“GARDENIA” – TEATRUL ODEON / Sala Studio

CAPCANA UNUI EXPERIMENT SOFISTICAT

         

Proiectul “Fabulamundi. Playwriting Europe” co-finanțat prin programul “Europa Creativă” al Uniunii Europene (2017 – 2020) are drept scop principal promovarea dramaturgiei țărilor membre. Teatrul Odeon preocupat intens de producții și relații internaționale, s-a adaptat acestui generos proiect și a realizat până acum, opt spectacole lectură din dramaturgia europeană și producția “Kepler – 438b” de Guillem Clua, spectacol comentat pe acest blog. Cu spectacolul “Gardenia”, teatrul continuă afilierea la proiectul european, textul fiind piesa de debut în 2007 al polonezei Elizbieta Chowaniec, în regia lui Zsoltan Balazs la Teatru Odeon, născut la Cluj și stabilit la Budapesta unde conduce un teatru independent. 

Titlul piesei “Gardenia” poate stârni confuzii celor care nu cunosc definiția “gardeniei” o plantă, cu flori delicate care solicită o îngrijire atentă. Dramaturgul a ales acest titlu cu un scop precis ca sens metaforic; textul invocă repetitiv drama asemănătoare, a patru generații de femei legate genetic, baza relatărilor fiind la vârsta simbolică de 33 de ani prin patru monologuri care construiesc relațiile fiică – mamă – bunică - străbunică. Modest construită ca substanță dramatică, piesa începe în perioada fierbinte a celui de al doilea război mondial cu “Femeia I” și trece prin etape diferite până în zilele noastre; aceasta are o fiică – Femeia II care la rândul ei are un copli – Femeia III și ea va aduce pe lume pe Femeia IV. Comun primelor trei femei este destinul nefericit în urma mariajului, decăderea în dependența față de alcool și lupta disperată pentru existență; la nuntă, aceste femei au purtat… un buchet de “gardenia” cu speranța unui mariaj fericit.

“Originalitatea” textului sporește și prin dezvoltarea spectacolului regizat de Zsoltan Balazs într-un montaj paralel între monologuri, relatare a vieții celor patru femei și fragmente muzicale din opere mai mult sau mai puțin consacrate repertoriilor curente de Giordano, Delibes, Puccini, Bizet, Verdi, Richard Strauss, Mozart, Hendel, etc. Dramele unor personaje feminine, constituie libretele acestor opere, sunt evocate muzical și alegerea unor fragmente se vor trimiteri către istoria celor din piesă; sunt foarte puțini spectatori care cunosc cu adevărat libretele operelor respective interpretate în limba autorilor, pentru a face legătură cu … “Gardenia”! Fragmentele muzicale sunt înregistrări cu soliste de operă celebre, iar cele patru actrițe interpretele femeilor, execută un play-back ireproșabil completat cu trăiri interioare. 

Îmbinarea excesivă a scenelor “cântate” play-back cu relatarea vorbită despre destine nefericite, frânge credibilitatea emoțională a spectacolului și îngreunează configurarea personajelor de către actrițe, iar invocările fiecăreia și relațiile fiică – mamă – bunică – străbunică par desprinse dintr-o telenovelă mediocră. Regizorul vrea prin unirea muzicii cu cuvântul să transmită experimental metaforic substratul nefericirii dramatice a femeii, este conceptul său de inovație teatrală, dar rezultatul cu greu impresionează în unele momente. 

Experimentul se derulează într-un decor minimalist compus din linii metalice de Constantin Ciubotariu; un fel de schelă, o scară, completate de câteva scaune, vor să definească spațiul de joc ca drum al unor destine paralele și frânte. Andrada Chiriac concepe costume aproape uniforme pentru cele patru femei, în culoarea de bază a florilor gardenei, dar cu diferite accente, coloristice și prin desen, pentru a servi esența tipologică a fiecăreia. 

 Actrițele distribuite în personaje cu destine asemănătoare, se integrează demersului ilustrării teatrale sofisticate propus de viziunea regizorului și încearcă să puncteze personalitatea interioară diferită a fiecărei femei. Antoaneta Zaharia, actriță cu bogată experiență, remarcabil indică evoluția cu trecerea anilor a Femeii I, cât și decăderea interioară cauzată de situațiile prin care trece personajul. Nefericirea personală care afectează și relația fiecăreia cu fiica născută dintr-un mariaj eșuat, este notă comună și pentru caracterizarea celei de a doua femei; Paula Niculiță în Femeia II nuanțat sugerează nefericirea celei cu aspirațiile anihilate de un mariaj nereușit. 

Simona Popescu, în debut pe scena Teatrului Odeon, excelent definește substanța Femeii III; personajul are o poveste specială, copilăria i-a fost afectată de poliomielită, cu urmări nefericite și la maturitate, când încearcă suplinirea bolii din trecut prin autoritate și egoism cu fiica sa. Simona Popescu dă consistență personajului prin trăire interioară, fără să apeleze la efecte exterioare dictate de rol. Un alt debut pe scena Teatrului Odeon, este și cel al actriței Mădălina Ciotea în Femeia IV; textul sugerează că acest personaj ar putea fi salvat prin mariaj de blestematul destin avut de mamă, bunică și străbunică. Femeia IV pare un om pragmatic, cinic în interpretarea actriței, dar fals, exterior în judecarea situațiilor în preajma unei căsătorii din finalul reprezentației. 

Toate cele patru actrițe au încerca și au reușit, mai mult sau mai puțin, să transmită credibil substanța tematică a piesei - eșecul în viață, datorat unei căsnici nefericite; regizorul Zoltan Balazs stânjenește însă, interpretarea actrițelor prin aglomerarea efectelor teatrale artificiale cu intenții metaforice pentru a sublinia tema piesei. O viziune regizorală alambicată pe un text simplist dramaturgic, are drept rezultat un experiment regizoral lipsit de coerență și substanță emoțională, în unele momente chiar plictsitor prin intervențiile muzicii de operă.

P.S. “Gardenia” este unul din spectacolele selectate poate pentru “originalitate” și colaborarea cu un proiect european, la Festivalul Național de Teatru care se va desfășura în octombrie, în Capitală.