“PISICA PE ACOPERIȘUL FIERBINTE” – TEATRUL “BULANDRA” / Sala “Liviu Ciulei”

O ADAPTARE POATE DEZAVANTAJA CONȚINUTUL PIESEI

       

  Întâlnirea cu o piesă de Tennessee Williams va avea întodeauna succes la public pentru că dramaturgul american a atacat teme ale actualității cu o profundă analiză a psihologiei peronajelor; viața, cei apropiați l-au inspirat să surprindă adevăruri esențiale din relațiile dintr-o familie. Mult premiata piesă “Pisica pe acoperișul fierbinte” cu titlu metaforic plasat, pune în fața publicului istoria unei familii aflată în momentul de răscruce al confruntărilor pentru moștenirea averii lui Big-Daddy, milionarul ajuns la finalul vieții printr-o boală incurabilă. Fiecare fiu al milionarului își dorește averea, dar fiul Brick, fost sportiv de performanță, are grave probleme și în viața personală, cu soția Margaret, “pisica” adusă în casa cu “acoperișul fierbinte” al familiei. 

         Dinu Cernescu, regizor cu valoare confirmată de-a lungul vremii în o sumedenie de spectacole, rămase de referință, încearcă o apropiere de așa zisul curent la modă al “adaptărilor” și configurează un “sinopsis” al piesei, comprimă acțiunea în dezavantajul perceperii tematice și substratului replicii. Adaptarea textului inițial bogat în subtilități pare un “sinopsis” pentru o telenovelă cu multe episoade, în care personajele își vor dezvălui caracterele ambigue, îmbinarea minciunii, superficialității, nemulțulțumirii ratării cu dragostea. “Adaptarea”, se precizează în programul de sală, a fi “grație aranjamentului special al Universității Sudului, Sewance, Tennessee”, poate și pentru protejarea de taxa drepturilor de autor, dar dezavantajează însă, interpreții celor șase personaje în dezvăluirea complexității caracterelor. 

        

 Spectaculul încântă privirea în special prin scenografie – “consultant spațiu scenic: arhitect Octavian Neculai și costume: Maria Miu”, prin întrebuințarea ei de către regizor cu ajutorul substanțial din partea lighting design: Alexandru Darie și transmite emoție în unele secvențe prin măestria unor actori. Conflictele se derulează în același loc, într-o singură zi, cum își dorea Aristotel, iar decorul marchează o cameră cu un pat mare în centru, semnificativ ales și plasat; decorul excelent sugerează lumea închistată, întunecată a unei familii bogate, unde o singură ușă din fundal indică universul luminos de afară în care se joacă nepoții lui Big-Daddy, patronul financiar și spiritual al familiei, veniți la aniversarea sa. Dirijată nuanțat de Alexandru Darie, lumina “joacă” în spectacol, marchează cu sens, fiecare moment al acțiunii. Regizorul Dinu Cernescu inspirat consolidează atmosfera tensionată din familia lui Big-Daddy prin exploatarea scenografiei, luminii scenice și prin reușitul “decor sonor: Mihai Ogășanu”. 

        

 Personajele pilon ale acțiunii din piesa lui Tennessee Williams sunt fiul fost sportiv, Brick (Tudor Aaron Istodor) și soția, Margaret (Alexandra Fasolă), dar în spectacol se impune și se detașează din distribuție, Big-Daddy interpretat senzațional de Virgil Ogășanu. “Adaptarea” știrbește din rostul important al cuvântului rostit de fiecare personaj prin excluderea multor replicii, dar pe Virgil Ogășanu nu îl afectează acest inconvenient și cu măestrie construiește personajul bătrânului milionar, redând în profunzime rostul cuvântului rostit și raportarea lui la situații, în fiecare moment. Actorul trăiește intens stările de superioritate ale “patriarhului” sărbătorit de familia care ascunde de fapt că sfârșitul îi e dictat de boală, ca apoi să dea forță și momentului aflării adevărului. Excelentă creație de personaj, oferă Virgil Ogășanu.

 Reîntâlnirea pe scena Teatrului “Bulandra” cu Dana Dogaru în rolul Big-Mama, este o altă surpriză plăcută; actrița și în absența multor replici, definește doar din priviri și atitudini profilul acelei mame cu un trecut dificil alături de soțul aflat acum, într-o situație extremă. Dana Dogaru urmărește atent și relația continuă a mamei cu toți cei din jur, fiind cea care judecă fiecăruia comportamentul.

         Tudor Aaron Istodor deține o evoluție reușită în multe roluri din diverse spectacole, fiind în vârful talentelor generației tinere de actori, de astă dată însă, fostul sportiv de performanță Brick nu îi este potrivit carismei sale personale. În Brick, dramaturgul a investit o fină analiză psihologică pentru a îi sublinia ambiguitatea caracterului, suferința cauzată de sinuciderea prietenului bănuit și de o relație cu Margaret, imposibilitatea relației erotice cu aceasta, dar și tendințe sexuale ascunse, căderea în mrejele alcoolului. Regizorul tratează personajul forțat ca un sportiv cu piciorul în ghips, consumator mereu de băutură, iar textul “adaptării” reduce din replici cheie ale personajului.

 Interpretul execută indicațiile regizorale și Brick cel șchiop, bea mereu, dar efectele alcoolului nu se fac credibil simțite, sunt punctate fără rost prin cântecele, suferința interioară a personajului care marchează și relația cu Margaret nu e sugerată, personajul e artificial în relații și conținut, lipsit de consistență. Tudor Aaron Istodor se apropie de personaj, doar în scena dintre fiu și tată, când reușește să prezinte efectul frământărilor interioare care îl macină pe Brick. “Pisica” Margaret prinde viață în interpretarea bogată în sugestii a tinerei actrițe de talent, Alexandra Fasolă; în ciuda rezumatului de replici din “adaptare”, actrița transmite ambiguitatea caracterului lui Margaret care își iubește soțul, dar e interesată și de obținerea moștenirii, e posibilă de minciună, dar și de sinceritate în relații. “Sinopsis-ul” atribuit piesei, afectează  prezentarea complexității personajelor centrale – Margaret și Brick.

         Lucian Ifrim și Silvana Negruțiu rezumă prezentarea corectă a fratelui avocat al lui Brick și a soției acestuia, cu intervenții uneori, caricaturale.

         “Pisica pe acoperișul fierbinte” rămâne un spectacol frustrat de conținutul tematic amplu din cauza “adaptării”, un rezumat simplist de telenovelă de o oră și jumătate, atractiv totuși, prin atmosfera vizuală și interpretarea deosebită a unor personaje de către actori.