„PUNK ROCK|„ - TEATRUL EXCELSIOR

 O TEMĂ IMPORTANTĂ PENTRU EDUCAȚIE, DISCUTABIL PREZENTATĂ

Acțiunea se petrece într-un liceu, cu adolescenți în uniformă, pe două planuri care se împletesc și prezintă manifestările comunicării între acești tineri aflați în preajma examenului de absolvire. Un plan dezvăluie căutările adolescenților ce sunt la pragul maturității, au dorința relațiilor de dragoste, dar și acțiuni violente, de bullying. Celălalt plan are în centru personajul principal și special, pe William care evolutiv suferă de o degradare psihică și ajunge la crimă. Dramaturgul britanic consacrat, Simon Stephens propune în 2009 acest subiect inspirat de realitatea engleză, dar nu și străin adolescenților de la noi care nu mai poartă însă, uniforma școlii. Alegerea repertorială este o premieră absolută la noi, dedicată publicului tânăr și nu numai lui. Dar ... „adaptarea” scenică pentru realitatea noastră, rămâne discutabilă sub multe aspecte.

„

Punk Rock”, titlul piesei, face trimitere la curentul din anii 70 -80 al celor doritori de libertate manifestat prin muzică, și sunt împotriva autorității și convențiilor sociale. Simon Stephens apelează la acest titlu, ilustrat și prin numeroase momente muzicale cu texte ce vor să arate căutările disperate ale adolescenților, prin acest curent apus și considerat de mulți subcultural, Piesa ignoră cauzele particulare în definirea personajelor profundă, provenite din mediul social - educație, familie, chiar școlarizare care îi determină la acțiuni de violență. Alege doar cazul lui William, un adolescent inteligent, dar suferind de probleme psihice.

Vlad Cristache, o personalitate regizorală, declară în foița program de sală - ”Unde e limita peste care nu poți să treci în încercarea de a fi cu adevărat liber și să evadezi din cușca normelor impuse de societate? Spectacolul este în egală măsură punk și anti-punk.” Răspuns însă, nu dă convingător la această întrebare esențială prin viziunea sa regizorală. 

Alege pentru scena de dimensiuni mici a Teatrului Excelsior decorul mult prea încărcat conceput de Andreea Tecla. Acest decor îngrădește derularea relațiilor dintre personaje și afectează chiar și consistența interpretării personajelor de către o tânără echipă de minunați actori. Manevrarea și transformările decorului vor a ilustra haosul din acel liceu și o face mereu prin efecte doritoare la trimiteri metaforice neconvingătoare. Spune o vorbă populară -”ce e prea mult strică” și decorul o face pe deplin. Podeaua e acoperită de un „covor” negru marcat cu semne în alb specifice studierii unor lecții din școală. La începerea reprezentației schelele decorulu sunt decorate în negru și devin o tablă de scris pentru adolescenți.

Pe parcursul acțiunii aceste cortine negre sunt rupte de la o scenă la alta și dezvăluie schele ce îngrădesc fie o bibliotecă plină de cărți sau WC-ul bărbaților. Pe rămășițe din ”cortinele” negre se va scrie stâlcit cu roșu și ”fuck”. În fundal, în centru sus este și locul toboșarului, iar pe lateralele scenei, în față, stau chitarele. Actorii le vor folosi pentru cântările live la microfon. Ei au beneficiat și de cățiva preparatori pentru acest examen greu de a cânta vocal la microfon. Unii din distribuție au la activ și prepararea pentru spectacolele unor musicaluri printre care și excelenta reprezentație cu ”Familia Addams”, realizate la acest teatru de experimentatul Rpăzvan Mazilu. Punerea în scenă a ”Punk Rock” are în spate o numeroasă echipă. Imaginea vizuală dată însă, de spectacol prin decor și lumini sufocă intențiile tematice substanțiale ale textului.

Tinerii actori din distribuție se confruntă cu interpretarea unor diverse profiluri tipologice și o fac ireproșabil. Sugerează convingător fiecare profil, se adaptează cerințelor de a cânta pentru demonstrarea furiei adolescenților față de sistemul social, dorința de o libertate căreia nu îi înțeleg însă sensurile. Dan Pughineanu este William cel care suferă de o traumă psihică. În prima apariție rostește rapid, sacadat replicile sugerând parcă afecțiunea adolescentului, un tânăr sensibil la emoții, inteligent care se îndrăgostește de nou venita în liceu, Lilly. Cu multă finețe la nuanțele expresiei, la stările prin care trece William și îl degradează mintal, îl împinge până la crimă, actorul construiește admirabil personajul. Ioana Niculae este Lilly, fata candidă, naivă, dornică să își demonstreze feminitatea în relația cu chipeșul Nicholas. Actrița definește remarcabil personajul în esența sa. Singuratic prin timiditate, Chadwick deține o minte sclipitoare, dar e supus agresivității bullying-ului și Alex Popa creionează abil profilul acestui tip de adolescent. Dramaturgul acordă personajului și un important monolog moralizator referitor la dezastrul lumii în care trăim pe care Alex Popa îl susține impresionant, lăsând nu doar asistența liceenilor cu respirația tăiată, dar și publicul. 

Matei Arvunescu este Bennett cel agresiv, sigur pe forța sa. Actorul cu dibăcie subliniază substanța acelui adolescent stăpân pe sine care ignoră prostește orice regulă comportamentală. De Nicholas sunt îndrăgostite toate fetele, dar el este nu numai băiatul chipeș, ci și adolescentul cu o sensibilitate aparte. Alex Călin dă viață personajului cu multă atenție la judecarea fiecărei replici în funcție de tensiunea situației. Cissy vrea iubirea unui coleg și rămne tolerantă în fața violențelor din jur. Ana Udroiu subliniază expresiv tipologia unei astfel de adolescente. Îndrăgostită de profesorul de engleză, Tanya privește cu interes coflictele din jur, dar nu se implică, iar Teo Dincă portretizează reușit profilul acestei tinere și ea naivă. Scena finală a testului la care e supus William după actul criminal, îl aduce în scenă pe Robert Radoveneanu care din puținele replici ce revin examinatorului contribuie bine la tensiunea emoțională a momentului dramatic. „ ... marea calitate a spectacolului este că pune în pagină calitățile celei mai bune trupe de actori tineri din București.” - mai declară regizorul Vlad Cristache în foița program de sală. Are perfectă dreptate. Calitățile lor puteau totuși, mult mai bine evidențiate dacă lipsea haosul vizual al reprezentației pe scena mică a teatrului care funcționează prin decor, cât și o mai atentă coordonare regizorală în ilustrarea scenică a fiecărei secvențe din această tragi – comedie. 

”Punk Rock” cu intervențiile acelui live band full electric este un experiment teatral care transmite degringolata adolescenților ajunși la pragul maturizării din Anglia, dar cu rezonanță confuză pentru realitatea de la noi. Vreme de aproximativ trei ceasuri fără pauză se transmite fără emoție o temă gravă ce afectează tânăra generație.