O IMPROVIZAȚIE … NECONVINGĂTOARE
Criza regiei actuale are un
predecesor și în criza dramaturgiei noastre. Texte de valoare incontestabilă nu
au mai apărut de aproape … un secol. Teatrele, regizorii, tot caută, chiar și
premiază piese de teatru cu prilejul diferitelor concursuri de dramaturgie, mai
toate însă, sunt refuzate de Marele Public, când ajung în lumina
reflectoarelor. Trei tineri creatori, ce merită toată prețuirea pentru dorința
lor de a activa în teatrul independent, au propus spectacolul “Locuri calde”.
Doi
tineri actori – Raluca Ghervan și Alex Vlad, alături de un coleg de generație –
regizorul Răzvan Marinescu, au scris un text pe veșnica temă a relațiilor din
cuplu tributare tristei noastre actualități curente. Textul este însă, o
improvizație, o adunătură de multiple situații inspirate din presă, posibil a surveni într-un cuplu
tânăr, sărac și mereu datornic cu fondurile necesare pentru traiul său modest.
Ideea surprinderii unei radiografi a mediului social actual este demnă de
apreciat, dar avea nevoie și de un construct dramatic solid prin cele două
personaje, Corina și Alex. Dacă în cazul Corinei (Corina Moise) funcționează o
linie de dezvoltare cât de cât coerentă, în situația lui Alex (Alex Vlad)
personajul reunește absurd o serie de dimensiuni caracteriale. “Acțiunea”
provocatoare de conflicte este doar o însăilare de situații amplificată în
final : Alex îi aduce drept cadou partenerii sale Corina, un … copil al străzii
! De ce alege Alex acest “cadou”, de ce Corina o poftește afară pe fetiță și se
hotărăște brusc că ar fi cazul să facă împreună cu partenerul un copil, etc, sunt doar puține întrebări iscate
de acest text lipsit de logica motivării diverselor situații alese, așa zis conflictuale.
Tânărul
regizor Răzvan Marinescu a încercat o ilustrare teatrală realistă a textului cu
sprijinul scenografei Dana Anușca. Un spațiu restrâns, modest, cu multe obiecte
înghesuite, o garsonieră sărăcăcioasă, a realizat scenografa. Regia a apelat
insistent la obiectele din decor, dar fără convingere pentru a creea atmosfera
intimă a cuplului din acest fragil text la care a contribuit și ca autor.
Cei
doi tineri actori – Corina Moise și Alex Vlad -, au încercat fiecare, să
suplinească dificultățile textului. Reunește să se impună, Corina Moise. A
câștigat experiență de la un personaj principal interpretat într-o telenovelă , de la alte
roluri secundare din apreciate spectacole de teatru, și compune cu minuție
profilul Corinei. Personajul este tratat verosimil că ar fi o femeie energică,
animată de speranța în bine a cuplului, iubitoare a partenerului, motivată în
relație. Actriței Corina Moise i se datorează multe momente singulare,
admirabile ale reprezentației, prin interpretarea la nuanță, cu sensibilitate a
personajului său. Corina Moise, din nou, demonstrează personalitate în expresie teatrală și este de
așteptat evoluția sa în proiecte mult mai ample decât cel în care s-a implicat
la Teatrul Foarte Mic. Regizorii în repertoriile teatrelor, pot găsi un sprijin
în diverse distribuții prin această tânără actriță deosebită. Colegul său Alex
Vlad a încercat să suplinească inconsistența personajului la care însă, a
colaborat și ca autor al textului dramatic, dar în interpretarea sa se făcea
simțită lipsa uni contur credibil al rolului, fiind uniform în expresie.
Artificialul relației cu partenera domina esența configurării unui posibil
cuplu solicitată de text. O fetiță drăgălașă, Daria Ionescu, apărea spre final,
vrând a fi … copilul străzii inventat de text fără raționament.
“Locuri calde” ar fi trebuit să fie
“fierbinți” pentru cuplul propus de text, numai că scrierea era un pretext de
improvizații. Toată prețuirea pentru Teatrul Foarte Mic ofertant proiectelor de
teatru independent, atât de necesare numeroșilor tineri creatori ai universităților
teatrale. Dar … și dânșii se confruntă cu criza de inspirație a dramaturgiei
originale mioritice, dacă pornesc pe această cale precum cei trei autori ai
textului de față. Păcat, din acest spectacol nu se poate reține decât aparițiile personale ale tinerei
actrițe, Corina Moise.
E o piesa buna. Una dintre cele mai bune ce pot fi vazute la Teatrul Foarte Mic. Faptul ca "isca intrebari" e un lucru bun. Te indemna la gandit. Inteleg ca oamenii au fost invatati cu filmele americane in care totul se explica, se motiveza, ca la retardati. Mai trebuie sa joci o parte din piesa si in minte dupa ce ai iesit de la spectacol.
RăspundețiȘtergere