“NEGUȚĂTORUL DIN VENEȚIA” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” / Sala Studio

REUȘITĂ DEMONSTRAȚIE A JOCULUI MORAL - BANI, DRAGOSTE, RELIGIE

         De milenii dragostea și banii, ca și ura rasială și religioasă, persistă în lumea largă, iar morala și toleranța cu greu își află un loc în acest conflict. Pe la 1600, genialul William Sakespeare atacă în “Neguțătorul din Veneția” ambiguitatea morală, echivocul unor astfel de conflicte, în piesă considerată de unii a fi o comedie amară, când de fapt, e o dramă mereu actuală în societate.

        

 Shakespeare documentat alege Veneția, când în secolul al XVI-lea, în Republica Venețiană, existau … getouri pentru evrei. Cunoscutul regizor bulgar, Alexander Morfov propune o versiune scenică reușită a piesei tradusă de Dragoș Protopopescu prin trimiterea acțiunii complicate în zilele noastre; în frumoasa Veneție trăiește un evreu cămătar, Shylock cu fiica, Jessica, batjocorit mereu de concetățenii creștini, în frunte cu Antonio, un armator bogat. Banii îi aduc în conflct pe Shylock și Antonio care împrumută de la evreu o sumă importantă să îl ajute pe amicul Bassanio, dornic să cucerească pe frumoasa Porția, moștenitoare a unei mari averi; dragostea, dar și bani, animă și pe Lorenzo, prieten cu Bassanio și Antonio, să o cucerească pe Jessica. În versiunea scenică, regizorul Alexander Morfov urmărește cu atenție să sublinieze, ambiguitatea morală a jocului dragoste-bani în contextul și a unei confruntări religioase, tratând dibaci și coerent teatral acțiunea, treaptă cu treaptă pe mai multe planuri; în conflictul religios general, evrei – creștini, toți sunt oameni, însă cu grave hibe morale. 

       

  Subiectul solicită mai multe locuri de acțiune, cerință rezolvată cu pricepere de Gabi Albu prin construcția unui decor funcțional și ușor transformabil, cu un fundal cu discrete imagini din Veneția. Decorul ingenios, dă posibilitatea jocului în paralel pe diverse spații, la etajul celor două clădiri din lateralele scenei, la parterul lor și în centrul scenei. Regizorul Alexander Morfov țese un montaj cu măestrie pentru a îmbina planurile de joc în funcție de situații. Costumele moderne sunt concepute de Liliana Cenean, cu grijă pentru detalii în a marca personalitatea fiecărui personaj. Imaginea reprezentației este spectaculoasă, iar atmosfera generală e completată și prin ilustrația muzicală atractivă, bine aleasă și plasată de Alexander Morfov, plus creșterea sonoră a efectelor de tunete care prevăd eșecul flotei armatorului.

        

 Viziunea regizorală propune, fără a apela la exagerări teatrale, o “oglindă” a lumii de astăzi, prezentând de la bun început veselia și frivolitatea unor tineri, ca apoi să dezvolte conflictul etapă cu etapă, până la momentul dramatic, încărcat de suspans al judecării lui Shylock; răzbunător pe insultele anterioare, el cere punerea în practică a contractului cu Antonio, de împrumut fără dobândă, că nu ia dat banii la termen, a unei clauze – să primească o … livră din carnea acestuia. Alexander Morfov dirijează impreionant scena judecării evreului pentru clauza propusă, pedepsit cu confiscarea averii și obligația de a se creștina; în ultima imagine a finalului reprezentației regizorul lasă față în față pe Shylock și Antonio, lansând provocarea ca publicul să judece morala fiecăruia. Manevrarea banilor și dragostea implică moralitate și nu trădare; Bassanio prietenul lui Antonio, trădează dând drept răsplată inelul legământ al dragostei, primit de la Porția, tânărului “avocat” venit să apere pe Antonio în procesul cu Shylock, dar "avocatul" e chiar ... Porția deghizată. Rămâne astfel un final deschis, cum dragostea și banii sunt în balanța regulilor morale. Rare sunt întâlnirile cu Shakespeare în care regizorul să descifreze subtil ideile piesei, să transmită emoțional tema, așa cum o face Alexander Morfov cu respect față de dramaturg. 

      

   Spectacolul e captivant prin interpretarea actorilor și prin creația de referință, oferită de Ion Caramitru în Shylock. Bătrânul evreu e prezentat ca un om interesat de bani, grijuliu față de fiica Jessica, dar afectat profund de batjocora celor din preajmă pentru religia sa; strălucit subliniază Ion Caramitru drama interioară a bătrânului, ce îl motivează să acționeze ticălos împotriva lui Antonio și moral e condamnabil, dar regulile morale i-au fost distruse de ura celor din comunitatea unde trăiește; Shylock devine astfel și victimă a comportamentului social a celor din preajmă, pentru care relațiile de iubire, au drept substrat interesul față de banii partenerei. Ion Caramitru construieșe desăvârșit portretul unui personaj tragic, luptător pentru existență care are drept soluție arma banilor, atent mereu la subtextul replicii și relației cu partenerii; impresionate sunt cele două monologuri interpretate cu sens major de actor. Armatorul Antonio e “partenerul” lui Shylock pentru că banii sunt arma câștigului bunului său trai, iar Richard Bovnoczki speculează admirabil caracterul celui stăpân și sigur pe afaceri, cu prieteni de ocazie numeroși. Personajul are un bagaj restrâns de replici, dar actorul, prin expresie și gestică sugerează și o anume tristețe ascunsă a singurătății personale a celui cu tineri amici interesați de averea sa. Bassanio e prietenul cel mai apropiat de Antonio, un tânăr superficial, pasionat al jocurilor de noroc, iar Alexandru Potocean cu mult farmec întrupează frivolitatea personajului; nuanțat sugerează ambiguitatea relației cu Porția pe care o cucerește din dragoste, dar si atras de moșenirea ei. Alexandru Potocean reușește excelent să arate multiplele fețe ale cuceritorului de sentimente, dar temător de contractul împrumutului lui Antonio pentru el, de la Shylock. 

       

  Ada Galeș e frumoasa Porția aflată în stabilirea partenerului de viață, condiționată de șarada cu sens metaforic impusă de tatăl decedat pretendenților; actrița creionează cu precizie stările impuse de părintele care i-a lăsat o mare moștenire. Ea este apoi, remarcabilă când se “deghizează” în Balthazar, avocatul lui Antonio, venit la procesul lui Shaylock. Cel de al doilea cuplu, Lorenzo și Jessica, îndrăgostiți, dar cu același interes și pentru bani, e prezentat cu multă măsură, la nuanță, de Ciprian Nicula și Flavia Giurgiu. Regizorul coduce evoluția acestui cuplu în care Lorenzo devine un tânăr cu bani, dar și cu un pistol amenințător, iar Jessica își dă seama de trădarea tatălui când a fugit de acasă pentru iubit cu bijuteriile. Cel de al treilea cuplu de îndrăgostiți, Grațiano și Nerissa, este bine creionat de Silviu Mircescu și Cosmina Olariu; el e un tânăr încrezut, plin de sine, ea o femeie care încearcă echilibru în relații și în special cu Porția. Mihai Calotă apare la început ca propieterul unei taverne din Veneția unde începe jocul tinerilor, care se transformă cu tâlc în final, în Dogele judecător, iar actorul marchează cu finețe rostul acestei transformări. Ireproșabile sunt intervențiile în acțiune a unor personaje de plan secund prin interpretarea actorilor – Emilian Mârnea (Lanceloto), Petre Ancuța (Salanio) și Florin Călbăjos (Salarino).

         “Neguțătorul din Veneția” e un spectacol eveniment prin tratarea cu subtilitate a unei teme mereu actuale – dragostea, banii și religia, în termeni emotivi și provocatori moral, prin meritele regizorului și ale actorilor, în frunte cu Ion Caramitru în memorabilul Shylock care știu să ne demonstreze cât de … contemporan rămâne bătrânul Wiiliam Shakespeare.