“VÂRSTELE LUNII” – UNTEATRU

REUȘITĂ DEMONSTRAȚIE DE ACTORIE

        

 Piesa dramaturgului american, Sam Shepard propune o poveste despre prietenia de o viață dintre doi bărbați, ajunși la pragul senectuții, deținători de caractere și temperamente diferite. Dramaturgul conduce cu finețe în intențiile simbolice ale replicii, confruntarea dintre cela două personaje, Byron și Ames cu prilejul reîntâlnirii lor. “Vârstele lunii” oferă un generos și amplu material pentru adevărate recitaluri ale actoriilor distribuiți. Actorul Toma Dănilă dornic de a deveni regizor, traduce și adaptează piesa alături de Ania Tudoran și îi aplică o viziune regizorală bazată pe forța creatoare a doi actori de excepție – Constantin Cojocaru și Gelu Nițu. Spectacolul reușește să transmită emoție, să capteze atenția publicului, cucerit de interpretarea actorilor, transpuși cu tot sufletul în cele două personaje. 

        

 Ames, refugiat la casa de vacanță, își cheamă urgent pe prietenul Byron, să îi dea un sprijin moral pentru suferința în care se află în urma urma înșelării soției și a mariajului cu mulți ani de armonie. Discuțiile dintre cei doi în fața sticlelor de whisky, în noaptea când luna intră în eclipsă, ca și existența celor doi, provoacă evocări diverse din trecutul lor. Constantin Cojocaru realizează un filigran prin modul subtil în care brodează personajul Byron, un om modest cu suflet darnic, sensibil la adevăr care ascunde o suferință interioară, motivată abia în final, de trecerea în neființă a soției iubite o viață întreagă. Actorul subliniază mereu și compasiunea față de suferința amicului pe care o înțelege în credința necesității de a avea mereu în preajmă sufletul pereche. Nuanțat Byron sub chipul lui Constantin Cojocaru, trăiește și fragmente din amintirile evocate pe care parcă le vede prin expresia privirii. 

Ames prin Gelu Nițu, imprimă ritmul reprezentației, datorat relatării  confesiunilor sale; Gelu Nițu reușește o excelentă caracterizare a bărbatului încă în forță vitală, nemulțumit de sine, dar și de lumea din jur, aflat în căutarea disperată a soluției de a rezolva vina morală care îl frământă. Actorul trăiește cu sinceritate fiecare stare a personajului, diferită în funcție de condiția evocăriilor sau a prezentului reîntâlnirii cu Byron. Admirabil susțin Constantin Cojocaru și Gelu Nițu, diversitate relației dintre personajele interpretate, în funcție de consistența și în special, substratul replicii rostite. 

Fără rezerve se poate spune că actorii construiesc spectacolul ca o demonstrație a valorii creative pe care o stăpânesc pe deplin prin harul înzestrării personale. Cadrul scenic este simplu marcat de o masă cu două scaue, de un ventilator care mereu simbolic se oprește și trebuie repornit, de un radio și două ghivece cu flori aproape uscate. Fiecare obiect are un rol simbolic, subliniat prin folosirea sa de către actori. 

“Vârstele lunii” a fost prezentat și în cadrul “Zilelor UNTEATRU 2018” ca un spectacol de actorie aplicată exemplar de Constantin Cojocaru și Gelu Nițu care reușesc o adevărată performanță interpretativă.