“BRÂNCUȘI ÎMPOTRIVA STATELOR UNITE” – TEATRUL ODEON (Sala STUDIO)

TRISTĂ ISTORIE A VALORII, RĂMASĂ … MEREU ACTUALĂ

        

Prin acest spectacol Teatrul Odeon oferă un exemplu de responsabilitate a artei teatrale care este parte integrată culturii, atât de necesare unei societăți mature. A fost ales un subiect trecut în uitare – procesul lui Constantin Brâncuși, valoare a patrimoniului universal. Într-o societate din care majoritatea populației habar nu are, cine a fost sculptorul român Constantin Brâncuși, este meritorie înscrierea în repertoriul unui teatru a unui spectacol dedicat celor 140 de ani care s-au împlinit de la nașterea sa, cu un text de teatru epic documentar.

         Textul ansamblează stenogramele celebrului proces internațional din 1928 și nu aparține unui dramaturg român, ci francezului Eric Vigner, actor și regizor cunoscut. În 1996, a fost prezentat de către Eric Vigner pentru prima dată acest text în spectacol, la cea de a 50-a ediție a Festivalului de la Avignon. O personalitate activă a teatrologiei și pe plan internațional, George Banu traduce acest text, iar Editura Curtea Veche publică un caiet program original, semnat de George Banu și Eric Vigner. În cartea program de sală, descoperim un sensibil și cuceritor eseu al teatrologului, alăturat textului de teatru documentar conceput de francez. Spectacolul este producția Teatrului Odeon și Companiei Suzanne M., realizată cu sprijinul Ministerului Culturii și Comunicării din Franța, al Institutului Francez al Regiunii Bretagne și al Ambasadei Franței la București.

        

Concetățenii de astăzi ai lui Constantin Brâncuși, au prilejul de a descoperi un segment însemnat din biografia acestei valori recunoscută universal. După ce în 1905 se stabilește la Paris, lucrările sale încep să câștige prestigiu în Europa, iar unele trec Oceanul în America. Celebra sculptură “Pasăre în spațiu” este privită însă, de vameșii americani drept “o ustensilă de bucătărie și echipament spitalicesc”. Brâncuși se revoltă pe intoleranța celor care nu înțeleg sensul lucrării sale, al artei moderne și în 1928 se declanșează un proces care va rămâne în istoria culturii. Stenogramele acestui proces prind viață teatrală prin personajele implicate atunci în derularea actului de justiție, persoane reale ale epocii. Fiind un text de teatru documentar, firește personajele nu au un construct caracterial, sunt numai purtătoare de cuvânt ale documentelor care descriu conflictul pornit în jurul lucrării “Pasăre în spațiu”, de fapt în jurul menirii artei de a transmite emoție, indiferent dacă folosește linia tradițională sau pe cea modernă.

Regizorul Eric Vigner tratează scenic textul său fără artificii teatrale, acordând importanță sensurilor “citirii” publice a documentelor din proces, transformate într’o dezbatere deschisă pe tema rostului unui act artistic. Regizorul implică și publicul în această dezbatere despre adevărul actului artistic. Spectatorii sunt plasați de-o parte și alta a spațiului de joc, iar avocații celor două părți – acuzare și apărare – vor ca asistența din sală să le susțină pledoariile. Decorul și costumele lui Constantin Ciubotariu ilustrează timpul acțiunii într-un spațiu funcțional desenat.

 Actorii participă la dezbatere pe tot parcursul reprezentației și ca simpli spectatori, izolați într-o zonă separată de public. Când se transformă în personaje, actorii relatează admirabil “citirea” cu dublu sens a stenogramelor care revin fiecăruia. Stâlpii dezbaterii sunt avocații, iar Carmen Tănase (C.J.Lane, avocatul acuzării) și Marius Damian (M. Higginbotham, avocatul apărării), reușesc o performanță prin îmbogățirea personajelor și sub aspect caracterial.

        

Aparent spectacolul pare doar o lectură activă a documentelor celebrului proces, dar tensiunea dezbaterii crește de la o scenă la alta. Actorii și regizorul reușesc dezvoltarea procesului, urmărind mai multe planuri. Cel central derulează acțiunea în sine a procesului cu tematica sa majoră – lupta istorică a conservatorismului împotriva inovației. Planurile secundare punctează și substratul tematicii, posibilele cauze ale conflictului precum invidia și impostura, dar și implicarea alarmantă în final, a politicului în cultură. Interpretarea personajelor din această latură tematică, este de asemenea remarcabilă.

 De pildă, Virginia Rogin punctează cu ironie, cu umor personajul R. Ingersoll Aitken, femeia elegantă cu pretenții de mare creatoare în domeniu. Elvira Deatcu este excelentă în F.Watson, șefa unei reviste de artă; cu inteligență și firesc scoate în evidență convingător argumentele estetice ale susținerii inovației în artă. Credibil este Silviu Vâlcu în Edward Steichen cel care evidențiază motivele admirației pentru opera lui Brâncuși. (În altă variantă a reprezentației, rolul este atribuit actorului Richard Bovnoczki.) Fiecare secvență a reprezentației prezintă declarațiile unui alt personaj martor audiat în proces, și astfel distribuția se completează și prin interpetările ireproșabile ale actorilor Mircea M.Crețu (Jacob Epstein), Mugur Arvunescu (William Henry Fox).

 Un rol important revine lui Brâncuși, tratat însă, modest de către regie, dar interpretat cu credință de Laurențiu Lazăr. Procesul are și un judecător pe Waite, cu replici puține, dar actrița Oana Ștefănescu evidențiază prezența personajului prin atitudini expresive în momentele numeroase lipsite de replică din diversele situații ale conflictului. Apreciabilă este și participarea lui Radu Poalelungi în Thomas M.Jones cel care animă intervențiile sculptorului. Întreaga distribuție se confruntă cu personaje schemă. Ele relatează, ilustrează, un proces istoric. Actorii reușesc să treacă peste dificultățile specifice teatrului documentar, dovedind fiecare capacitățile deosebite pe care le deține.

         În finalul reprezentației, planul substratului tematic al textulu, arată și intervenția politicului în actul artistic. Se dă citire stenogramei ședinței Academiei Republicii Populare România, procesului-verbal din 7 martie 1951; ședința era prezidată “de tov.acad. M.Sadoveanu” cu participarea “acad.Gh.Călinescu, I.Iordan, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Al.Toma, G.Oprescu, Jean Al.Steriadi, V.Eftimiu și tov. Geo Bogza, prof. Al.Graur, prof. I.Jalea, I.Panaitescu-Parpessicius și K.H.Zambaccian. Și-au scuzat absența tov.acad. Gala Galaction și tov. Lucian Grigorescu.” Participanții “înfierau formalismul” lui Brâncuși și nu acceptau prezența lucrărilor sale în Muzeul de Artă!

         “Brâncuși împotriva Statelor Unite” este un spectacol de importanță pentru cunoașterea istoriei amare a valorilor culturale, indiferent de timpul istoric și reușit prin configurarea teatrală. Publicul este captivat de relatarea unui proces cultural și aplaudă mulțumit că a privit cu emoție o lecție de istorie mereu vie.

P.S. În 2017, trista istorie a valoriilor lui Constantin Brâncuși se repetă, continuă, în jurul unei alte opere de artă valoroasă, de patrimoniu național – “Cumințenia pământului”. Concetățenii săi de astăzi, sunt entuziasmați însă, de “valori” siliconate, într-o societate în care la vârf, se află alți … “vameși” culturali.