“ MATA HARI – DINCOLO DE LEGENDĂ “ – TEATRUL MIC

HAOS DE EFECTE TEATRALE FĂRĂ REZULTAT

         Timp de două ceasuri cu o pauză, spectacolul încearcă a prezenta sfârșitul tragic al celebrei femei fatale din cel de al doilea război mondial, Mata Hari. Fie că știe câte ceva despre ea, fie că nu, spectatorul rămâne total nedumerit de personalitatea divei, privind un haos de efecte teatrale – proiecții, jocuri de lumini, fum, etc care vor a ilustra scenic interogatoriul la care o supune căpitanul francez Pierre Bouchardon și fragmente din jurnalul personal al celei arestate.

Mata Hari în 1907

Amintim că Mata Hari pe numele de scenă, născută Margaretha Geertruida Zelle în Olanda, a bântuit multe țări și la începutul secolului XX, devine o dansatoare exotică care își folosește pentru prima dată trupul gol în dans, provoacator, viața sa privată este complicată, dar ca amantă și a unor ofițeri din războiul mondial început în 1914, ajunge în 1917 să fie anchetată de francezi pentru spionaj în favoarea nemților și executată. Istoricii au scris despre ea comentari contradictorii, s-au realizat și filme cu vedete despre acest personaj controversat. 

Mata Hari

Se mai spune că era o persoană cu dublă personalitate, mamă a doi copii în urma unui mariaj la 18 ani, devenită dansatoare exotică și artistă extravagantă, imorală, considerată și un pion al spionajului în timpul războiului mondial. Doi scriitori francezi contemporani mai puțin cunoscuți – Philippe Collas și Eric Villedary, concep simplist un scenariu despre sfârșitul tragic al divei, în două personaje, dansatoarea și căpitanul. Primul din cei doi autori se recomandă a fi strănepotul căpitanului Pierre Bouchardon.   Regizoarea Liana Ceterchi traduce acest text și încearcă o montare scenică cu pretenții de originalitate prin care ar vrea să convingă că : “Astăzi descoperim nevinovăția ei. Mata Hari este astăzi repusă în drepturi și recunoscută ca o personalitate excepțională.” (Citat din programul de sală). Numai că nici textul și nici viziunea regizorală, nu reușesc să convingă de meritele și calitățile personale ale acestei femei considerate fatale care a sfârșit tragic. Spectatorul asistă la o melodramă stupidă despre o femeie care își pomenește numeroșii amanți și ar încerca să fascineze și soldații de pe front, și paznicii închisorii Saint - Lazare unde se petrece interogatoriul, și… nu fascinează prin nimic publicul din mileniul trei.

Dana Dembinski Medeleanu (Mata Hari)

         În scopul realizării unei vizualizări teatrale spectaculoase, regizoarea apelează la apreciata scenografă Maria Miu. Aceasta cu pricepere construiește un decor din ziduri mobile ce marchează spațiile închisorii. Un zid compact suplinește la început clasica cortină, fragmente din zid vor fi manipulate apoi, pe tot parcursul reprezentației, unele primind transparență pentru a sugera în profunzime, posibile spații ale închisorii. Cum acțiunea se petrece în plin război, manevrarea decorului o vor face … nouă soldați în locul mașiniștilor. Efortul soldaților, personaje fără replică, la comanda regiei, ar avea ca scop sugerarea unor diverse unghiuri și spații de joc, dar acțiunea se petrece clar în închisoarea Saint – Lazare, mai precis în biroul pentru interogatoriu al căpitanului și în celula deținutei Mata Hari de care ar avea grijiă două călugărițe. Costumele scenografei ar vrea să marcheze epoca, dar veșmintele atribuite lui Mata Hari, dezavantajează fizicul interpretei și nu servesc pentru o imagine atractivă a celebrei femei fatale.

Imagine din spectacol

         Viziunea regizorală, în afara mișcării insistente a fragmentelor de zid, folosește o sumedenie de proiecții (material video – Vladimir Dembinski) cu opt personaje evocate din viața lui Mata Hari. Opt actori sunt filmați pentru a le defini, dar imaginile nu se vor a fi clare și devin doar un artificiu vizual penibil. Nu se înțelege nimic din rostul insistenței proiecțiilor care mai sufocă și interpreții aflați pe scenă. Interpretarea actorilor mai e sufocată și prin puzderia de intervenții muzicale și accente sonore, suprapuse adeseori pe rostirea replicii. Firește că vizualizarea regizorală nu poate omite jocurile de lumini și fumul, folosite să coloreze fără un rost elementar conflictul dramatic din scenă. Proiecțiile și sumedenia de efecte teatrale exagerat plasate, au drept rezultat spulberarea atmosferei solicitate de situația dramatică în care se află personajul central. Toată această agitație de artificii teatrale nu își află motivare pentru transmiterea emoției impuse de acțiunea ultimelor zile din viața unei personalități controversate din primul război mondial. De pildă, apare fără rost un moment lipsit de replică, ilustrat muzical cu un … cancan, în vreme ce pe scenă soldații cu puși parcă sunt pe front și crezi că din acea scenă va începe o parodie. Nu mai discutăm de rostul simbolic atribuit vizualizării scenice de către regie și că Mata Hari era dansatoare exotică și nu practica exerciții de cancan. Și execuției din final a divei, regia îi aplică simboluri artificiale, cu petale de trandafiri roșii care cad de sus, etc, imaginea fiind ca într-un spectacol de operetă din urmă cu multe decenii. Lia Ceterchi a dorit să fie novatoare în concept, dar a folosit efecte teatrale derizorii, înghesuite de-a valma, acompaniate de stridențe sonore, fără logică elementară și coerență în raport cu conținutul tematic.

Dana Dembinski Medeleanu (Mata Hari) și Sorin Medeleni
 (Căpitanul Pierre Bouchardon)) 

         Cel mai grav însă, este totala neglijență față de importanța actorilor în conceptul regizoral. Actori stimați ajung să recite exterior textul. Dana Dembinski Medeleanu (Mata Hari) și Sorin Medeleni (Căpitanul Pierre Bouchardon) sunt actori cu numeroase realizări meritorii în biografia artistică, dar în această reptezentație nu reușesc să rezolve credibil personajele din cauza regiei. Ne potrivit distribuită pare Dana Dembinski Medeleanu pentru Mata Hari. Regia o obligă să apeleze forțat la gesturi ce ar vrea să trimită spre dansul … indian, să fie afectată în expresie și rostirea cuvântului, abia în scena dinaintea execuției divei, actrița reușește să puncteze firesc, sincer interior, starea personajului. Sorin Medeleni încearcă a desena autoritatea căpitanului francez, dar complexitate, subtilitatea personajului nu apar în interpretare. Relația dintre femeia fermecătoare acuzată de spionaj și anchetator, nu a fost urmărită de regie și este absentă din reprezentație, cu toate că are un substrat bogat raportat la timpul acțiunii, primul război mondial.

          “Mata Hari – Dincolo de legendă” nu transmite demersul tematic, devine o melodramă stângaci și chiar plictisitor concepută despre o așa zisă dansatoare, femeie fatală cu mulți amanți aparținând unor naționalități diverse. Peste hibele textului se suprapun cele ale regiei și prsonajul rămas în istorie, Mata Hari - Margaretha Geertruida Zelle ce ajunge pe scena Teatrului Mic în cătușe, face spectatorul să prefere personajele din “telenovelele” zilnice de la televizor, că sunt mai interesante și provocatoare ca înfățișare.