miercuri, 7 septembrie 2011

GALA TÂNĂRULUI ACTOR – “HOP” ( EDIȚIA XIV )

TINERI ACTORI PE DRUMUL AFIRMĂRII

Rămâne una din puținele punți de lansare ale tinerilor actori, Gala “Hop” de la Mangalia, ce a ajuns la cea de a XIV-a ediție, proiect dezvoltat de UNITER. De-a lungul vremii, valorile de astăzi ale teatrului și filmului românesc s-au lansat la edițiile precedente ale Galei. Mai toți premianții au devenit nume prețuite în distribuțiile teatrelor, filmelor sau producțiilor tv. Este suficient a aminti pe Andreea Bibiri, Anamaria Marinca, Mirela Oprișor, Valentina Zaharia, Ioana Barbu, Dragoș Bucur, Pavel Bartoș, Adrian Văncică, Octavian Strunilă și alți colegi care s-au impus pe scenă, pe marele sau micul ecran. E drept totuși, că de la o ediție la alta, talentele sunt parcă tot mai puține. A judeca astfel, scăderea calității interpretării concurenților de la Mangalia este însă, greșit. Pregătirea lor în numeroasele universități de artă rămâne cauza principală a prezenței neconvingătoare a majorității tinerilor actori cărora “li se întinde o mână” pentru a se afirma la Gala “Hop”.

La ediția din acest an, din opt universități de stat și particulare, s-au prezentat 40 de absolvenți din ultimii ani, la cele două secțiuni: individual (25 de concurenți) și grup/spectacole (patru spectacole). La secțiunea individual au oferit un monolog de 15 minute pe un text ales de dânșii în ideea că le reprezintă personalitatea creatoare, ca apoi să interpreteze în cinci minute (!!) un text ales de organizatori pentru proba impusă. Total neinspirat, la actuala ediție le-au fost indicate cinci capitole din romanul “Cartea milionarului – Cartea de la Metropolis” de Ștefan Bănulescu, din care puteau selecta un text. De ce la un concurs al actorilor, se impune interpretarea unui text din proza unui scriitor care nu are nimic comun cu dramaturgia?! De asemenea, preselecția s-a dovedit prea generoasă în alegerea concurenților și spectacolelor trimise la Mangalia.

Oferim un “jurnal” al programului acestui important proiect inițiat de UNITER, pus în practică alături de o serie de parteneri – instituții, fundații și sponsori. Gala Tânărului Actor s-a realizat cu mari eforturi, proiectul UNITER reușind din nou, să prezinte 40 de absolvenți – majoritatea însă, tinere actrițe, actorii fiind poate mai timizi pentru a participa la o astfel de competiție! - , unui public numeros, din care nu au absentat directori de teatru din țară, regizori, jurnaliști.

Rog să urmăriți și propunerile rezultate la finalul parcurgerii celor patru zile de competiție, prezentate la sfârșitul comentariilor.

Miercuri 31 august

Concurs - secțiunea individual

ANDREEA MARIA ȘOVAN Universitatea “Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune, specializarea Actorie și Păpuși-Marionete, clasa lector univ.asociat Ionuț Caras, promoția 2010. Și-a ales “Ceas” de Alexandra Câmpean, un text modest pentru a își evidenția calitățile. Își recita exterior monologul, cu un așa zis firesc lipsit de un gând interior. Dubla cuvântul pleonastic prin expresia mișcării. În cadrul probei impuse a încercat și prin dans să dezvolte alte laturi ale posibilităților sale. Și-a colorat momentul și … olfactiv, cu ceapă tocată, vrând să dea atmosferă întâlnirii cu “milionarul”. Nu a reușit să convingă.

