sâmbătă, 24 martie 2018

“… escu” – TEATRUL MIC / Sala ATELIER

SATIRĂ LA ADRESA POLITICHIEI MIORITICE
         
Inițiativa Teatrului Mic de a introduce în repertoriu “…escu” de Tudor Mușatescu poate mulțumi pe deplin spectatorii dornici de comedie, chiar dacă piesa e bine cunoscută și până de curând jucată și la Teatrul de Comedie în regia lui Alexandru Dabija. Publicul vrea bună dispoziție și nu va ocoli acest spectacol nou cu “… escu”. Tudor Mușatescu (1903 – 1970) a fost un bun meșteșugar al comicului și satirei. În “…escu” aplică lumii interbelice formula clasică a comediei de moravuri și situații cu scopul de a satiriza imaginea parveniților politic.
         Actorul, regizorul și profesorul de actorie, Doru Ana propune o versiune a piesei scrisă în 1933 și o apropia de zilele noastre. Fiind o personalitate multilaterală, Doru Ana înfăptuiește “versiunea” textului, realizează regia spectacolului și interpretează rolul generalului Stamatescu. Dorința sa de actualizare a piesei pornită de la conceperea “versiunii”, se vrea a fi completată prin demersul regizoral și rezultatul este o comedie spumoasă, chiar dacă teatral se poate sesiza incoerență în aplicarea intențiilor.
     
 
  Spectacolul se joacă în așa zisa Sală Atelier, adică pe fosta scenă a Teatrului Mic devenită sală de spectacol, în urma aplicării bulinei roșii avertizatoare de prăbușire în cazul unui cutremur pe eleganta sală a teatrului. Primăria Capitalei care se laudă că prețuiește cultura și teatrul, nu a găsit o rezolvare până acum pentru situația dramatică a colectivului talentat și harnic din strada Constantin Mille, nevoit să joace într-un spațiu neadecvat repertoriul său ambițios. Inspirat scenograful Ștefan Caragiu se adaptează condițiilor și propune un decor modern, elegant și funcțional pentru locuința politicianului Decebal Necșulescu, personajul central al acțiunii; casa arată precum domiciliile din vilele politicienilor de astăzi. Incoerentă în raport cu decorul foarte actual este realizarea costumelor de către Liliana Cenean, personajele poartă ținute apropiate mai mult de stilul celor din epoca scrierii piesei și nu de actualitate. Apreciata scenografă Liliana Cenean nu sprijină prin costume intenția accentelor satirice pentru profilui personajelor și nici actualizarea ținutelor pe linia modei de astăzi; costumele sunt banale, chiar dacă se vor elegante, doamnele poartă rochii alcătuite în majoritatea lor din același material, doar diferit colorate.
        
Regizorul Doru Ana aplică inspirat multe accente teatrale pentru a sublinia actualitatea conflictelor, de pildă, proiecțiile pe televizorul plasmă din casa politicianului, cu imagini care trimit fie spre parlament, fie spre emisiuni de divertisment actuale. Proiecțiile în acest spectacol puteau fi însă, mai numeroase pentru a spori comicul situațiilor. Muzica joacă un rol important pentru actualizarea piesei, este original selectată de Ovidiu Niculescu și semnificativ plasată în acțiune de regizor. Exemplare sunt intervențiile în diverse situații, a unor partituri celebre cum ar fi “Râde iarăși primăvara …”, “Internaționala” sau cunoscuta melodie “Tot ce-I românesc nu piere”, cândva interpretată de Jean Moscopal. Regizorul aplică, ilustrării textului pentru actualizare, și folosirea telefonului mobil, dar abia … în final. Viziunea regizorală a parcurs doar jumătate de drum în intenția ca versiunea teatrală să aibă o ținută satirică precisă – lumea sus pusă de astăzi; scenele comice ale relațiilor amoroase, regia le tratează simplist și îngreunează ritmul reprezentației.
         Numeroasa distribuție include personalități consacrate și tineri actori. Se simte însă, în tratarea evoluției în acțiune a unor personaje, incoerență în stilul interpretării de către actori. Unii actori uită că rezultatul comic al situațiilor și atitudinilor este rod al interpretării dramatice sincere. Regizorul împinge spre grotesc tratarea unor scene, cum ar fi aducerea lui Decebal Necșulescu pe un pat de spital după ce a încasat o bătaie sau apariția bătăușilor legați cu frânghii. Pilonul central al piesei este Decebal Necșulescu, luptător pentru parvenire în cariera politică, se mută de la un partid la altul, înființează în final un partid, e un escroc în politică și în relațiile sentimentale; acest personaj ușor se poate regăsi printre politicienii parlamentari ai zilelor noastre. Ovidiu Niculescu reușește în multe scene să prezinte admirabil personajul Decebal Necșulescu, dar sunt și momente speciale ale relațiilor cu celelalte personaje importante în care pierde din linia tipologică a individului escroc mascat drept un om plin de bune intenții.

Excelentă cu atenție la dezvoltarea coerentă a personajului Miza, este Adriana Șchiopu. Actrița trăiește dramatic fiecare situație și relație a Mizei, soția generalului Stamatescu și mama lui Platon, rezultatul fiind comicul de calitate în caracterizarea unui personaj ridicol. O altă construcție de tipologie coerent prezentată, oferă Doru Ana în generalul Stamatescu. Actorul își lucrează migălos expresiile și ținuta pentru a reda dramatic situațiile în care e implicat personajul și firește rezultatul este comic. Remarcabil tratează Dan Condurache personalul Iorgu Langada, fost politician, socrul lui Decebal; cu haz punctează bâlbăielile în pledoariile celui care nu mai vrea să fie socialist în politică. Două personaje de plan secund, dar cu importanță comică pentru conflict, prezintă cu mult umor Sergiu Fleșner pe Platon Stamatescu și Ana Bianca Popescu pe Mitzi; fiul terorizat de mamă, Platon, devine un “intelectual”, iar Mitzi secretara, o tânără îndrăgostită care vrea evadarea din familia Necșulescu. Ana, unguroaica servitoare în casa lui Decebal, un rol minor, prinde un farmec comic aparte în interpretarea reușită a actriței Beatrice Peter.

 Personaj important pentru derularea conflictului este Nina, amanta lui Decebal care vrea să manipuleze interese prin politică, dar interpreta Irina Rădulescu nu îi găsește întodeauna accente comice prin expresie în definirea caracterului acestui personaj duplicitar. Soțul Ninei, Bebe Damian, este un alt personaj simplist prezentat de actorul Vlad Corbeanu, lipsit de accente în dorința de parvenire în lumea politichiei sau în relația de îndrăgostit de Amelie, soția lui Decebal. Schematic este redată și tipologia frivolei Amelie de către Ana Bart. Fratele lui Decebal, Traian, un mic escroc, e rolul rezolvat modest de Radu Zetu. Personajelor Nina, Bebe Damian, Traian și Amelie, nici regizorul nu le-a acordat o atenție deosebită pentru susținerea complicatelor relații în care sunt active. Distribuția se completează prin apariții în roluri secundare ale actorilor Petre Moraru (Doctorul), Avram Birău (Comisarul), Mihai Mitițescu (Pișlică) și Ciprian Chiricheș (Fane).

         Tema politichiei mioritice fiind mereu la ordinea zilei, stârnește întodeauna hazul de … necaz al publicului și “… escu” în versiunea oferită de echipa de la Teatrul Mic, va avea succes chiar dacă unele intenții de actualizare sunt incoerent plasate. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu