene orice spectator se poate regăsi. Cu migala unui maestru, propune publicului analiza psihologică a unei familii dezintegrate, a unor oameni aflați în căutarea comunicării, dragostei. Situațiile surprinse de Iris par absurde, dar au consistență reală. Regizorul exploatează la superlativ bogăția intențiilor scrierii – metaforice, poetice și uneori comic amare, subtextul acțiunii și conflictelor. Viziunea regizorală amplă în intenții nu putea prinde viață scenică emoțional credibil, dacă Radu Afrim nu urmărea o colaborare strânsă cu întreaga echipă de realizatori – actori și scenograf. Spectacolul oferă o amplă paletă de receptare a istoriei unei familii în principal narate de fetița Iris. Unii spectatori pot fi atrași numai de planul principal al acțiunii dominat de nefericirile micuței. Alții pot sesiza  și planul doi al familiei ce duce o viață izolată ca într-un acvariu într-o societate bolnavă în care omul devine un obiect. Totul este prezentat inventiv, cu multă sensibilitate de regizorul Radu Afrim și prin intermediul actorilor.

Olga Torok (Sylvia) și Georg Peetz (Owen)

         Se alătură reușitei viziunii regizorale nu numai actorii, ci și scenograful Dragoș Buhagiar. Acesta propune drept spațiu de joc livingul unei familii înstărite, conceput cu detalii realist semnificative pentru diverse situații. Când stolurile geamurilor imense din fundal sunt ridicate în funcție de situație, se vede peisajul exterior de la marginea oceanului. Metaforic, casa unde trăiește Iris devine un acvariu al singurătății familiei sale. Iris își pornește povestea din momentul în care peștișorul său auriu, singurul prieten, a fost aruncat din neglijență de mama sa, Sylvia, și bolul gol rămâne în scenă cu mult rost folosit de regizor. Decorul lui Dragoș Buhagiar, rafinat conceput, își completează imaginea prin costumele ce subliniază mereu și prin schimbări, tipologiile. Costumele indică epoca anilor ’60, când societatea era frământată de probleme multiple, cum discret sunt amintite și prin textul proiectat în finalul reprezentației. Dragoș Buhagiar realizează o scenografie remarcabilă, cu multe sensuri prin care sprijină ilustrarea piesei și a conceptului regizoral.

Georg Petz (Owewn) și Silvia Torok (Iris)

         Întreaga distribuție impresionează prin interpretarea fiecărui personaj cu firesc și dăruire. Punctul central al spectacolului este Iris, personaj dificil, interpretat senzațional de Silvia Torok. Urmărind-o îți creează impresia că te afli în fața unui copil de unsprezece ani, inteligent, naiv, care curios își ia notițe despre ce se petrece în jur, un copil aflat timpuriu în pragul adolescenței și afectat de familia  destrămată. Silvia Torok este însă, o tânără actriță absolventă la Cluj, la clasa meșterului Miklos Bacs. A fost recompensată pentru acest rol cu premiul UNITER pentru debut în 2013, după premiera spectacolului din 2012. Actrița înfăptuiește performanța unei creații în Iris pentru că trăiește sincer prin expresie naivitatea copilei, dar sugerează și gândirea din pragul maturității prin judecarea faptelor din jur. Silvia Torok apelează și la o schimbare de tonalitate vocală în rostirea cuvântului ca un copil, numai că replica sa conține și o interpretare cu sens și subtext perfect condusă de actriță. Ca simplu spectator urmărind această “fetiță” îți vine să o iei acasă ca să o ajuți să uite tristețile din familia sa. Rar se poate întâlni o astfel de creație, în special făptuită de cineva din tânăra generație. Am reîntâlnit această minunată actriță și în alte două spectacole din microstagiune , și de fiecare dată era greu de recunoscut, nu numai prin tonalitatea vocală, ci și prin modul în care se adapta ireproșabil la propunerea regizorală. Ca vârstă puțin mai tânăra soră a Silviei Torok, Olga Torok interpretează admirabil rolul Sylvia, mama lui Iris. Construiește din amănunte de expresie portretul unei femei plictisite, nemulțumite de căsnicie, mereu hotărâtă să își părăsească familia. Olga Torok atenționează abil asupra închistării în sine a Sylviei, lipsei de comunicare cu cei din preajmă, suferă de singurătate în egoismul său, dar caută iubirea pe care o confundă cu erotismul. Complexitatea personajului o relevă prin nuanțe tânăra actriță Olga Torok, nominalizată la premiile UNITER pentru interpretarea rolului Sylvia în 2013. Cu interiorizare sugestivă realizează în profunzime personajul tatălui lui Iris, Owen, actorul Georg Peetz. Actorul transmite starea omului ratat Owen, refugiat la biroul său pentru false studii, apropiat de Iris, căutător de dragoste și înțelegere. Actorul nu scapă nici o latură din caracterizarea personajului. Încântător și cu tâlc realizează un travesti Rareș Hontzu în Miss Rose, chiriașa familiei care lucrează la fabrica de conserve de pește, caută și ea iubirea, dar o rezumă la erotism, iar nefericirea o împinge în alcoolism. Personajul deține trimiteri spre sensuri existențiale multiple și Rareș Hontzu le punctează în diverse momente remarcabil. În viața familiei intervine Mr.Lawrence prezență ce provoacă suspans , dar și evidențiază dramele interioare ale celor ce îl găzduiesc, fiecare cu alt interes. Acesta poate fi un pușcăriaș evadat, un naufragiat sau privit metaforic … peștișorul aruncat din acvariu. Horia Săvescu reușește să cultive misterul personajului, iar  implicarea în viața familiei o va face ca un om nefericit, căutător al comunicării. Indiferent de condiția sa personală, Mr. Lawrence este un om chinuit interior, aspect cu finețe arătat de Horia Săvescu. Distribuția se completează prin personajele secundare ale marinarilor, tipologii cu pricepere prezentate de Konstantin Keidel și Raul Bastean.

         “Fetița din bolul peștelui auriu” se poate înscrie printre evenimentele rare cu spectacole memorabile. Este și meritul echipei conduse excepțional de regizorul Radu Afrim, o personalitate a vieții teatrale de la care se așteaptă astăzi, noi evenimente.