CLAUDIA SULIMAN – Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, departamentul de Artă Teatrală, specializarea Artele Spectacolului, clasa lector univ.drd. Mirela Cioabă și lector univ.dr. Alexandru Boureanu, promoția 2011. Cu ambiție, a considerat că Lolita, personajul din romanul cu același titlu de Vladimir Nabokov, i se potrivește. Lolita era însă, în interpretarea sa, doar o copilă răzgâiată. Actrița juca forțat, exagerat vârsta personajului și mai încerca, nereușit să compună și schițele de portret ale mamei și bărbatului, cu care Lolita ar fi dialogat. La proba obligatorie apărea învelită într-o frânghie, luată drept partener și se agita mereu fără să transmită un sens clar replicilor rostite. Ca și în cazul anterior, dovedea o proastă pregătire și îndrumare pentru interpretarea textelor.

ADRIANA RALUCA BORDEANU – Universitatea “Spiru Haret” din București, Facultatea de Arte , domeniul Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa conf.univ. Adriana Piteșteanu și conf.univ.dr. Vlad Rădescu, promoția 2010. Înveșmântată într-un costum popular, a trecut dezinvolt de la “Nevasta” de Liviu Rebreanu, la un personaj impus din romanul, “Cartea milionarului” . Dovedea calități ale glasului, dar frazarea replicilor era defectuoasă, iar în interpretarea celor două probe nu a reușit creionarea personajelor. Mai mult, conform unei tendințe greșite de-a interpreta într-un monolog mai multe personaje, în “Nevasta” schița stângaci diferite tipologii, ca într-un spectacol de estradă.

DIANA CROITORU – Colegă la aceiași clasă, de la aceiași universitate, cu Adriana Raluca Bordeanu, a cărei prestație am comentat-o mai sus. “Versiunea Martei” după Karel Capek era o bună alegere repertorială care servea personalității sale. Interpreta personajul cu același firesc banal cultivat insistent de învățământul nostru artistic, dar reușea în unele momente să transmită nuanțat subtextul replicii și starea în care se afla Marta. E drept, uneori textul nu se auzea, dar interpretarea sa degaja totuși, o sinceră trăire interioară. Pentru proba impusă s-a oprit la personajul unei doamne elegante, opusă total Martei, care relata credibil o poveste descrisă în primele capitole ale romanului. Diana Croitoru a participat și la ediția trecută a Galei, dar anul acesta a obținut PREMIUL YORICK și MARELE PREMIU AL GALEI - “ȘTEFAN IORDACHE”. În memoria marelui actor Ștefan Iordache, familia acestuia, respectându-i testamentul, acordă acest important premiu celui sau celei desemnate de către juriul Galei. În opinia noastră, Diana Croitoru nu se ridica la nivelul unui astfel de premiu, chiar dacă a fost printre puținii concurenți care au demonstrat calități certe pentru profesia aleasă.

ANDREEA MOUSTACHE – Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” (UNATC), București, Facultatea de Teatru, specializarea Artele Spectacolului – Păpuși-Marionete, clasa prof. Sandu Mihai Gruia, promoția 2009. Demnă de stimă este participarea la Gală a acestei concurente, fiind gravidă în luna a noua. Monologul său “Pământul” după “Moromeții” de Marin Preda era inspirat ales. Personajul a fost creionat în esență de către concurentă, dar a pierdut din consistență când aceasta a considerat necesar să își ia drept parteneri de dialog membrii juriului. Mulți concurenți aleg această cale care îi defavorizează până la urmă. Totuși, Andreea Moustache a obținut PREMIUL SPECIAL al juriului , PREMIUL “SICĂ ALEXANDRESCU”. Sperăm că acest premiu i-a fost acordat numai pentru monologul “Pământul”, pentru că la proba impusă, fără rost, exagerat, a imaginat o secvență dintr-un musical. Roșcata pomenită în roman se zbănțuia jalnic prin scenă, interpretarea sa vrând a fi originală.

Concurs - secțiunea grup/spectacole

“FETELE GRASE CÂȘTIGĂ ÎNTODEAUNA” – Lavinia Pop-Coman, Alexandra Crăciun, Alexandra-Elena Gogan și Eliza Păuna de la Universitatea “Spiru Haret” din București, Facultatea de Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa prof.asoc.dr. Mirela Chelaru-Gorea, promoția 2011. Era un text de Madeleine George ce a mai fost prezentat în cadrul Galei de absolventele de la UNATC, cu un spectacol de la Teatrul Luni, la ediția din 2004 și a obținut premiul secțiunii respective. Evident, spectacolul de acum, era un examen de la Universitatea “Spiru Haret”. Regulamentul Galei ar trebui să specifice că nu pot fi incluse în concurs examenele de la universități. Croiul spectacolului demonstra că este un exercițiu pedagogic banal, cu scopul de a evidenția personalitatea interpretelor prin monologuri susținute rigid, școlărește. Fiecare personaj își explică printr-un monolog, situația în care a ajuns să lupte pentru remedierea handicapului de femeie grasă, dar scrierea sugerează și posibilele relații între cele patru femei, relații inexistente în spectacol. Dacă unele din tinerele actrițe ar fi prezentat separat la secțiunea individual, monologurile, ar fi intrat în discuția acordării vreunui premiu. Spectacolul le-a dezavantajat, însă. Eliza Păuna, Alexandra Crăciun și Lavinia Pop-Coman erau remarcabile în unele momente cum își defineau tipologic personajele, mai fragilă fiind interpretarea Alexandrei-Elena Gogan.

Miercuri 1 septembrie

Concurs – secțiunea individual

ROXANA GÎRLEANU – UNATC, Facultatea de Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa prof. Adriana Popovici, promoția 2008. Anunțul că a optat, în sfârșit cineva, pentru un monolog dintr-o piesă de teatru apreciată – “Ciocârlia” de Jean Anouilh – ne-a bucurat, dar interpretarea, din păcate, lăsa mult de dorit. Concurenta nu filtra sensurile replicilor în raport cu situația personajului. Manifesta stridențe vocale când dorea să le dea un sens dramatic. Tânăra actriță a intrat în competiție cu proba obligatorie, unde practica firescul cu un glas firav și cu greu se înțelegea ce vroia să comunice; prezentarea unui posibil personaj din “Cartea milionarului” era confuză, ambalată artificial și printr-un joc de lumini.

ȘTEFANIA DUMITRU – Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Arte, specialitatea Artele Spectacolului, clasa conf.univ. Adriana Piteșteanu și conf.univ.dr. Vlad Rădescu. A participat și la ediția precedentă, unde emoția firească unui concurs, i-a umbrit emisia vocală pentru obținerea unui premiu meritat. De astă dată, tot emoția i-a prilejuit niște bâlbe nesemnificative însă, dar interpretarea celor două momente era deosebită. Și-a ales cu pricepere “Paricidul” după Ion Sava, regizor și teoretician, o personalitate a teatrului nostru. Povestea actriței care repetă într-o piesă stupidă i-a prilejuit să își pună în evidență farmecul comicului ei nativ. Monologul său stârnea râsul publicului prin inventivitatea și sinceritatea expresiilor, dar ritmul său era trenant. O astfel de partitură dificilă solicită și consultanța unui regizor pentru a deveni un spectacol. Pentru proba obligatorie a selectat din text, desenul unui personaj pe care l-a caracterizat ireproșabil, cu intenția de a ilustra o anume situație din roman. Ștefania Dumitru este o tânără actriță specială, cu har mai ales pentru comedie, care a obținut acum, PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ, demonstrându-și capacitățile prin alegerea inteligentă a textelor și interpretare lor.

RAISA ȘTIOPOANE – Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune, domeniul Teatru, specialitatea Artele Spectacolului, clasa conf. univ. dr. Miklos Bacs, promoția 2011. “Aici, este viață!”, rostea spre finalul monologului “Teatrul marathon” după dramaturgul Ștefan Caraman, concurenta. Dar, taman, esența scrierii nu a reușit să o comunice. Falsă fiind în rostirea replicii, cu o vorbire defectuoasă, prezenta antipatic personajul a cărui revoltă pentru viața dusă, chiar dacă își arăta sânul, nu argumenta prin nimic starea în care se afla acea femeie. În fața unui microfon, încerca efecte comice la proba impusă, dezvolta apoi, confuz, relatarea fragmentului ales din cele cinci capitole ale romanului.

ALEXANDRU PETRILA – Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, secția Arta Actorului Mânuitor de Păpuși și Marionete, clasa prof. Adrian Carauleanu, promoția 2009. “Ultima oră” după Ion Minulescu era un text convenabil pentru a îi reprezenta posibilitățile într-un concurs de interpretare. Istoria tristă a claunului a tratat-o însă, stângaci. Deținea pricepere în mișcare și construirea din baloane a diverse figurine, dar nu reușea să interacționeze cu partenerii imaginari copii. Nu mai discutăm că întâmplarea a făcut ca în primul rând să fie spectatori câțiva copii și putea să intre în relație cu ei, să dea consistență jocului său. A încropit doar o expunere neconvingătoare a unui text bine ales. Apoi, a executat să îi zicem o pantomimă, fără rost, în fața unei roți de care era legat un bolovan, pomenită în roman și adeseori adusă în scenă de unii concurenți. Penibilă a fost tratarea probei impuse.

IOANA ZĂRNESCU – Universitatea “Hyperion” din București, Facultatea de Arte, departamentul Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa prof. Magda Catone și Tomi Cristin, promoția 2009. Personajul pe care l-a ales să o reprezinte provenea din adaptarea nuvelei lui Yitzhak Ben-Ner din volumul “Orașul Refugiu”, iar monologul său se intitula “Așa sunt eu. Femme Fatale” ! Era o femeie pe patul de moarte, grav bolnavă, care se răzbuna pe bărbații aleși drept parteneri pentru un act sexual. Transpunerea prozei într-un monolog dramatic limitat la 15 minute era neadecvată pentru un concurs de interpretare. Stridentă în expresie, exterioară situației limită în care se afla personajul, tratarea textului de către interpretă nu reușea să îi evidențieze calitățile pentru profesia pentru care a optat. O altă fațetă a posibilităților sale, a arătat prin interpretarea cât de cât logică, a selecției din textul obligatoriu. Dovedea capacitatea de a reda, în unele replici, înțelesul cuvântului rostit.

Concurs - secțiunea grup/spectacole

“REPETIȚIA”, colaj de texte după Eugene Ionesco și Matei Vișniec, coordonator Geni Maxim, cu Maria Salcă, Adriana Ștefănache și Anca Eugenia Țecu de la Universitatea Craiova, Facultatea de Litere, departamentul Artă Teatrală, specializarea Arta Spectacolului, clasa lector univ.dr. Alexandru Boureanu, promoția 2008 .Între Eugene Ionesco și Matei Vișniec, există o legătură prin teatrul absurd al stilului scrierii. Scenariul ales era însă, jenant construit, aduna aiurea replici din piesele dramaturgilor, având drept pretext o repetiție fără regizor. Spectacolul părea o bășcălie a unor persoane care se joacă de-a teatrul absurd pe o scenă, în preajma unui cuier pe care sunt agățate costumele, ce sunt schimbate la vedere de interprete.Țipetele, răgnetele erau metoda de bază a prezentării personajelor care ar fi aparținut lui Ionesco și Vișniec. De ce juriul a selectat acest spectacol dezagreabil pentru un concurs, rămâne dificil de explicat. Absolventele citate care s-au pretat la un astfel de spectacol, o demonstrație de incultură, s-ar putea să dețină calități pentru actorie, dar coordonarea lui Geni Maxim și chiar a dascălilor le-a adus un grav deserviciu.

“THE H(EDEN) GARDEN” - de Alexandra Pâzgu după Livada de vișini” de Cehov, regia Medeea Iancu, în distribuție Alexandra Odoroagă, Fulvia Mădălina Folosea, Ioana Livia Predescu, Florin Vasile Călbăjos, George Dometi și Vlad Nemeș, absolvenți promoția 2011, Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune, domeniul Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa conf.univ.dr. Miklos Bacs. Este inexplicabilă asocierea textului lui Alexandra Pâzgu cu “după” Cehov, “Livada de vișini”. Povestea a trei fete și trei băieți începută în copilărie când se hârjoneau în jocuri specifice vârstei, continuată la maturitate prin relații de prietenie, era o scriere onestă, un exercițiu de studiu, dar nu avea nicio legătură cu Cehov și piesa sa, cu profunzimea ideilor despre lume a dramaturgului. Deranjantă sub aspectul respectului pentru cultură rămâne această asociere a lui Cehov cu Alexandra Pâzgu! Regia a mers pe linia curentului de a exagera tratarea situațiilor, a le încărca uneori cu vulgarități. Spectacolul era uneori gălăgios, lipsit de atmosferă. Actorii s-au luptat cu rolurile și indicațiile regiei, unii reușind în unele scene să se evidențieze. De pildă, Fulvia Mădălina Folosea în scena oglinzii surorilor gemene sau Vlad Nemeș în monologul prietenului. Acest exercițiu cu pretenții de inovare a teatralității din cadrul proiectului “Practica Teatrală în regiunile Centru și Nord-Vest” a obținut PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN SPECTACOL .

Vineri 2 septembrie

Concurs – secțiunea individual

ANCA MARIA GHIȚĂ – Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, departamentul de Artă Teatrală, specializarea Artele Spectacolului, clasa prof.dr. Remus Mărginean, promoția 2010. A conceput un colaj penibil, alăturând texte de Irmgard Keun – “Fata din mătase artificială”, piesă jucată și la Teatrul de Comedie - și de Valentin Nicolau. Intra provocator din sală, mergând spre scenă și susținea un dialog cu spectatorii, vrând să interpreteze o fată de pe centură, vulgară, cu un accent țigănesc, ca apoi să treacă de la acest registru să-i zicem comic, la cel dramatic al unei “târfe borțoase” care se sinucide. Colajul și interpretarea lui au dezavantajat-o, chiar dacă în finalul acestui neinspirat monolog sugera discret o anume sensibilitate interioară în rostirea replicii. La proba impusă deținea logică în relatarea fragmentului ales, dar soluția ca personajul să mestece mereu bomboane, ducea la neînțelegerea cuvântului rostit cu gura plină.

BIANCA IOAN – Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, departamentul Teatru, specializarea Artele Spectacolului de Teatru, secția Actorie, clasa prof.univ. dr. Emil Coșeru și lector univ. drd. Tatiana Ionesi, promoția 2001. “Un an bisect” de Walter Ben Hare era monologul unei femei care își face curaj să ceară în căsătorie un prieten, un bun material de concurs. Interpreta a apelat însă, la prea multe obiecte ca să ilustreze textul, totuși a reușit să compună nuanțat profilul personajului. Se pare că a avut un îndrumător pentru acest mic recital, care i-a îmbogățit inutil, cu efecte, atmosfera monologului. La proba impusă, a ambiționat a fi originală și contra cronometru a punctat trecerea prin cele cinci capitole alese de organizatori. Intențiile sale de afirmare au fost răsplătite cu PREMIUL “TIMICĂ” acordat de Asociația Master Class și PREMIUL PUBLICULUI pentru cea mai bună actriță.

OVIDIU MIHAI EMIL UȘVAT – Universitatea “Spiru Haret”, București, Facultatea de Arte, domeniul Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa conf.univ. Margareta Pogonat, promoția 2008. A recitat școlărește “Omul cu o singură aripă” de Matei Vișniec, cu greu reușind să încropească o relație cu spectatorii cum sugera textul. Mai indicat ar fi fost să recite o poezie, de cât acest monolog nepotrivit personalității sale. Tratarea pasajului ales din textul impus, încărcată de efecte ieftine – costum, jocul de șah - , l-a dezavantajat.

ALEXANDRA ODOROAGĂ – ambițioasă a participat și la secțiunea grup cu spectacolul “The H(eden) Garden” , comentat mai sus, unde interpretarea sa nu s-a detașat din distribuție. Alegerea monologului dramatic “Verbele auxiliare ale inimii” de Peter Esterhazy nu o reprezenta. Destăinuirile femeii disperate de decesul mamei erau comunicate în tonalități false și dublate de o mișcare neadecvată frământărilor interioare solicitate de replică. Fără sens a fost tratat fragmentul ales din proba obligatorie, rostit de milionarul bărbat care se transformă la vedere într-o femeie îmbrăcată în roșu! Părea un exercițiu de improvizație modest. Concurenta se pare că a beneficiat de o consultanță greșită în ilustrarea scenică a celor două probe.

ANDREI-GEORGE GHERGHE – Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, Facultatea de Teatru, specializarea Artele Spectacolului-Actorie, clasa prof. Nicolae Cristache, promoția 2010. Cu pricepere și-a ales un monolog din “Preșul” de Ion Băieșu, un text favorabil personalității sale pentru a se evidenția. Printr-o frazare bună, nuanțată, descifra sensul fiecărei replici, dar a manifestat la începutul monologului rețineri în specularea comicului istorioarei preșului său. Chiar dacă a apelat la prea multe efecte vizuale pentru ilustrarea textului impus, relata coerent și cu haz “istoria milionarului”. Interpretarea sa a fost răsplătită de juriu cu PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR și PREMIUL PUBLICULUI, tot pentru cel mai bun actor.

Concurs – secțiunea grup/spectacole

“Hamlet … Eu sunt?! ” cu Radu Homiceanu – Universitatea “Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune, specializarea Actorie și Păpuși-Marionete, clasa lector univ.asociat Ionuț Caras, promoția 2010 și Radu Horghidan – Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea de Arte, Artele spectacolului, clasa prof. Mircea Gheorghiu, promoția 2010. Doi absolvenți din universități diferite s-au reunit, și au ales piesa polițistă a lui Richard James, cu personaje ce îi avantajau. Dialogul dintre un regizor (Tom - Radu Horghidan) și un posibil aspirant la rolul lui Hamlet (Simon - Radu Homiceanu), ce ascunde de fapt, o istorie tragică, a cucerit atenția publicului fiind susținut credibil de către cei doi concurenți. La un astfel de text, lipsea viziunea unui regizor care să speculeze suspansul piesei. “Hamlet … Sunt eu ?! “ , sub îndrumarea unui regizor, în aceiași distribuție, ar putea deveni într-un teatru independent cu un spațiu neconvențional (Teatrul Luni ori Godot café teatru) un spectacol de succes. Spectacolul a obținut PREMIUL PUBLICULUI, o distincție așteptată în contextul reprezentațiilor de la secțiunea grup.

Sâmbătă 3 septembrie

Concurs – secțiunea individual

GINA NICA PITULEA – Universitatea “Spiru Haret”, București, Facultatea de Arte, domeniul Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa prof.univ. Constantin Codrescu, promoția 2008. Cu sinceră emoție, cu lacrimă adevărată în ochi, a început monologul dificil al Mariei Timofeevna din “Demonii” de Dostoievski, dramatizare de Adriana Popovici. A dovedit sensibilitate fiind ascultată cu interes de public, chiar dacă monologul său era prea static conceput. Pentru proba impusă a ales scena cu bomboanele trimise de general, dar nu a reușit să îi descifreze credibil sensurile.

(Publicul și mai ales juriul au fost mereu îmbiați cu bomboane din cauza acestei scene simplist tratate de concurente ! Cum și roata invocată în text a devenit element de bază pentru o altă scenă, unii concureți au apelat și la ea! )

CLAUDIA CRISTINA JASSMINE GLODEANU – UNATC, Facultatea de Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, promoția 2010. Cu intenția de a relaționa cu spectatorii a prezentat “Călătoriile Călătoresei”, un text propiu despre posibilele sale voiajuri prin lume. Relatarea era copilărească, dar atractivă prin modul cum reușea să susțină dialogul cu spectatorii. Tânăra actriță are un farmec aparte și a dovedit spontaneitate. Și-a păstrat și speculat credibil personalitatea în cele cinci minute dedicate textului impus. Deține carismă în comunicare, și chiar dacă nu a obținut nici un premiu, numele său trebuie reținut pentru evoluțiile ulterioare.

RĂZVAN EPURE - Universitatea “Dunărea de Jos”, Galați, Facultatea de Arte, secția Artele Spectacolului, clasa prof. Mircea Gheorghiu, promoția 2010. “Viețașii” adaptare după “Viețașii de pe Rahova” de Eugen Istodor ce relata revoltele unui criminal condamnat pe viață pentru o sumedenie de omoruri era o alegere total nepotrivită pentru competiție, scrierea fiind din zona jurnalismului, neofertantă interpretării teatrale. De la fiorosul criminal, concurentul a trecut la … un prostovan “milionar” ce ar fi trebuit să fie personajul textului obligatoriu. În ambele cazuri, interpretarea sa era exterioară și exagerată.

SMARANDA GĂBUDEANU – UNATC, București, Facultatea de Teatru, specializarea Artele Spectacolului –Păpuși-Marionete, clasa prof. Brândușa Zaița Silvestru și prof. Mihai Sandu Gruia, promoția 2007. Într-un costum bizar de care s-a debarasat pe parcursul monologului a încercat, și nu a reușit, să deseneze personajul Roberta din “Jacques sau supunerea” de Eugene Ionesco. De la replica șoptită și negândită ca sens, trecea la stridențe vocale. La proba impusă s-a oprit și această concurentă la soluția consumării de bomboane, lecturând scenic textul superficial.

SIMONA ELENA NĂSTASE – Universitatea “Hyperion”, București, Facultatea de Arte, departamentul Teatru, specializarea Artele Spectacolului, clasa prof.univ. Virgil Ogășanu, promoția 2010. Emma Price din “Drumul lung” de Shelagh Stephenson, era o femeie stranie, consumatoare de droguri și alcool, analfabetă. Acest rol foarte complicat nu avea cum să sprijine interpreta pentru a se impune în competiție printr-o vorbire precipitată, afectată. Pentru scena obligatorie a optat ca partener la “roata” din text, în jurul căreia s-a agitat fără rost.

Spectacol invitat

“CĂSĂTORIA” de Cehov, producție reușită a ArCuB, în regia lui Mircea Cornișteanu, având în distribuție pe Cerasela Iosifescu, Silviu Biriș și Ion Arcudeanu, este comentată pe blog la data premierii.

CONCLUZII

Observațiile de mai sus pot fi considerate prea aspre de unii concurenți, dar nu dânșii poartă vina principală a eșecului, ci situația învățământului nostru artistic. Special am specificat repetat, la fiecare concurent, universitatea de unde provine și dascălii “doctori” pe care i-a avut. Avem mai multe universități artistice decât cele opt din care proveneau concurenții, de parcă actoria este profesia de bază a acestei țări !

În primul rând, aceste universități nu sunt preocupate în programa școlară, de însușirea de către studenți a unei elementare tehnici vocale, necesare pentru adaptarea la diverse spații de joc. Impostația vocală, dicția cizelată, au devenit studii facultative în majoritatea universităților, iar efectele se simt pe scenă, nu numai în concursuri și în festivaluri de teatru, unde tineri actori nu reușesc să transmită sonor măcar, convenabil cuvântul rostit. Sunt “ firești” ca într-o discuție purtată amical la colț de stradă! Majoritatea concurenților indicau în CV participarea la diverse și binevenite workshop-uri cu maeștri în tematica aleasă, dorind firește să își cizeleze harul. PROPUNERE - În paralel cu competiția, se desfășoară zilnic, dimineața, un fel de workshop de calitate – “Alteritate” dedicat expresiei scenice; poate că ar trebui înlocuită tematica și concurenții să beneficieze de un workshop dedicat expresiei vocale, cu specialiști care au asistat la preselecție și le pot da consultanță pentru defectele ce le au, și le mai pot remedia parțial pentru concurs.

