“MOLLY SWEENEY” – “UNTEATRU”

IMPRESIONANT EXERCIȚIU DE A PRIVI … LUMEA

        

Irlandezul Brian Friel aplică în “Molly Sweeney” formula teatrului epic și ia drept pretext cazul dramatic al unei femei lipsite de vedere din fragedă pruncie care ajunge să descifreze lumea reală în urma unei operații; astfel, dramaturgul reușește să avertizeze cât de diferită este privirea fiecăruia asupra lumii în care trăiește. Dezvoltă tematica prin monologurile a trei personaje – Molly, soțul ei Frank și doctorul Rice. Fiecare personaj relatează în monologuri, date din biografie prin care sugerează de fapt, modul personal, cum privește și activează în lume. Piesa îmbină iscusit două planuri, cazul concret al lui Molly cu cel al comentariilor modului fiecăruia de a percepe realitatea.

         Tânăra regizoare Sânziana Stoican aplică textului regula teatrului intimist și oferă un spectacol emoționant, bogat în sugestii. Regizoarea ocolește abil orice efect teatral, nu încarcă vizual reprezentația și se bazează pe forța creatoare a celor trei actori aleși în distribuție. Relatările despre istoria lui Molly se vor derula într-un décor foarte simplu alcătuit inspirat de Valentin Vârlan din nouă scaune așezate în trei rânduri și un fundal gri. În momentele cheie actorii vor folosi cele trei planuri paralele ale scaunelor și fundalul, dar nu pentru obișnuitele proiecți. Scurtele deplasări și colorarea cu vopsea care curge a fundalului spre final, produc schimbării de ritm în relatarea drumului lui Molly din universul său aparent colorat, în cel concret al realului la care nu se poate adapta. Sânziana Stoican conduce admirabil creșterea tensiunii dramatice a confruntării universului intimist în care a trăit Molly cu cel al oamenilor din imediata sa apropiere.

        

Molly, Frank și Rice sunt personaje solid construite de dramaturg care vor relata prin monologuri, povestea vieții lor, fără să intre în relație între ele. Rolurile sunt ofertante pentru actori, dar și  dificile. Mihaela Trofimov (Molly), Constantin Cojocatr (Rice) și Liviu Pintileasa (Frank) reușesc să impresioneze prin transpunerea în personaje, să țină cu respirația tăiată publicul. Mihaela Trofimov realizează o adevărată performanță ca stând mereu pe un scaun să sugereze trăirea a numeroase stări prin care a trecut Molly de-a lungul vieții. De la evocarea copilăriei cu sensibilitate, când își imagina culorile și forma florilor, până la momentele când operată distinge realitatea, actrița dezvăluie cum Molly se confruntă cu noutatea imaginii pe care o acceptă și apoi, o refuză spre final. Este minunat modul în care Mihaela Trofimov transmite la nuanță bucuriile și tristețiile lui Molly prin urmărirea substanței fiecărui cuvânt rostit. Pentru interpretarea de excepție a acestui personaj, actrița a fost nominalizată la Premiile UNITER.

Senzațional este Constantin Cojocaru în rolul doctorului Rice, cel cu o familie destrămată, cu ambiții profesionale în încercarea de a îi reda vederea lui Molly. Frământările singurătății lui Rice, dorința de a își demonstra măestria profesională colegilor, dar și neînțelegerea că oferta de a privi cu adevărat lumea o vor deteriora psihic pe Molly sunt credibil trăite de Constantin Cojocaru, un mare actor activ și în teatrul independent. Remarcabil este modul în care actorul păstrază expresia chipului după fiecare monolog, când partenerii își rostesc evocările lor.

În soțul șomer Frank cel mereu cu inițiative în care eșuează, Liviu Pintileasa este admirabil. Acest actor deține știința de a pătrunde în interiorul fiecărui personaj pe care îl interpretează, iar în Frank subtil evidențiază sensibilitatea față de situația soției, dar și revolta eșecurilor întâlnite. Cei trei actori conduși de regizoare cu atenție, înfăptuiesc roluri ce nu se pot uita cu ușurință în acest spectacol experimental de teatru al sufletului.

         “Molly Sweeney” rămâne un reușit spectacol special de teatru intimist, despre universul uman și modul fiecăruia de a îl privi.