“PRINȚUL NEFERICIT” – TEATRUL “MARIA FILOTTI” / Brăila

“PRINȚII” DE IERI …  ACTIVI ȘI ASTĂZI

        

Remarcabilă propunerea tinerei regizoare Sânziana Stoican de a ne arăta cât de contemporană este povestea “prințului nefericit” și a celor din preajmă, din piesa lui Pierre de Marivaux scrisă în 1723. Subiectul pare aparent simplu. Un prinț se îndrăgostește de o țărăncuță și o aduce la palat să o ia de soție. Aceasta îl iubește însă, pe consăteanul, Arlechino. Curtenii prințului slugarnici sunt interesați de acest mariaj, iar dintre ei, Flaminia manevrează abil situația și țărăncuța Silvia acceptă în final, mariajul. Relatarea acțiunii pare a indica un basm banal, dar regizoarea o plasează inteligent în lumea noastră, a cluburilor și a celor cu tabletă, în scopul clar de a evidenția superficialitatea societății actuale ușor manevrabile pentru interesele personale ale celor sus puși. Piesa lui Pierre de Marivaux este tradusă de o apreciată tânără actriță, Sabrina Iașchevici, cu atenție la bogăția sensurilor replicii pentru a servi și conceptul regizoral. Implicarea actorilor în traducerea unor piese este de bun augur pentru că ei dețin știința importanței cuvântului rostit pe scenă.

Tânăra regizoare Sânziana Stoican adaptează textul și construiește un spectacol de fină comedie, cu puternice accente satiric, speculând sensul dublu al situațiilor, cât și consistența personajelor. Convenția teatrală este anunțată de la primul moment al reprezentației prin introducerea unui scurt monolog al Flaminiei care atenționează asupra tematicii – manipularea prin șiretenie. Tematica este foarte actuală, dar tratată neostentativ teatral ca referire la politichia celor care manevrează societatea noastră. Regizoarea Sânziana Stoican urmărește coerent tratarea scenică a poveștii pe care o îmbogățește cu fantezie. Colaborează admirabil cu scenograful pentru imaginea spectacolului și cu actorii pentru evidențierea tipologiilor personajelor desprinse parcă din realitatea curentă.

SILVIU DEBU (Prințul) și
MIHAELA TROFIMOV (FLAMINIA)

  Aparent simplu, dar creator de admosferă, decorul lui Valentin Vârlan se rezumă la un fundal cu panouri desenate, din două perdele din lanțuri aurii ușor manevrabile pentru sugerarea diverselor locuri ale acțiunii, completat funcțional de un paravan și un scaun în stilul eleganței nobiliare. Decorul sugerează reușit scopul satiric de a arăta lumea bezmetică a “prințului nefericit”. Valentin Vârlan realizează și costumele, croite modern, completate inspirat de acesorii pentru a defini personajele. Nu lipsesc coroana și mantia puterii prințului, tableta pentru Flaminia în care își notează planurile de manipularea situațiilor sau căștile discret purtate de “Domnul” executant al indicațiilor Flaminiei, un posibil agent de securitate. Nu lipsesc nici … tatuajele pentru Arlechino, un băiat ușor manevrabil care dansează cu iubita sa Silvia în ritmul specific unui clubului în care se pare a se fi cunoscut. Trimiterile inspirate spre actualitate ale scenografiei servesc viziunea regzorală înfăptuită de trupa de actori minunați pe care o deține Teatrul “Maria Filotti” din Brăila.

EMILIAN OPREA (Arlechino) și
VALENTIN TERENTE (Trivelin)

Mulți actori din distribuție au o bogată activitate apreciată nu numai la Brăila, ci și pe scenele unor teatre din Capitală, în special la “Unteatru”, dar și în filme. Senzațională este Mihaela Trofimov în rolul Flaminiei, actriță care a interpretat remarcabil, de pildă, personajul Blanche din “Un tramvai numit dorință” la “Unteatru”. Acum, jocul comic dublu al transformărilor Flaminiei, actrița îl compune minunat; Flaminia cea autoritară este când o ochelaristă diplomată, când o minorosiță, în funcție de cerința relațiilor. Aceiași linie a transformărilor o urmează ireproșabil și Silviu Debu în prințul năzuros, răsfățat care devine un ofițer șmecher pentru a o cuceri pe Silvia. Cu mult umor și dezinvoltă în atitudini, Narcisa Novac întocmește reușit, în amănunt, evoluția Silviei. Prezintă o țărăncuță naivă, dar care devine pas cu pas interesată de oferta financiară generoasă a Prințului și uită dragostea față de Arlechino pe care o apăra ambițios la venirea la palat. După personajul dramatic al procurorului din filmul lui Tudor Giurgiu “De ce eu?”, Emilian Oprea este de nerecunoscut în Arlechino. Firește, prezintă conform viziunii regizorale un altfel de Arlechino, șmecher și el, dar ușor de cucerit prin propunerile ofertante ivite la curtea opulentă a Prințului. Cu dăruire Emilian Oprea se transpune în acest personaj, un tânăr mândru de înfățișarea sa și e mereu atent la nuanțe în rostirea replicii și în susținerea relațiilor cu partenerii întâlniți în diverse conflicte. Un Domn cu dublă față, spion și slugă este ireproșabil interpretat de Adrian Ștefan. Corecte sunt prezențele în acțiune ale actorilor Corina Borș în curtezana Lisette și Valentin Terente în slugarnicul Trivelin.

“Prințul nefericit” este un spectacol reușit, chiar dacă în prima parte ritmul trenează și lungește reprezentația la aproape trei ceasuri cu o pauză nefiresc plasată. Importante rămân umorul, ironia transmise inspirat prin actualizarea amuzantă a acestei povești de basm de către regizoare, prin scenografie și jocul actorilor. De la o stagiune la alta, Teatrul “Maria Filotti” se dovedește a fi un punct de sprijin pentru tinerii creatori – actori, scenografi și regizori.