joi, 2 noiembrie 2017

“BULGAKOV 17” (DUPĂ MAESTRUL ȘI MARGARETA) – TEATRUL NAȚIONAL TÂRGU MUREȘ COMPANIA “LIVIU REBREANU” (FNT)

INVESTIȚIE REGIZORALĂ … FĂRĂ REZULTAT CONVINGĂTOR

         Pentru cine nu a citit romanul lui Mihail Bulgakov “Maestrul și Margareta”, dar și pentru cine îl prețuiește după lectură, acest spectacol “DUPĂ” roman e o înșiruire haotică de imagini care nu comunică mai nimic din conținutul tematic al scrierii. Din nou, publicul se confruntă cu moda dramatizărilor vizuale în teatru. Dramatizarea unui roman este aproape imposibil de realizat, numai regretatul om de teatru, Mihaela Tonitza Iordache a reușit totuși, dramatizării remarcabile cu “Oblomov” de Goncearov și “Maestrul și Margareta” de Bulgakov.
        
Benedek Zsolt și Roxana Marian încearcă o stângace dramatizare și adaptare la vremea noastră a romanului fantastic,  “Maestrul și Margareta”. Acest roman are o istorie dramatică, scris în 1930 este publicat după moartea lui Bulgakov în 1967 și cuprinde referiri din biografia autorului. Bulgakov a trăit efectele dictaturii staliniste din anii ’30, a adesat chiar o scrisoare lui Stalin pentru dreptul de își continua activitatea ca dramaturg și prozator. A fost una din victimele stalinismului. “Maestrul și Margareta”, roman scris în dimensiuni suprarealiste și fantastice din necesități dictate și de cenzura dictaturii staliniste, dezvoltă dramatic conflictul Om – Regim totalitar. 
Acțiunea e atractivă ca un basm derulat în două registre paralele; trecutul arată judecarea lui Yeshua și prezența lui Pilat din Pont – trimitere la Iisus, iar planul prezent se petrece în vremea lui Stalin, Moscova e bântuită de un individ, un diavol implicat și în povestea Margaritei și Maestrului. Romanul bogat în sugestii cu trimitere la epoca stalinistă, face legătura între trecut și prezent prin Maestrul care ar fi un alter ego al lui Yeshua și Woland al lui Pilat din Pont, în intenția de a sublinia că istoria se repetă mereu.
      

 
Spectacolul conceput de apreciatul regizor Bocsardi Laszlo “DUPĂ” roman, pierde însă, consistența sensurilor profunde ale scrierii. Acțiunea nu mai are coerență, ea fiind în roman, argument solid referitor la existența omului într-o societate dominată de forța răului cu putere dictatorială. Regizorul “ambalează” conceptul într-o scenografie originală, folosită drept pârghie pentru metafore teatrale și simboluri. Bartha Joszef realizează decorul și Cs.Kiss Zsuzsanna, costumele. Scenografia face trimitere mereu către cele două planuri – trecut și prezent. Fundalul decorului e o oglindă în ideea repetării istoriei.

Pereți din plexiglas așează personajele istorice în casete, iar o bară de aluminiu de la marginea scenei e folosită de Margerita pentru un exercițiu în câștigarea echilibrului căutat. Costumele marchează epoci diferite și se ajunge la costume ultramoderne expuse pe manechine în vitrină, Margerita poartă un costum sumar ca la teatru de revistă, ca și fetele de la “balul diavolului”! Scenografia este mult prea încărcată și anihilează prezentarea complexității personajelor, semnificațiile lor. 
        
Scena “prolog” vrea să stabilească demersul tematic al  reprezentației. Un muncitor curăță scena goală cu aspiratorul, își schimbă ținuta, scoate teancuri de bani din aspirator și îi împrăștie spre public, după susținerea unui monolog confuz în sensuri în raport cu romanul lui Bulgakov. Muncitorul este de fapt, Woland, diavolul. “Actualizarea” dramatizării continuă exagerat pe tot parcursul spectacolului. Se consumă mâncare de la fast food, se dansează …  breck dans, se proiectează însă, un fundal cu … Lenin, sunt doar câteva exemple de efecte ale unei actualizări forțate a romanului devenit doar pretext de spectacol teatral. Se apelează mereu la grotesc în reprezentație. Montajul balansului trecut – prezent al scenelor e dezorganizat condus regizoral.
         În acest spectacol importanță se acordă în principal, scenografiei, proiecțiilor, mișcării scenice și mai puțin actorilor. Aceștia devin “manechine” și majoritatea “recită” replicile, nu construiesc semnificativ personaje. Salvează importanța personajului Pilat din Pont în acțiune, interpretarea lui Sorin Leoveanu; actorul susține sensul, dar și substratul replicilor rostite, esența lor pentru tema conflictului între regimul social și existența umană. Se remarcă de asemenea, Nicu Mihoc în rolul lui Woland, personaj definit convingător de actor. Distribuția se completează cu actori stimați care nu au fost puși în evidență de conceptul regizoral.
Investiția de imaginație prin adaptare, regie și scenografie face de neînțeles romanull, se îndepărtează de sensurile sale majore. “Bulgakov 17” rămâne un spectacol plin de pretenții pornind chiar de la trimiterea prin titlu în anul de grație 2017, dar rezultatul dezamăgește. Păcat!

P.S. Festivalul a mai cuprins alte numeroase spectacole. Miercuri, 25 octombrie – “Kimberly” (Teatrul de Comedie), “Babel” (Centrul Național al Dansului), “Și negru și alb și gri” (Teatrul Metropolis), “În adâncuri” (Teatrul Maghiar de Stat Cluj), “Angajare de clovn” (Teatrul Național “I.L.Caragiale”), “Iarna” (Teatrul “Nottara”), “Prințul nefericit” (Teatrul “Maria Filotti”, Brăila), “Cabaret Dada” (Teatrul “Regina Maria”, Oradea), “Rocky Horror Show” (Teatrul Național “Radu Stanca”, Sibiu) și “Familia fără zahăr” (“Replica”, București)

Joi, 26 octombrie – “Bulgakov 17” (Teatrul Național Târgu Mureș), “Cabaretul Dada” (Teatrul “Regina Maria”, Oradea), “Deșteptarea primăverii” (Teatrul Mic), “Rocky Horror Show” (Teatrul Național “Radu Stanca”, Sibiu), “Familia fără zahăr” (“Replica”, București), “Iarna” (Teatrul “Nottara”), “Și negru și alb și gri” (Teatrul Metropolis), “Iubirea la oameni” (Teatrul Clasic “Ian Slavici”, Arad).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu