“PENTRU BINELE TĂU” – TEATRUL ODEON / Sala Studio

EXPERIMENT CU O … “BARCĂ” EȘUATĂ LA MAL 

         În mișcarea teatrală actuală de la noi, se poartă manierismul, experimentele artificiale care distrug textul și interpretarea actorilor. “Pentru binele tău” e un nou exemplu de un astfel de spectacol manierist, spectaculos sub aspect vizual, dar fals și plictisitor în comunicarea emoțională a conținutului, fiind “o formă fără fond”.

        

 Teatrul Odeon rămâne consecvent aplcării proiectului european “Fabulamundi Playwriting Europe”, co-finanțat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene 2017 – 2020; după “Gardenia”, aceiași echipă de realizatori pun în scenă piesa italianului Pier Lorenzo Pisano “Pentru binele tău”, cu o temă mereu prezentă în dramaturgie – relațiile de familie, mamă, tată și copiii ajunși la maturirtate. Multipremiatul Pier Lorenzo Pisano face o analiză psihologică pertinentă relațiilor dintr-o familie, afectate astăzi de tehnica modernă a telefonului mobil cu SMS-uri care distruge comunicarea și sentimentele; conflictul pisei e simplist, acțiunea e absentă și doar replica punctează analiza relațiilor în care poate ajunge o familie. 

       

  Zoltan Balazs, după “Gardenia” (spectacol comentat pe acest blog) cu aceiași tematică, aplică manierist același demers regizoral și piesei italianului, dar sporește spectaculozitatea imaginii cu ajutorul scenografiei, rezultatul fiind distrugere intențiilor tematicii piesei care devine aproape de neînțeles. Scenografia, cu fonduri substanțiale survenite din proiectul european, e somtuoasă; Constantin Ciubotariu realizează decorul și Andrada Chiriac, costumele. Decorul e o barcă meticulos construită care domină spațiul de joc, să îi spunem “barca” vieții, cu mama așezată într-un fel de colivie pe catarg, ceilalți din familie pe punte, cu excepția unui fiu fugit, aflat prezent în afara ambarcațiunii; spre final, barca se va dezmembra și spațiul de joc indică o familie așezată la o masă în alb. Măreția acestui decor abstract încărcat de intenții metaforice, anulează însă, textul și substanța realistă a studiului psihologiei unei familii ajunsă în relații tensionante prin falsă comunicare. Costumele par a fi desprinse dintr-o paradă de modă extravagantă, sunt încărcate de broderii și accesorii cu tentă simbolică, dar lipsite total de sprijin vizual pentru indicarea tipologiei personajelor, esenței caracteriale. Peste toate, în barcă mai sunt plasate două “păpuși” mari, perfect realizate, drept sosiile tatălui! Amalgamul ilustrării teatrale cu metafore, simboluri, vrea să dea imagine viziunii regizorale.

        

 Regizorul Zoltan Balaz consideră scenografia drept … personaj principal. Actorii nu primesc îndrumare de relaționare, vor sta mai mult nemișcați și recită replici, spre final vor manevra decorul ca niște mașiniști, femeile și chiar bărbații se leapăda de o parte din veșminte, doamnele ajung în furouri, personaje sunt marcate cu linii roșii, toate sunt efecte regizorale ieftine care afectează interpretarea celor din distribuție. Imaginea generală încărcată de efecte în reprezentației, nu susține prin nimic substratul dramatic al textului, cu țintă existența unei familii din realitatea curentă. Evident că nu lipsește din conceptul regizoral, muzica (Cezar Antal autor pentru muzică și sound design). Ilustrația muzicală provenită din recviemuri e un alt artificiu regizoral fără valoare emoțională, aplicat strident, dar executat conștiincios de către actori.

         Distribuția cuprinde actori admirabili ai Teatrului Odeon care se supun docili regizorului, iar interpretarea lor nu captează prin nimic atenția publicului, par păpuși manipulate de un păpușar neinspirat. Cătălina Mustață e Mama din colivie, Ioan Batinaș e Tatăl cu două sosii, Silvian Vâlcu e Fiul cel plecat de acasă, Eduard Trifa e Fratele îndrăgostit de Fata, Simona Popescu, Bunica e Paula Niculiță, iar Cezar Antal – Unchiul / Necunoscutul. Dramaturgul nu dă nume personajelor, iar regizorul nu le atribuie personalitatea solicitată de replică și folosește actorii pentru interpretarea lor, ca marionete, înveșmântate absurd, fără rost pentru caracterizare. 

         “Pentru binele tău” poate fi considerat un … experiment european, cum indică foița program de sală, numai că e un experiment eșuat cu o  …”barca” ajunsă la malul mioritic. Fondurile investite într-o vizualizare strălucitoare prin decor și costume, nu servesc prin nimic textul și tema sa – familia afectată de tehnica modernă în comunicare. Actorii cad victime, din nou, experimentelor regizorale lipsite de coerență și miez emoțional, manieriste, percepute a fi … inovatoare, moderne de unii “analiști” care le atribuie “valoare” în selecții la festivaluri.