luni, 21 martie 2016

“MENANJERIA DE STICLĂ” – TEATRUL “TOMA CARAGIU” din Ploiești

UN FILIGRAN … TEATRAL

         Pornind de la starea jalnică a învățământului nostru artistic și alte motive legate de încâlcita noastră legislație, din ce în ce mai rar se remarcă în mișcarea noastră teatrală nume de tineri regizori, personalități certe. Sânziana Stoican este unul din numele care a reușit să se impună mai întâi la “Unteatru” cu “Ce zile frumoase!” (2012), “Trădare” (2014), a activat apoi în câteva teatre din țară, iar în 2015 la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești realizează un spectacol greu de uitat cu “Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, o piesă foarte dificilă.
        
Oxana Moravec (Amanda) și Florentina Năstase (Laura) 
Se cunoaște că această piesă are la bază biografia dramaturgului american. Cu finețea unui psiholog, Tennessee Williams dezvoltă conflictul ce macină o familie. Tatăl a părăsit familia, mama, Amanda, singură rămasă, e preocupată ca fiica sa Laura care are un handicap locomotor, să își afle un soț. Ca un alter ego al dramaturgului, familia se completează cu fiul, Tom căruia îi revine și rolul de a invoca și preciza situațiile conflictului. Subiectul pare aparent simplu pentru tumultul zilelor noastre, dar are   consistență prin perfecțiunea construcției celor trei personaje principale. Lor li se alătură Jim, colegul lui Tom de la locul de muncă. Scrisă în 1944, piesa pentru unii ar putea fi depășită, dar substratul, analiza psihologică a unor profiluri umane existente și astăzi, îi dau atractivitate și forță emoțională.

Tânăra regizoare Sânziana Stoican traduce piesa și îi "citește" teatral în profunzime substratul, iar alături de o echipă deosebită de colaboratori, reușește un spectacol admirabil. Optează pentru o vizualizare cu fine accente metaforice, servită ireproșabil de scenograful Valentin Vârlan. Reprezentația are în tăcere o scenă șocantă a debutului prin imaginea unui imens trandafir albastru purtat de Tom, ce va rămâne în fundalul scenei până la final. Imaginea își va afla apoi motivarea în replica lui Tom cel visător care scrie poezii și o compară pe sora sa Laura cu un trandafir albastru. Decorul funcțional sugerează esența unor diverse spații de joc, iar costumele completează imaginea generală solicitată de acțiune. Light Design-ul realizat de Ioana Marin valorifică pe deplin calitățile scenografiei, speculate inventiv de regizoare. Marea artă a Sânzienei Stoican se face simțită prin modul în care consideră actorul pilonul principal în exprimarea viziunii sale regizorale și îi conduce interpretarea prin nuanțe apropiate de măsura expresiei filmice. Impune momente de tăcere în care replica este înlocuită de expresii gestuale, de priviri, izvorâte din trăirea interioară sinceră a situațiilor și a relațiilor. Aceste momente chiar dacă aparent par a îngreuna ritmul reprezentației, dezvoltă atmosfera tensionantă a fiecărei scene. Minuțios sunt conduse relațiile dintre personaje cu atenție asupra substratului determinat de caracterul fiecărui personaj. Rar apare un astfel de spectacol construit ca un filigran pentru a vizualiza sentimentele și iluziile fiecărui personaj.         

         Impresionant prind viață personajele lui Tennessee Williams în interpretarea actorilor în cel mai rafinat stil stanislavskian. După reușita interpretare a Corinei din “Jocul de-a vacanța” la Teatrul de Comedie, tânăra actriță Florentina Năstase susține în Laura un adevărat examen de nota zece cu plus. Cu grijă pentru a sugera delicat handicapul fizic al Laurei, actrița valorifică definirea personajului prin cele două planuri care îi caracterizează existența. Laura  este marcată de defectul fizic, dar rămâne o sensibilă visătoare, dornică de a își dezvălui nevoia de dragoste și prețuire 
pentru cei din preajmă.
Florentina Năstase (Laura) și Cristian Popa (Jim)

Florentina Năstase o arată pe Laura ca o ființă fragilă, dominată de o sensibilitate specială, la început tristă, retrasă în universul său, ca să dezvolte apoi excelent iluzia pentru o altă viață în dialogul cu Jim. În acea scenă senzațională, frumusețea interioară îi luminează chipul. Trebuie subliniat că întâlnirea Laurei cu Jim, prietenul lui Tom, rămâne un exemplu de actorie perfect prin interpretarea Florentinei Năstase, dar și a lui Cristian Popa. În Jim, actorul dovedește că deține o largă paletă de expresie aplicată în funcție de situație și subtextul replicii. Jim al său pare la început un tip aparent pragmatic, dar dezvăluie treptat că ascunde vise și dorința de a își depăși actuala condiție socială.

Ionuț Vișan (Tom)
 Drumul analizei psihologice a membrilor familiei sale îi revine lui Tom, un personaj complex, definit admirabil de Ionuț Vișan. Captează publicul din prima scenă prin monologul rostit drept precizare a stării de fapt, în care se află familia sa. Cu inteligență și cu subtilitate, Ionuț Vișan dezvăluie treaptă cu treaptă, iluziile, visele lui Jim, dar și durerea care îl frământă privind familia sa, cât și dorința de evadare din acea lume închistată. Se poate spune că tânărul actor trăiește intens fiecare moment al acțiunii și ridică emoția tensiunii conflictelor. Oxana Moravec scoate din obișnuita caracterizare personajul mamei. Amanda este o mamă nefericită, o soție chinuită și revoltată pe lipsa soțului, dar trăiește și ea iluzii, manifestate în special sub aspectul feminității când se întâlnește cu oaspetele Jim. Exemplar prezintă personajele, actorii distribuiți, dovedind știința asimilării în amănunt a partiturilor și credința în conceptul regizoral.
         “Menajeria de sticlă” este rezultatul unei colaborări perfecte între regizor și interpreți ce transmite privitorului emoția care adeseori taie respirația publicului. Acest spectacol mai demonstrează că tânăra generație de creatori deține valori și este capabilă de performană și când întâlnește o piesă celebră și dificilă. Mai subliniază și că teatrul a câștigat o tânără regizoare de perspectivă pentru viitor.


P.S. La început de mai, Teatrul “Regina Maria” din Oradea va găzdui cea de a XXIV – a ediție a Galei Premiilor UNITER, singurele premii din viața teatrală. Ca și la ultimele ediții, nominalizările sunt discutabile în mare parte, dovedind subiectivismul celor trei selecționeri, “critici de teatru”, aspect pe care îl vom comenta la vremea Galei. Surprinzător printre actrițele nominalizate se află și FLORENTINA NĂSTASE pentru rolul Laura din “Menajeria de sticlă” care este considerat însă, de selecționeri … rol secundar!!! Îi urăm succes tinerei actrițe și regretăm că nu au fost băgați în seamă de selecționeri și alți colegi ai actriței și în special regizoarea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu