“WITH A LITTLE HELP FROM MY FRIENDS sau UN JOC PE BUNE” – TEATRUL EXCELSIOR

SĂ PRIVIM CU ATENȚIE, TÂNĂRA GENERAȚIE !

Lăudabilă este înscrierea în repertoriul Teatrului Excelsior a piesei dramaturgului și prozatorului Maria Manolescu - “With a little help my friends sau Un joc pe bune”, cu precizarea “Spectacolul este recomandat tinerilor peste 16 ani”. Maria Manolescu este preocupată în scrierile sale de problema tinerei generații. Amintim de pildă și piesa “Sado – Maso Blues Bar” care s-a jucat la Teatrul Foarte Mic, în regia Gianinei Cărbunariu.

În “With a little help my friends sau Un joc pe bune”, dramaturgul propune o radiografie dramatică a unui segment din lumea bulversată astăzi, a adolescenților, cu replică în limbajul “cool” specific lor căreia îi atribuie sensuri multiple. “With a little help my friends” este și titlul unei cunoscute piese muzicale a formației Beatles, ales pentru a sublinia tematica piesei. “Cu un mic ajutor din partea prietenilor” ar putea spune și eroul piesei, Miki, destinul lui s-ar putea schimba. Original, dramaturgul relatează povestea a cinci adolescenți ajunși la mare în vacanță, unde Miki propune un joc sinistru, amintind de ruleta rusească. Ar vrea să se sinucidă, dar dă pistolul prietenilor să apese pe trăgaci. Se atenționează astfel, asupra stării grave în care se află mulți tineri cu sufletele lipsite de idealuri. În scurtele precizări ale vieții fiecăruia, se arată că familia, școala, societatea în general, nu sunt alături de adolescenți într-o perioadă cheie existențială. Tinerii preiau mecanic bombardamentul comunicării, brutal “cultivat” de familie și societate. Erotismul, drogul, homosexualitatea devin astfel, preocupări false care le distrug personalitatea. Povestea lui Miki și a “prietenilor” săi Radu, Andi, Ada și Ruxandra, avertizează că situația educației tinerei generații este gravă cu rezultate dramatice pentru cei de la care se așteaptă că mâine vor transforma în bine societatea. Maria Manolescu realizează o analiză a psihologiei tinerilor de astăzi prin personaje bine construite, desprinse din realitatea curentă. Spectatorilor tineri cărora le este deticată piesa, li se oferă o “lecție” vie despre rostul prieteniei și comunicării, iar celor maturi, avertismentul că sunt vinovați de debusolarea celor tineri cu destine frânte.

Dacă piesa este scrisă convingător în linie realistă, cu subtile argumente pentru tensiunea situațiilor, spectacolul regizorului Alexandru Mâzgăreanu în colaborare cu scenograful Romulus Boicu, alege calea metaforelor exagerate, forțat plasate. Un decor abstract ar vrea să sugereze malul mării, refugiul celor cinci tineri; plaja e compusă dintr-un cort, o groapă  în prim planul spațiului de joc și … “statuia” imensă a unui chip, să-i spunem de înger în planul central. Elementele decorului alese de scenograful Romulus Boicu pornesc și de la conceptul regizoral prin care Alexandru Mâzgăreanu ar dori să sublinieze forțat intențiile tematicii dezvoltate dramatic în piesă. Regia apelează și la proiecții prin care grotesc se transformă chipul “îngerului” în imagini care indică disperare sau moarte. Aceste efecte regizorale stridente sunt realizate prin “Video Mapping & Design: Luca Achim și Cristian Niculescu”, par adresate ilustrării stilului scrierii unui alt text și nu fac decât distrug admosfera dramatică a situațiilor și afectează interpretarea actorilor, ca și muzica lui Alexandru Suciu. Un finalul deschis e compus scenic schematic. Jocul celor cinci “prieteni” cu moartea ar vrea să pună stângaci trei întrebări - Miki s-a sinucis sau pistolul s-a descărcat din greșeală ori el chiar, a fost împușcat de unul din participanții la acest sinistru joc.

Tinerii actori Vlad Bălan (Radu), Andrei Cătălin (Andi), Irina Antonie (Ada) și Beatrice Rubică (Ruxandra) se transpun credibil în aceste personaje și reușesc să sugereze lipsa lor de idealuri, că sunt suflete rătăcite la începutul drumului în viață care nu pot comunica și cunoaște cauzele interioare ce le marchează destinele. Miki este pilonul central al situațiilor care domină acțiunea, iar Alexandru Voicu reușește să transmită cu nuanță stările prin care trece tânărul, confuziile ce îi frâneză perceperea reală a situațiilor și relațiilor din jur. Fiecare actor merită aprecieri pentru susținerea relațiilor dintre “prietenii” grupului și când personajul interpretat e lipsit de replică. Teatrul Excelsior demonstrează din nou, că și-a apropiat tineri actori cu har.

“With a little help my friends sau Un joc pe bune” rămâne o alegere repertorială inspirată, cu o piesă bine scrisă, de actualitate acută. Regizorul Alexandru Mâzgăreanu, remarcat prin alte spectacole reușit tratate teatral, din păcate, de astă dată încearcă inovații ce nu servesc credibil substratul piesei.

P.S. O distinsă profesoară m-a însoțit la spectacol, iar la aplauze, impresionată a spus : “Voi recomanda insistent acest spectacol elevilor și în mod special colegilor pentru că textul surprinde emoționant starea dramatică a tinerei generații, stare de care și dascălii sunt responsabili.”