marți, 12 iunie 2018

“VLAICU VODĂ” – PIAȚA CONSTITUȚIEI

POLITIZARE … TEATRALĂ, PE BANI PUBLICI GREI


         “VLAICU VODĂ – organizator: Primăria Capitalei prin Teatrul Excelsior / Spectacol eveniment cu ocazia celebrării Marii Uniri” se precizează în programul de sală al acestei manifestări. Firește pentru cei care cunosc piesa, cât și istoria țării noastre, apare întrebarea: Ce legătură are această piesă “Vlaicu Vodă” cu Marea Unire de la Alba Iulia din 1918? Nici una!
         Alexandru Davila scrie această dramă istorică romantică în versuri, în 1902; eroul ales de dramaturg e Vlaicu Vodă, domn între 1364 și 1377 peste Valahia, luptător “diplomat” în evul mediu pentru independența ținutului său. George Călinescu, pe vremea dictaturii comuniste, comenta că piesa arată “arta de guvernare a unui domnitor”. Această apreciere este posibil să fi inspirat pe organizatori pentru alegerea piesei, un text expirat astăzi ca stil al scrierii, luat drept pretext pentru “celebrarea Unirii”, dar perfect convenabil pentru aservirea la politichia naționalistă activă din zilele noastre. Acțiunea piesei lui Alexandru Davila care se petrece în 1370 la Curtea de Argeș, este comprimată, rezumată cu țintă de actualizare a tematicii prin sublinierea cum Vlaicu Vodă a pus stavilă intențiilor rudei sale, mama vitregă Clara, maghiarilor și religiei catolice pe plaiurile Munteniei, el fiind tratat în proiectul "aniversar" drept un înaintaș al naționaliștilor de astăzi. În intențiile sale proiectul confundă grav, patriotismul formării statale de la noi, cu ideologia naționalistă aplicată de cei care ajung la putere și se declară naționaliști cu scopul de a masca interese veroase personale și evident, acest demers “teatral” nu are nimic în comun cu substanța patriotică a Marii Uniri de la 1918. 
       
  “Manifestația – Vlaicu Vodă”, că spectacol nu poate fi numit, e plasată în Piața Constituției din fața Palatului Parlamentului, fost Casa Poporului, se vrea a fi “originală”, dar amintește de … “Cântarea României” ca stil, o “cântare” însă, într-un sătuc din evul mediu. Cu bani mulți a fost construit un podium rotativ în centrul pieței, cu 380 de locuri pentru spectatorii plasați pe gradene. Nu scena este rotativă, cum se întâlnește în diferite teatre, ci “sala” cu spectatorii care privesc plasați la înălțime pe podiumul rotativ, ce se petrece jos, în satul din evul mediu; aceasta e nota de “originalitate” a reprezentației. Sătucul e vizitat de spectatori înaintea începerii “manifestației” în jur de ora 21.00, când se întunecă bolta cerului și e îngrădit în Piața Constituției de un “gard” înalt din rogojini. Câteva turnuri de apărare a sătucului de la Curtea de Argeș, cu străjerii de rigoare purtând făclii permanent pentru a păzii “comunitatea” unde se află un grajd cu cai superbi, un han cu băutura de rigoare, câteva mici căsuțe modeste, o pădurice în preajmă, cotețe și o bisericuță după modelul Bisericii “Sân Nicoară” de la Curtea de Argeș - acesta e decorul construit din lemn. 
Schița decorului

Sperăm că decorul a fost inifugat pentru protejarea localnicilor de focul făcliilor agitate mereu din sătucul medieval cu săteni, domnițe, boieri, cavaleri, călăreți, cântăreți în cor sau la instrumente de epocă, străjeri – peste o sută de persoane, plus pentru protecția publicului; multe din “personajele - figurație” poartă aceste făclii periculoase, ca să dea lumină sătucului. Numeroasele costume banale ca desen, ar vrea să amintească uniform și vag de epoca medievală; celor 380 de spectatori li se înmânează la intrare un fel de “pelerine medievale” ca să completeze imaginea sătucului. Cristian Marin este autorul acestei scenografii, imitație lipsită de nuanțe după un sat medieval, construită cu foarte mulți bani. În final, decorul va fi dominat de imaginea Palatului Parlamentului luminată. Primăria Capitalei nu comunică sumele investite pentru această “manifestație”, dar specialiștii calculează că s-ar apropia de un milion de euro!!
     
 Regizorul Horia Suru învârtește timp de două ceasuri platforma cu spectatori ca acștia să admire sătucul de la baza ei, și uită să pună în valoare personajele principale, c
onflictele dintre Vlaicu Vodă și simpatizanții săi și Doamna Clara și servitorii săi. Viziunea regizorală prezintă scene lungi precum cea a unui chef la han, unde dansează 20 de tineri și se cântă la instrumente “medievale” sau scene cu corul din preajma bisericii cu cântări numeroase sensibil realizate de Corul de Cameră “Ascendis” (25 de persoane) ori “Bălașa Percutions”, condus de Gabriel Bălașa, ansamblul arhaic (șase instrumentiști) sau momentul oferit de formația – “Trei parale”. Din toate aceste multe scene de ansamblu se detașează intervențiile cailor conduși destoinic de călăreți ca să mișune mereu prin sat. Caii sunt într-adevăr senzaționali “artiști”, mai ceva decât unii văzuți pe timpuri la circ, dar … în programul de sală nu le este nominalizată prezența! 
        
 Distribuția cuprinde 18 actori, interpreți ai unor personaje transformate de către regizor, doar în piloni de susțnere ai … manifestărilor “cântării” medievale. Până la ultimele scene, interpreților nu le poți observa expresia chipului în raport cu situațiile pentru că interpretează personajele în sătucul medieval unde locuiesc în căsuțele aflate în “groapa” din jurul podiumului spectatorilor. Vocile lor se aud amplificate strident de lavalierele purtate de fiecare interpret. Actorii puteau face playback pentru acest “spectacol” ce amintește de vechiul teatru microfonic. În final, pentru a evidenția importanța acțiunilor lui Vlaicu Vodă, personajul e urcat de regizor pe podium în compania altor câteva personaje de prim plan și susține un monolog moralizator cu Palatul Parlamentului în spate, finalizat cu replica - “Să trăiască țara noastră românească’!”. O astfel de tratare scenică a personajului central, trimitea cu gândul la dictatorul din trecut și chiar la un activist cu mustață de astăzi, nu la patriotul “diplomat” al lui Alexandru Davila, din secolul XIV. 
        
 Trei interpreți în trei reprezentații diferite sunt repartizați de regizor pentru personajele Vlaicu Vodă și Doamna Clara, și alți doi pentru rolurile, Mircea și Anca. Urmărind doar distribuția din prima reprezentație, ușor se constată că actori stimați ai Teatrului Excelsior cărora li se alătură actori invitați din alte teatre, nu sunt decât o masă de manevră pentru susținerea temei naționalismului în mod exagerat și personajele interpretate nu mai au conținut credibil. Nu vom nominaliza interpreții prestatori de servicii la prima “manifestația”; specificăm că următoarea reprezentație avea pentru rolul Doamnei Clara o invitată specială - Lavinia Șandru, fost politician, fost gazetar și cândva actriță într-o comedie la Teatrul Metropolis, unde nu a reușit să fie remarcată. Actorii Teatrului Excelsior din distribuție nu sunt plătiți pentru participarea la “manifestație”, sunt remunerați doar invitații! Trist că ajung să fie folosiți actori apreciați, acceptă invitația participării la o “manifestație” propagandistică și recită rămășițe dintr-o mediocră dramă romantică în versuri.
         “Vlaicu Vodă” a avut trei reprezentații la începutul lunii iunie și anunță alte trei la sfârșit de august și curios e unde se va găzdui acest decor “medieval” care a înghițit bugetul pentru cel puțin zece spectacole de teatru, solid construite pentru a servi cultural și emoțional publicul și repertoriul curent al teatrelor. Această “manifestație” propagandistică sub pretextul “celebrării Marii Uniri” este un exemplu de incultură a celor care au organizat-o investind fonduri importante pentru a politiza forțat un așa zis spectacol de teatru; au mutat de pe stadioane “manifestațiile” din epoca de tristă amintire, în Piața Constituției din fața Parlamentului într-o formulă mai restrânsă … “medievală”! Păcat de bani și de eforturile numeroasei figurații!

P.S. Un post de televiziune anunță că a lansat în programul “centenarului Marii Uniri” și programul special “100 de ani de viitor!”. Sperăm ca viitorul să nu arate ca “Vlaicu Vodă” pentru spectatori și nici pentru teatru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu