luni, 6 noiembrie 2017

“MĂCELĂRIA LUI IOV” – TEATRUL NAȚIONAL “VASILE ALECSANDRI” / Iași (FNT)

O TEMĂ SOCIALĂ ACTUALĂ … “MĂCELĂRITĂ”

         Dramaturgul italian contemporan, Fausto Paravidino, preferat și de teatrele noastre cu unele piese, apare acum și în repertoriul Naționalului din Iași cu “Măcelăria lui Iov”. Este actor, scenarist și dramaturg “modern”, cu preferințe spre stânga politică, preocupat de starea societății actuale.
        
“Măcelăria lui Iov” e un text subțire, ce se poate compara cu o foiță de țigare. Totul se petrece în jurul unei familii cu probleme personale, cu o fată marcată de o boală ciudată, cu o mamă afectată de o boală incurabilă care va muri, cu un fiu egoist revenit acasă după studii și un tată mic întreprinzător deținător al unei măcelări. Tatăl nu se poate adapta sistemului social numit și capitalism. Textul ar vrea să prezinte efectul dramatic al dominației banului care distruge omul, manevrarea sa de către bănci, cu vagi intenții de trimitere spre personajul biblic Iov. Personajele sunt schematic concepute de dramaturg, trăiesc drame, dar nu le argumentează prin atitudini, iar textul e îmbibat de … poezia iubirii fetei visătoare la delfini, cu angajatul de la măcelăria tatălui. Și pentru că o dramă atrage mai puțin publicul, autorul introduce comicul prin trei clauni, comentatori ai vieții. Acesta ar fi drumul acțiunii povestite teatral de regizorul Radu Afrim în maniera cunoscută din alte spectacole; ca întodeauna e excesiv în aplicarea efectelor teatrale care distrug relațiile între personaje și uită de rolul major al actorului într-un spectacol.
       
  Autorul ca și regizorul atacă timit, tema socială actulală a situației în care ajung mici întreprinzători și nu pot rezista demersurilor unui sistem supus dictaturii banului, fiind distruși și prin legi strâmbe. Măcelarul Iov ajunge la falimentul provocat și prin acțiunile fiului, un personj cinic, lipsit de sentimente. Spectacolul e conceput confuz însă pentru transmiterea credibil argumentată teatral a situației în care ajung personajele. Acțiunea se petrece pe diverse planuri, încărcate forțat de încercări metaforice, dublate de stridențe sonore.
Regizorul colaborează din nou, cu apreciata scenografă, Irina Moscu. Decorul propus ar fi o casă, măcelăria cu carcasele de carne aferente, iar casa se va despărți în două segmente pentru a sugera spații de joc și … distrugerea idealurilor familiei lui Iov. Costumele sunt banale, o atenție deosebită manifestă scenografa numai pentru cele purtate de claunii care întreprind transformări tipologice, schimbări vestimentare cu sens satiric.

Claunii sunt mereu prezenți în povestea tragică a familiei în calitate de … comentatori ai actualității în principal prin o serie de cânticele, executate profesional ca la revistă, ca și “rolurile” de Irena Boclincă, Horia Veriveș și Doru Maftei. Fiecare claun suportă transformări … în o prostituată, un travestit, etc. pentru a stârni râsul publicului, dar fără rost în raport cu tragedia familiei. Cânticelele lor sunt prelucrări în stilul manelist aflat la modă. “Universul sonor” realizat se Radu Afrim e dominat de strigătele stridente ale delfinilor, preluate și de fata bolnavă care visează la o întâlnire cu ei; delfinul devine și “eroul” unor numeroase efecte video (autor Andrei Coziac), forțat plasate cu rost simbolic.       
  Actorii sunt pentru regizor doar pioni în jocul de șah cu textul pentru a servi o imagine teatrală, fără miză emoțională însă. Fiecare interpret joacă în manieră propie. Se remarcă totuși Ada Lupu și Emil Coșeru care reușesc să arate sensibil dramele personale cu care se confruntă Fiica și Tatăl. Ada Lupu trăiește intens cu sensibilitate căderile în boala care o macină pe Fiică, dar și speranța în vise și dragostea pentru Băiatul de prăvălie; Fiica este naivă, candidă și mereu activă în relațiile de familie. Emil Coșeru compune reușit portretul omului înfrânt de cei din preajmă, un Tată ce pare un Lear contemporan. Distribuția mai cuprinde pe Tatiana Ionesi (Mama), Ionuț Cornilă (Fiul), Livia Iorga (Tipa), Andrei Varga (Băiatul de prăvălie) și Brândușa Aciobăniței (Prietena mamei) executanți conștiincioși ai indicațiilor regizorului.
         “Măcelăria lui Iov” e un spectacol care captează atenție prin clauni și muzică, dar nu impresionează prin drama familiei micului întreprinzător, executat prin forța malefică a banului. Tema luptei omului cu societatea e măcelărită în text, iar regizorul încearcă să o ilustreze cu fantezia sa, dar rezultatul rămăne un spectacol formal, fără fond.


P.S. Vineri, 27 octombrie Festivalul Național de Teatru a mai oferit – “O femeie singură” (Teatrul de Artă, București), “Iubirea la oameni” (Teatrul Clasic “Ioan Slavici”, Arad), “Familii” (Teatrul Național “Lucian Blaga”, Sibiu), “Războiul nu a început încă”( Teatrul “Toma Caragiu”, Ploiești), “A treisprezecea noapte” (Producție FNT și alifantismusic) , “#EmojPlay” (Teatrul Excelsior), “Umbre” (Teatrul Național “I.L.Caragiale”), “Deșteptarea primăverii” (Teatrul Mic) și “Rovegan” (“Replica”, București). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu