UN REMARCABIL SPECTACOL AL TINERILOR
INDEPENDENȚI
La ediția trecută a Festivalului Național de
Teatru, un juriu desemnat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru,
acorda premiul “Tânără speranță”, actriței Ioana Manciu pentru rolurile
dintr-un spectacol de excepție “Jocuri din curtea din spate” în regia lui Bobi
Pricop, comentat pe acest blog. După un an de relativă tăcere, tânărul regizor
revine în forță, alături de o parte din echipa spectacolului său de debut
“Jocuri din curtea din spate” de la Teatrul Act și oferă “Contra progresului”, o imprsionantă
“fabulă” cu intenții suprarealiste despre “întunericul” care ne amenință ca
rezultat al “progresului” societății prezente. Alege cu inteligență o piesă din
trilogia dramaturgului catalan Esteve Soler, personalitate la ordinea zilei în
repertoriul european. Trilogia sa cuprinde “Contra progresului”, “Contra
iubirii” și “Contra democrației”, titluri provocatoare. Stilul scrierii lui
Esteve Soler este apropiat de cel al suprarealismului și beneficiază de
traducerea apreciabilă a Luminiței Voina-Răuț. Toate piesele trilogiei redau
fiecare, șapte povestiri avertisment.
Regizorul Bobi Pricop realizează o
remarcabilă descifrare și ilustrare teatrală într-un spectacol aparent
minimalist, baza sa fiind exprimarea sensurilor prin interpretarea actorilor.
Scenografic, Rodica Știrbu rezumă imaginea la patru scaune albe pe rotile, într-un
spațiu de joc tern sub aspectul culorii, în fundalul spațiului neconvențional
oferit de mica sală a “Laboratorului de noapte”, fiind așezați câțiva saci de
gunoi ce ascund accesoriile strict necesare pentru a indica transformăriile în numeroasele
personaje active din cele șapte “povestiri”. Sunt o înșiruire de fapte
obișnuite, cu tentă absurdă, surprinse din existența prezentă, sufocată,
dependentă de rezultatele progresului ce degradează comunicarea umană și
produce victime. Scenografia bine gândită își are tâlcurile sale servind conceptul regizoral.
Personajele sunt oameni ce ajung a se deplasa
rapid doar pe scaunele cu rotile ale … “progresului”, ca în final, umanitatea
distrusă să aducă personajul animal absurd, o focă în două picioare, un monstru
distrugător de vieți din fașă. “Morala” avertismentului atenționează că
“progresul” astfel perceput, duce la “întunericul” ființei umane. Ca replică
“întunericul” separă fiecare conflict, fiind și cuvântul de sfârșit al
reprezentației. Bobi Pricop manevrează inventiv, credibil ca regizor o
vizualizarea teatrală aparent simplistă , pentru a evidenția sensurile majore
ale poemului-fabulă propus de Esteve Soler, prin forța actorilor. Sunt rari
acei regizori care pot realiza o astfel de performanță cu mijloace directe de
expresie pentru sublinierea scenică a subtextului major al unei piese.
Ioana Manciu, Aida Avieriței, Vlad Pavel și
Ceazr Grumăzescu schițează în esență mai multe personaje desprinse din
realitatea curentă. Reușesc strălucit adaptarea la convenția deschisă, rapidă a
transformării doar prin câteva accesorii și interiorizare credibilă în
creionarea tipologiilor, împinsă în unele cazuri spre caricatură sau chiar
grotesc. Un povestitor – Ioana Manciu, apreciabil “dirijor” al acțiuii -,
precizează faptele de viață prin care trec personajele, surprinse din diverse
medii sociale. Se prezintă mai întâi un cuplu dependent de programele tv
difuzate de un televizor de ultimă generație, ce se trezește în preajmă cu un
copil negru desprins din documentarul urmărit. Personajele sunt remarcabil
compuse prin reacții de Aida Avieriței, Vlad Pavel și Cezar Grumăzescu. Urmează
apoi o radiografie sinistră a indiferenței umane prin tânăra care vrea să vadă
cum moare un om călcat de tramvai. Atent
definește Ioana Manciu tipologia unui astfel de personaj, prezent în realitatea
deteriorată uman astăzi. Ne vom întoarce apoi, la surprinderea efectului
progresului tehnic al calculatorului, datorat și “mărului” lui Steve Jobs, ce
devine un “măr” uriaș care ocupă livingul unei familii dependente de prezența
sa. Aida Avieriței și Cezar Grumăzescu definesc esența unor astfel de personaje
care rezumă comunicarea cuplui la cunoscutul “măr”. Vom urmări și cum șeful
unei corporații – cu precizie definit de Vlad Pavel -, vrea să inventeze o nouă
religie pe care o explică prietenului său, caracterizat în amănuntul expresiei
de Cezar Grumăzescu.
Ce se poate întâmpla astăzi în evoluția unei căsnicii?
Este o întrebare la care răspunde următorul moment. A apărut … contractul între
parteneri, și Vlad Pavel în compania lui Cezar Grumăzescu reușesc impunerea
excelentă a celor două tipologii atribuite. Se trece apoi la secvența dedicată
învățământului, școlii. O educatoare prezintă absurd povestea Scufiței Roșii.
Admirabilă este Ioana Manciu în desenul grotesc al unei învățătoare plictisite,
cât și reacțiile ascultătorilor interpretați de Aida Avieriței, Vlad Pavel și
Cezar Grumăzescu. Peste fiecare episod se lasă cu sens o cortină neagră a
luminii, ultimul fiind cel moralizator al constatării degradării umane sub
toate aspectele, prin apariția acelui animal ciudat , cândva o focă. Actorii
sunt formidabili prin modul în care ilustrează lumea căreia îi aparțin și în
care progresul poate ucide umanitatea, comunicarea individului. Fiecare actor
pentru o altă tipologie abordează o altă cale a expresiei.
“Contra progresului” se înscrie în rândul
spectacolelor remarcabile, puține e drept, ce propun inovație în convenția
teatrală cu sens credibil major. Este reușita unei tinere echipe de
independenți care în mod sigur vor mai propune și alte surprize demne de
apreciat.
P.S. Ca replică se pare pentru Festivalul
Național de Teatru (FNT) s-a inițiat imediat prima ediție a Festivalului
Național de Teatru Independent (FNTI) în perioada 4 – 10 noiembrie. FNTI a fost
rezultatul colaborării între Fundația Godot, activă în mod special în domeniul
teatrului independent cu spectatorii la mese și Centrul Cultural al Artelor din
sectorul III, o instituție finanțată de primăria respectivă. Au fost selectate
13 spectacole pentru concurs și 27 pentru secțiunea off din diferite stagiuni,
fără un regulament solid definit. Spectacolul comentat mai sus nu a intrat în
programul FNTI ca eveniment.
Lansarea acestui ambițios proiect a avut și
o conferință de presă, moderată de apreciatul realizator tv, Cătălin
Ștefănescu. S-a încercat a se defini teatrul independent, dar … în acest
context nu s-a reușit ! Mulți dintre invitați și din juriul competiției
independente cu sprijin de la primăria sectorului III, dovedeau că rar au
urmărit un spectacol al teatrului independent. Erau însă, plini de entuziasm și
promisiuni ! Au absentat de la această dezbatere încropită, Marcel Iureș ,
inițiatorul teatrului independent prin Teatrul Act, Gianina Cărbunariu, o
valoare afirmată prin teatrul independent și alte personalități cu adevărat
implicate în această mișcare de viitor căreia îi este necesar un sprijin
legislativ, cum funcționează în Uniunea Europeană. Sprijinul sectorului III în
FNTI poate fi demn de apreciat, sperăm că fără substratul unor interese
specifice instituțiilor finanțate de stat în scop servil propagantistic, cum
s-a arătat și pe diverse canale tv, fără a se mai aminti măcar de cei remarcați
în aceast festival fragil dedicat independenței.
Teatrul independent merge însă înainte,
îndiferent de specularea prezenței sale de către unele instituții beneficiare
de finanțare publică! Dovadă sunt actualele premiere ce animă novator, cu adevărat prin experimente reușite viața
noastră teatrală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu