“ O PREMIERĂ FURTUNOASĂ” – TEATRUL DE REVISTĂ “CONSTANTIN TĂNASE”

UMOR DE CALITATE

Piesele lui Caragiale tentează pe mulţi regizori care vor să le actualizeze forţat, ignorând că Nenea Iancu este astăzi, în esenţă, mai actual decât oricând şi nu mai are nevoie de trimiteri spre lumea contemporană prin mutilarea replicilor sale. După spectacolul şuşă cu “O NOAPTE FURTUNOASĂ” care bântuie prin Capitală şi în ţară , am privit cu teamă invitaţia Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” la musicalul “O PREMIERĂ FURTUNOASĂ” ce are la bază piesa lui Caragiale. Surpriza a fost însă, plăcută, musicalul dezvoltă un umor de calitate, o satiră complexă, fiind realizat de maeştrii în domeniu,iar piesa a devenit doar un pretext, speculat destoinic pentru scenariul spectacolului.

Musicalul este un gen dificil care presupune cunoaşterea unor caracteristici fără de care nu poate funcţiona : scenariu, muzică, regie şi interpretare. Doi maeştri cu experienţă de succes în domeniu – Octavian Sava şi Marius Ţeicu -, şi-au reunit din nou forţele creatoare, oferind baza unui musical savuros şi foarte actual. Pe aceiaşi scenă, cei doi au mai propus, cu câteva stagiuni în urmă, “Omul care a văzut moartea” după Victor Eftimiu, un musical care se mai joacă şi în prezent. Octavian Sava, autor al textului şi versurilor cântecelor, a luat drept pretext “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale cu intenţia transpunerii subiectului în lumea teatrului prin o delicată şi reuşită actualizare. Urmăreşte conflictele şi tipologia personajelor pe care le plasează într-o instituţie teatrală de astăzi, ce se confruntă cu criza financiară, care răvăşeşte întreaga societatea. Acţiunea se petrece într-un teatru de revistă aflat la ananghie financiară care îşi găseşte un sponsor interesat să îşi impună iubita în distribuţia unui spectacol cu “O noapte furtunoasă”. Octavian Sava nu afectează prin nimic verva scrierii lui Caragiale. A selectat şi păstrat multe replici din întreaga sa operă, plasându-le ca motivare a conflictelor, iar prin ele inteligent subliniază actualitatea de necontestat a lui Caragiale. Versurile cântecelor, specifice musicalului, au directe trimiteri satirice la actualitate, la politichie, la criză şi ironizează percutant viaţa de zi cu zi. Octavian Sava s-a ferit de orice vulgaritate specifică limbajului “cool”, demonstrând inspirat că şi fără de astfel de replici … “Tot ce ai scris matale (Caragiale), e aidoma la noi” !! Scenariul său şi-a aflat un sprijin substanţial în muzica antrenantă, alertă, compusă de Marius Ţeicu. Sunt melodii care se pot reţine şi au şansa de a deveni chiar şlagăre. Este demn de toată admiraţia modul în care cei doi maeştrii ai musicalului s-au apropiat de Caragiale, folosindu-l cu respect faţă de scrierea sa pentru a sublinia cât de actual rămâne şi astăzi.

Pune în valoare ireproşabil această propunere de musical, un tânăr regizor ataşat genului, Cezar Ghioca. Chiar dacă Sala Rapsodia, unde mai joacă încă, Teatrul “Tănase”, nu este ofertantă pentru viziunea sa regizorală modernă, implică totuşi interactiv publicul, spectacolul coboară în sală interpreţi şi chiar pe frumoasele dansatoare. Apropo, când se va reîntoarce Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” la sediul său renovat de pe Calea Victoriei?! Când va rezolva Primăria problema folosirii curentului pentru scenă pentru că sala este renovată şi întreaga clădire consolidată ?! Regizorul Cezar Ghioca este ingenios în îndrumarea întregului ansamblu pentru a îndeplini cerinţele unui musical atractiv. Integrează cu pricipere momentele conflictuale de proză dintre personaje cu cele muzicale, cu participarea întregului ansamblu, impune un ritm susţinut reprezentaţiei. Situaţiile comice de la cabina “divei” invadate de admiratori, din partea a două a spectacolului, rămân însă, schematic rezolvate scenic. Din baletul întinerit al teatrului, mobil în expresie, regizorul evidenţiază soliştii (Vali Roşca, Antoaneta Paraschiv, Raluca Stefănescu) care creionează schiţe de personaje participante la acţiune. Un decor, adecvat condiţiilor scenei de la Rapsodia, concepe Theodora Dinulescu, un scenograf rafinat al teatrului de revistă, colorat spectaculos prin costume solicitate de cerinţele scenarului.

Actorii din distribuţie, par de când lumea obişnuiţi cu musicalul, cântă live şi creionează, marea lor majoritate, convingător personajele ce la revin. Este excelentă Adriana Trandafir în Esmeralda Ciupicescu, soţia directorului teatrului unde se derulează acţiunea, rolul fiind un corespondent al Vetei din piesa lui Caragiale. Actriţa apreciată şi în teatrul de proză, construieşte fermecător pe Esmeralda, femeia pasională şi ambiţioasă, stabileşte cu temperament relaţiile cu cei din jur şi cântă live. În Amedeu Ciupicescu (corespondent al lui Jupân Dumitrache), Valentin Teodosiu, actorul Teatrului de Comedie, este surprinzător prin perfecţiunea adaptării la cerinţele musicalului, cântă, dar nu uită în nici un moment profilul personajului, limpede caracterizat. Se fereşte de orice exagerare comică, dându-i consistenţă dramatică şi astfel un umor involuntar aparte. Minuţios prin detalii este impus personajul bâlbâit al sufleurului teatrului, Spiridon (corespondent al lui Spiridon din “O noapte furtunoasă”) de Nae Alexandru, un actor de talent dedicat cu tot sufletul spectacolelor de revistă. Mirela Boureanu – Vaida în Virginica, fiica vitregă a directorului Amedeu (rolul corespunde Ziţei), este remarcabilă pentru cum păstrează linia personajului în fiecare moment, cum îi arată nemulţumirile. Reuşeşte evidenţierea personajului său – tenorul plin de ifose al teatrului, Enrico Cucu (un altfel de Chiriac) -, Cristian Simion, prin hazul şi spontenaitatea personajului. Revine cu succes pe scena de la “Tănase”, Alexandru Lulescu în colonelul de pompieri, fost securist (un altfel de Ipingescu). Cu umor caracterizează tipologiile rolurilor, Ortansa Stănescu (Miţa cabiniera, iubita pompierului), Daniela Cristea (Cântăreaţa de la Golden-Blitz), George Hodor (Ziaristul corespondentul lui Rică). Datorită interpretării neconvingătoare, devin personaje palide cele inventate de scenarist şi inspirate din mediul monden actual, cu rol exploziv în conflict. Sponsorul Micşunel Corboreanu este fără haz jucat de Marcel Horobeţ, ca şi tânăra sa logodnică interpretată de Oana Ghioca, spectaculoasă ca apariţie în scenă, dar rigidă în expresie.

“O premieră furtunoasă” revigorează musicalul, un gen preţuit de public, dar absent din repertoriile curente ale teatrelor pentru că puţini interpreţi sunt capabil de a se adapta cerinţelor sale. De la scenariul ce ne subliniază că I.L.Caragiale rămâne contemporanul nostru, până la muzică şi interpretare, spectacolul este o reuşită a Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” ce se impune ca un slujitor de nădejde al genului. Acest spectacol merită a fi vizionat, dă o infuzie de bună dispoziţie oricărui spectator!