Tot învățământului artistic se datorează și educația culturală slabă. Absolvenții își aleg repertoriul reprezentativ fără discernământ, după “net”. PROPUNERE – Obligatoriu, în pregătirea absolvenților pentru arta actorului pe care îi scot ca … rulmenții pe bandă rulantă, ar trebui să funcționeze un curs special pentru viitoarele “audiții”, “concursuri”, “casting-uri”. Ofertele de actori fiind numeroase, firesc au apărut aceste modalități de a defini o distribuție. Tinerii absolvenți ai profesiei de “prestatori de servicii artistice” nu știu cum să își prezinte calitățile pe care le dețin, propria personalitate. Am asistat la diverse “audiții” și am constatat acest neajuns. Nu se documentează asupra propunerii ofertei rolurilor și nu cunosc ce le este favorabil să îi reprezinte. Majoritatea concurenților nici în acestă Gală, nu au fost capabili să își aleagă monologuri “carte de vizită” pentru profilul lor artistic. Această observație include și alegerea probei obligatorii de către organizatorii Galei. PROPUNERE – Este lipsită de sens opțiunea pentru un text obligatoriu de proză dintr-un roman, chiar dacă vrei să satisfaci dorința de “rating” a celui care l-a editat, cum a fost în cazul acestei ediții. Tematic, concursul este pentru actorii care trebuie în viitor să interpreteze, în special, roluri din dramaturgie. Se pot propune pentru proba obligatorie, texte din dramaturgie, la alegere pentru concurenți, comedie sau dramă. Dacă universitățile nu pregătesc cultural absolvenții, Gala le poate oferi posibilitatea de a lua contact cu piese de teatru recunoscute universal ca valoare. De ce nu, chiar Shakespeare ar putea deveni subiect al probei impuse?! Are și comedii și tragedii, și ar putea fi lecturat mai insistent de concurenți.

PROPUNERE – Tinerii absolvenți ai învățământului artistic ar trebui, alături de teatre și organizații preocupate de viitorul lor, să atenționeze asupra necesității reformării învățământului artistic, care funcționează rigid, după regulile Tratatului de la Bolognia.

PROPUNERE – Prin regulament, Gala trebuie să definească menirea secțiunii grup/spectacole care nu are nici un rost în actuala formulă. Teatrul nostru are nevoie de regizori tineri, oricât de fragilă ar fi pregătirea lor în universități. La rândul lor, tinerii actori au nevoie de regizori din generația lor. Ei se pot prezenta la Gală în echipe consolidate în jurul unui regizor din propia generație . Gala ar trebui să devină GALA TÂNĂRULUI CREATOR DE TEATRU, nu doar Gala Tânărului Actor. Premiul ar putea fi integrarea în repertoriul unui teatru independent din Capitală sau din țară a spectacolului remarcat de juriu. Gala trebuie să acorde atenția cuvenită teatrului independent, ce se dezvoltă în viitor.

Tinerii absolvenți este necesar să cunoască legislația noastră stufoasă privind colaborările. Dezbaterea din trei septembrie a atenționat asupra acestei necesități prin intervențiile binevenite ale unor personae avizate.

Desigur tuturor acestor PROPUNERI li se opune argumentul financiar, “nu se poate”. Ele pot totuși, afla o cale de punere în practică în urma unor dezbateri cu cei interesați și dacă se iese din “tradiționalul” format al Galei printr-un regulament nou, mai drastic în promovarea calității.

Experiența benefică a unui astfel de concurs - școală pentru afirmare, s-a demonstrat și prin cele două concurente, care după ce au participat și nu au cucerit niciun premiu la ediția trecută, la cea actuală, au dobândit însă, distincții. Gala a devenit o bună școală pentru tinerii actori ! Cine are vâna talentului, până la urmă izbândește să se impună, dar este nedrept să dai speranță unor tineri, fără să te achiți în universități de pregătirea lor complexă. Afectând chiar beneficiile financiare ale dascălilor, se poate sugera unor studenți că nu dețin calități pentru profesia aleasă, și numărul absolvenților să scadă.

Tinerilor actori le doresc baftă și … studiu personal pentru a își cizela calitățile pe care le dețin. În mâinile lor e viitorul teatrului nostru !

P.S. Organizatorii au dovedit și de această dată o ireproșabilă coordonare a proiectului, în ciuda crizei financiare, dar proiectul solicită și unele îmbunătățiri în folosul entuziaștilor concurenți.

Ilustrațiile aparțin cunoscutului fotograf MARIA ȘTEFĂNESCU.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu