miercuri, 11 octombrie 2017

“HAMLET” – TEATRUL NAȚIONAL “MIHAI EMINESCU” / TIMIȘOARA < FESTIVALUL – FEST(in) pe Bulevard >

INFILTRAREA IMPOSTURII ÎN NUMELE CULTURII ȘI EDUCAȚIEI

         În fiecare toamnă, în București și în capitale de județe, mișună festivalurile. Culmea e că majoritatea programelor prezentate în aceste festivaluri cu titluri pompoase, cuprind în proporție de 70% aceleși spectacole considerate “valori” reprezentative. În aceste festivaluri, primăriile orașelor unde se desfășoară, investesc, în numele culturii, fonduri importante.
         În București au ajuns aproape să se suprapună mai multe astfel de festivaluri: “eXplore festival # 12” de dans contemporan cu invitați de prestigiu de peste hotare (act cultural reușit), ARPAS, ediția a patra a Asociației Române pentru Platforma Internațională de Teatru București (!!), “FEST(in) pe Bulevard”, ediția a cincea a Teatrului “Nottara”.
         “FEST(in) pe Bulevard” are un program discutabil și “a fost gândit ca un eveniment al teatrelor subvenționate de Primăria Capitalei și Consiliului General al Municipiului București”, anunță directorul Teatrului “Nottara”, teatrologul Marinela Țepuș care probabil a vrut să spună că festivalul este “subvenționat” și nu cele câteva spectacole selectate din țară, poposite în Capitală; ele sunt finanțate de primăriile unde se află teatrele respective. Timp de 12 zile selecționerii au propus 39 de reprezentații, încadrate ciudat în secțiuni - “Criza adolescenței”, “Text sau pretext”, “Bulevardul comediei”, “Premiere”, “Invitați speciali”. Dorința teatrologului selecționer coordonator al evenimentului ar fi ca acest festival “să rămână unul dintre brand-urile culturale ale Bucureștiului, așa cum este în acest moment”, declară dânsa.
         Iată și un exemplu de “brand cultural” … Laertes “își bagă picioarele în … Hamlet”, o replică din spectacolul “Hamlet după Shakespeare, tradus și remixat de PECA ȘTEFAN”, așa cum se anunță autorul în programul de sală cu litere de-o șchioapă pentru un “spectacol de Ada Lupu Hausvater” la Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Timișoara. Acest spectacol care a avut premiera în 11 mai 2016 nu a fost selectat în niciunul din numeroasele festivaluri moiritice. A fost selectat doar de “teatrologii” de la Teatrul “Nottara” și repartizat secțiunii ... “Criza adolescenței”, nici măcar celei “Text sau pretext”. Iată și cum era prezentată criza adolescentului Hamlet!

HAMLET … UCIS ÎN FUM ȘI … FUMURI
       
  Acest spectacol nu reușește nici măcar să prezinte logic acțiunea celebrei piese. Hamlet ar fi prințul Danemarcii aparținând unei familii regale, dar nu se susțin prin nimic nemulțumirile sale într-o lume de golani de cartier. Relații între personaje nu există, ilustrarea teatrală nu are credibilitate, sens. “Spectacolul de Ada Lupu Hausvater” este regizat de aceiași persoană care deține și funcția de manager al Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Timișoara, viitoare capitală culturală europeană. În calitate de manager s-a dovedit deosebit de pricepută, a dotat teatru cu o sală nouă, acordă atenție tinerilor artiști, organizează numeroase manifestări.
Peter Brook considera că “regizorul este mereu un impostor, un ghid prin beznă care nu cunoaște terenul și care, totuși, nu are alternativă. El trebuie însă, să cunoască drumul pe măsură ce înaintează.” Când regizorul ignoră cunoașterea “drumului”, a piesei, poate fi considerat un impostor. “Experimentul” actual pe terenul lui “Hamlet” este un exemplu. Motivul acestui șocant experiment, regizoarea îl precizează în programul spectacolului “nu doar ca regizor, ci și ca părinte (…) cu obligația de a oferi copiilor șansa de a își crea propia viață. Este o responsabilitate în egală măsură individuală și socială de la care (…) nu avem voie să abdicăm”. Frumoase vorbe! Autoarea spectacolului mai precizează “Hamlet este o poveste care se întâmplă în România, o poveste care vorbește despre o problemă a noastră, a celor care trăim în România de astăzi și care ni se adresează nouă tuturor, și mai ales acestor generații care văd lucrurile altfel decât părinții și bunicii lor, care vorbesc altfel decât părinții și bunicii lor și care poate au mai mult curaj.” Și regizoarea încearcă să pună și în practică acest crez personal.

Tradusă, remixată de PECA ȘTEFAN piesa lui Shakespeare dispare și prin cooptarea formației “Subcarpați” care mixează muzică electronică, ritmuri și texte hip-hop cu teme din … folclorul mioritic. Astfel povestea prințului Hamlet și a familiei regale din Danemarca, așa cum se precizează totuși pe scenă în reprezentație prin replică, de fapt s-ar “întâmpla în România” cum vrea viziunea regizorală. “Hamlet” devine un fel de musical hip-hop, în ritmuri apărute printre blocurile cartierelor dormitoare cu ani în urmă, datorate tinerilor nemulțumiți.
        
Peca Ștefan la începutul drumului în dramaturgie, promitea texte incitante. Inspirația se pare că l-a părăsit și “traduce” acum în limbaj “cool” ca să îl readucă la viață pe amărâtul de Shakespeare. Acțiunea piesei originale se duce pe apa sâmbetei, finalul devine “un eveniment sportiv” organizat de Claudius ca să îl omoare pe Hamlet. Claudius vrea liniște pentru că … “Am coroana și regina în pat”. E revoltat că Hamlet ar fi prințul Danemarcii … “dă-o în aia măsii de treabă” că e … “un dobitoc”, etc. Prin astfel de replici, regizoarea vrea să se apropie de tânăra generație, să îi ofere un exemplu cultural-educativ …  terfelind pe bătrânul Will. Se amintește în această “adaptare” și de … “siguranța națională”!        
Formația “Subcarpați” vrea să coloreze muzical povestea lui Hamlet în ritm hip-hop cu o trăncăneală de cuvinte, fără o elementară logică. Hip-hopul în concerte își are motivarea pornită din revolta în fața minciunii care domină societatea, dar aplicat vreme de trei ceasuri acțiunii lui Shakespeare, sună jalnic. Vedeta formației “Subcarpați”, Marius Andrei Alexe – Bean joacă în reprezentație rolul Fantomei, tatăl lui Hamlet, fost rege. Personajul un fel de rapper e mai mereu în scenă, aplică regulile hip-hopului, spre final încearcă acompaniamente la … flaut și atacă așa zisul nou gen muzical “undreground folclor”; Hamlet dornic de a fi alături de tatăl său, apelează și el la … flaut. Nimic din ce se petrece pe scenă nu are o logică convingătoare pentru acțiunea pretext împrumutată de la bătrânul Shakespeare. Povestea lui Hamlet devine absurdă, penibilă, de neînțeles.
        
De la intrarea în sală spectatorii sunt avertizați parcă de fumul din foaier că a fost un incendiu, stins de curând. Foaierul găzduia mai multe cuști cu actori în ele îmbrăcați uniform, cu tricouri pe care erau desenate schelete. Fumul este un personaj central al viziunii regizorale și intervine mereu pe parcursul celor trei ore de spectacol. Scenografia reprezentației poartă semnătura apreciatei Iuliana Vîlsan, dar decorul pare inexistent în fața fumului și proiecțiilor. Diverse cortine care se lasă și se ridică, domină scena, una din ele e argintie din fâșii și din când în când mai intervin două scaune și un pat - tron. Proiecțiile video "Kotki visuals" sunt imagini cu desene grafice lineare sau în puncte, în alb și negru, intervin tot timpul și se agită fără rost. Jocul absurd al proiecțiilor îndepărtează atenția privitorului de la interpreți. Aceștia sunt îndrumați să stea mereu aliniați și să recite sacadat ajutați de lavaliere replici dramatice cu zâmbetul pe buze. Actorii sunt tratați de regie ca niște marionete, unii îmbrăcați uniform ca și Hamlet. Costumele Iulianei Vîlsan se remarcă în cazul Ggertrudei și Ofeliei. Actorii se supun docil viziunii regizorale care le anulează capacitățile de a interpreta personaje.
         Acest "Hamlet" ridică întrebarea – ce a vrut să comunice totuși spectacolul, în special publicului tânăr? Că realizatorii cheltuind multe fonduri … “își bagă picioarele” în piesa lui Shakespeare ?!
         Cum la noi impostura se manifestă pregnant în toate domeniile, s-a infiltrat și în educație și cultură!


P.S. La cea de a doua reprezentație a spectacolului “Hamlet” în sala Teatrului Odeon, o parte a publicului era alcătuită din tineri aduși de la școală în scop cultural-educativ. La pauză unii au plecat acasă, alții au rămas să își bâție picioarele în ritm hip-hop, ca vecinii mei și să aplaude entuziaști la finalul reprezentației … “criza adolescentului” Hamlet !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu