“DEMNITATE” – TEATRUL AVANGARDIA / CINEMA PRO

UN SPECTACOL NEOBIȘNUIT DESPRE … NOI!

SURPRIZĂ …

… apariția unui nou teatru independent original – TEATRUL AVANGARDIA care activează într-o sală cu 500 (!!!) de locuri, modernă, dotată tehnic, la CINEMA PRO, în buricul târgului bucureștean. Producătorii inspirați ai spectacolului Mihaela Stanca și Marius Stanca demonstrează că teatrul independent poate atrage spectatorii și într-o sală cu cinci sute de locuri, nu numai prin șușe sau spectacole de comedie mediocre, cum se obișnuiește de obicei la Palatul Național al Copiilor. Propune spectatorilor “DEMNITATE” piesa spaniolului Ignasi Vidal care este și regizorul spectacolului cu o temă de strictă actualitate, cu două personalități ale scenei noastre – Marius Manole și Șerban Pavlu. Această piesă specială putea onora repertoriul oricărui teatru instituționalizat, obligat de a prezenta spectacole de valoare culturală și educațională.

         Premiera națională a Teatrului Avangardia / Cinema Pro cu piesa "Demnitate" este un eveniment teatral pentru că ridică emoționant cortina care acoperă imaginea din culisele unei societăți infestate, virusate de politichie. În anii de după evenimentele din ’89 nici un teatru – independent sau de stat -, nu a făcut acest gest responsabil de a arăta direct, fără perdea, fața lumii în care trăim.

EMOȚIE LA SUPERLATIV

NU, să nu judecați greșit și să ocoliți acest acest spectacol pentru că tema sa ar fi politica! DA ne este sufocată existența noastră  de politică și nu mai vrem să auzim acest cuvânt activat prin acțiunile politicienilor care și-au ales drept profesie politica. În “Demnitate” se vorbește însă despre noi, “politica” e numai un pretext exploatat senzațional de confratele nostru Ignasi Vidal, dramaturg, regizor și actor, fost om politic în Spania. Piesa a înregistrat și înregistrează succes în Spania, Italia și în țări ale Americii latine. Ignasi Vidal doar prin discuția între doi prieteni care și-au ales profesia de politicieni, expune argumentat tema responsabilității, moralei, demnității umane, cei doi fiind diferiți caracterial în aplicarea obiectivului opțiunii lor profesionale. Dramaturgul concepe captivant discuția celor doi, o dezvoltă cu suspans, tensiune și emoție; ca într-un film trhiller intervin mereu răsturnări de situații și finalul lasă publicul cu respirația tăiată. Rar se întâlnește în dramaturgia actuală o piesă în două personaje cu o acțiune încărcată de tensiunea care sporește de la un moment la altul în timp real. Mihaela Stanca realizează o traducere reușită a piesei și o apropie de actualitatea noastră nu mai prin transformarea numelor celor doi – Francisco devine Victor (Marius Manole) și Alejandro, Alex (Șerban Pavlu). Nu este o adaptare cu toate că reflectă realitatea noastră.

 După o zi obositoare de lucru pentru pregătirea alegerilor într-un partid, Victor și Alex se întâlnesc la o discuție în birou, în fața unui pahar de wisky. Discuția pornește amical despre lucruri banale. Victor candidează pentru o funcția înaltă în partidul nedefinit ca nume și ar vrea să dea răspuns alegătorilor dornici de schimbare în viața politică, iar Alex administrează acțiunile formațiunii politice și se visează premier. Discuția se amplifică și implică “alegătorii” spectatori pentru judecarea faptelor ce se petrec în spatele ușilor închise în viața politică, în vreme ce corupția, devenită condiție umamă, macină societatea. Mesajul discuției celor doi transmite argumentat că de corupție în lipsa responsabilității, suntem cu toții vinovați, politicieni sau spectatori. Morala personală a fiecăruia e atacată de dramaturg cu finețea unei analize psihologice.

Surprinzător mai este că dramaturgul Ignasi Vidal se dovedește a fi și un regizor de excepție. Fără apeluri la efecte teatrale pentru atmosferă sau trimiteri metaforice, conduce interpreții să sugereze perfect tensiunea creată între două caractere în antiteză cu idealuri aparent comune. Bogdan Amarfi autorul decorului și coordonatorul tehnic propune ca “ambalaj” teatral un decor simplu, dar semnificativ, un birou privit în alb și negru; cuierul cu cele două pardesie negre în cadrul alb al scenei susține substratul acțiunii, ca și costumele create de Adina Buzatu. Spectatorul când își ocupă locul în sală trebuie să fie atent la “prologul” transmis din “off’, un interviu al personajului Victor care stabilește de fapt miezul tematic al reprezentației. Finalul surprinzător al discuției îl rezolvă regizorul printr-o proiecție bine realizată. Orice  precizare în acest comentariu despre acțiune ar dezvălui suspansul spectacolului admirabil construit în primul rând prin actori. Scena este dominată de Marius Manole și Șerban Pavlu, chiar dacă un personaj stă mai mult în picioare și altul pe un scaun rotativ, prin cuvântul rostit cu forța credinței în sensurile sale, acești minunați actori stăpânesc scena și iau alături spectatorii.

Pe Marius Manole îi aplaudăm mereu în spectacolele Naționalului bucureștean sau în cele ale teatrului independent. În “Demnitate” actorul își dăruiește parcă tot sufletul, investește întregul său har pentru a îi întrupa pe Victor cel revoltat pe demersurile profesiei de politician alese în numele moralei și "schimbării" demersului politic. Arată mereu uimirea și revolta lui Victor când constată spulberarea credinței că “viața, prietenia înseamnă loialitate, demnitate” și ajunge la furie împotriva manipulării principiilor. Marius Manole este senzațional în acest personaj în care orice spectator se poate regăsi.

         Șerban Pavlu, actor prețuit al teatrului și filmului, trăiește intens fiecare replică rostită de Alex, motivările acțiunilor discutabile ale personajului, crede sincer în ele chiar dacă poate fi acuzat de imoralitate. Actorul reușește performanța de a nu îl condamna pe Victor și de a lansa spectatorului posibilitatea de a îl judeca și a constata că uneori este apropiat inconștient de atitudinile personajului. Marius Manole și Șerban Pavlu se poate spune că realizează creații în prezentarea complexității celor două personaje care se confruntă în numele unor principii de viață diferite și nu în numele unor idiologii politice.

“Demnitate” aparține teatrului social și vorbește despre “adevăruri” pe care le trăim cu toții și avem mare nevoie să le și judecăm. Este un excelent spectacol în care regăsim responsabilitatea pentru demersul moral, democratic al fiecărei acțiuni personale. Nu este un spectacol de teatru politic, ci o provocare să ne trezim la realitate, nu să fim nemulțumiți de clasa politică pe care  o merităm pe deplin; politicienii sunt oameni ca și noi cu bune și rele, trăim cu toții într-o societate în care corupția manifestată fie prin gesturi obișnuite aparent normale, fie prin "câștiguri" de milioane de euro, a ajuns însă a fi condiție umană pentru fiecare individ, indiferent de profesie. Trebuie să ne alarmeze că toți purtăm vina corupției existente acum în viața curentă. “Demnitate” este un spectacol care pledează pentru loialitate în relațiile umane și pentru condamnarea manipulării în numele prieteniei.