luni, 23 iunie 2014

“ DISTOPIE.shakespeare.REMIX” - TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” (Programul 9G – Sala Mică)

SCĂLĂMBĂIALĂ CU PRETENȚII DE EXPERIMENT TEATRAL
         După un scurt concediu, cu entuziasm m-am dus la teatru, dar… deziluzia a fost foarte mare, mai ales că era vorba de tineri creatori. Teatrul Național “I.L.Caragiale” prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” a lansat programul 9G (Noua Generație), o inițiativă excelentă de a sprijini tinerii ce vor asigura evoluția  teatrulul de mâine. Sala Mică va fi pusă la dispoziția numeroșilor tineri artiști independenți care se chinuie să își găsească un spațiu de joc pentru afirmare și impunere în viața teatrală. Naționalul anunța că aplică o serie de reguli pentru acceptarea proiectelor și chiar o selecție. Până aici, toate bune și promițătoare, dar lansarea programului 9G a demonstrat că selecția s-a făcut superficial în dezavantajul talentelor tinere care încearcă remarcarea prin teatrul independent.


         Tinerei regizoare Catinca Drăgănescu îi este acceptat pentru lansarea programului 9G, proiectul “DISTOPIE.shakespeare.REMIX”. Titlul sofisticat cu intenția de a atrage curiozitatea publicului poate a fost unul din motivele găzduirii spectacolului pe prima scenă a țării! Prin “distopie” se pare că dânsa ar vrea să se exprime teatral despre o societate “distopică”, anormală ca un organ al corpului omenesc, cu o formă de guvernare autoritară, totalitară. Mai alege drept pretext pe Shakespeare, ce pare a fi un nume oarecare pentru dânsa și vrea să îi aplice regizoral un “remix” ca în cazul unor cântece. Vreme de două ceasuri (!!!) terfelește replici din piesele lui Shakespeare într-o ilustrare teatrală jalnică, lipsită de orice sens, de coerență și de elementară logică. Pornește experimentul de la “Regele Lear” din care se face că alege personajele Regan (Simona Cuciurianu), Cordelia (Cristina Drăghici), Bufonul (Crina Ene), Goneril (Oana Popescu), Cornwall (Vladimir Purdel) și Albany (Vlad Udrescu), conform citării distribuției de către dânsa. Dezvoltă un scenariu personal al luptei pentru putere și guvernare între Cornwall și Albany, foștii duci ai bătrânului Will, în formula apropiată penibil de manifestările politichiei actuale, a pofticioșilor ce vor să guverneze. Lupta dintre cei doi ar avea și niște “runde” ca la box, indicate la microfonul ce îi distorționează replicile de o fată îmbrăcată în roșu, dar pe parcursul celor două ore se uită și de runde și de fata presupusă a fi Cordelia. Regizoarea ar vrea să îl contemporaneizeze pe Shakespeare și împănează scenariul cu replici inspirate din realitatea curentă despre taxe, binele cetățeanului, campionatul mondial de fotbal, amenințări între rivali cu posesia unor “materiale video”, etc și … rugăciunea copilăriei “Înger, îngerașul meu, …”. E drept, din scenariul său lipsesc înjurăturile! Dar nu lipsesc din “viziunea regizorală” proiecțiile pe două laturi ale spațiului de joc, cu imagini absurde de desene, de fragmente din jocuri online, chiar cu chipul unei interprete, amestecate insistent în ghiveciul de replici.
         Totul se petrece cu spectatorii așezați de o parte și alta a spațiului de joc, marcat printr-un decor alb, alcătuit din mese și “fotolii” ce sunt manevrate mereu cu efort de actori pentru a indica posibile spații ale acțiunii. Decorul lipsit de funcționalizate, aparține Ioanei Drăgănescu și Soroanei Țopa. Costumele (Ludmila Corlățeanu și Atelier ATU), la fel de neinspirate ca și decorul, ar vre să fie actuale și elegante, ca ținute ale celor sus-puși; un fost duce poartă o blană răpănită pe bustul gol, celălalt în chiloței, o mantie, doamnele beneficiază de rochii de parcă ar fi la pretinse recepții  sau una dintre ele de o salopetă bizară. Bufonul e în costum sportiv, dar pe tocuri și cu un nas roșu de claun, nu lipsesc nici cizmele, totul fiind dirijat prin croi și accesorii fără rost.
         Balamucul imaginii teatrale generale se amplifică prin folosirea sărmanilor actori, citați mai sus. Aceștia țipă, urlă mereu sau bolmojesc replica dovedind că nu o gândesc și nu au perceput un posibil profil al personajelor, uneori folosesc și microfoanele, că sunt la modă, cu efecte de distorsionarea vocii, ridicole. “Viziunea regizorală” uită total de rostul actorilor și că interpretarea lor se derulează într-o sală mică, un spațiu neconvențional. Stridența sonoră este sporită de regie și prin apelarea la efecte sonore venite din partea posibilei mulțimi ce asistă la disputa dintre cei doi foști duci. Evident că actorii nu știu ce joacă. Tema dorinței de putere pe care se pare că a vrut să o ilustreze regizoarea este tratată scenic prin scălămbăieli, ce și în anul întâi de studiu sunt sancționate de dascăli în exercițiile de improvizație. Bieții actori se supun unei “viziuni regizorale” ce abundă în “împrumuturi” din experimente teatrale diverse, realizate însă, de regizori coerenți și inspirați în motivarea teatrală. Majoritatea tinerilor actori din distribuție, au exersat profesia după absolvirea studiilor, atât în teatrul independent și chiar în cel instituționalizat, dar în roluri modeste.
         Cu mare ambiție regizoarea Catinca Drăgănescu încearcă să se impună în teatrul independent prin scenarii proprii cu tematică socială. Intențiile sale pornesc și de la spectacolul de absolvire din 2012, “Chip de foc” o adaptare după Marius von Mayenburg, premiat la Gala absolvenților prin care a vrut să inaugureze Teatrul Apropo, independent (spectacol comentat pe acest blog). Din păcate, de atunci până astăzi nu a progresat prin nimic, ba din contră, a regresat în intențiile de a concepe un stil original de expresie teatrală.

         “DISTOPIE.shakespeare.REMIX” nu poate fi considerat un experiment teatral, ci o bâlbâială teatrală, o batjocoră culturală ce apelează la “shakespeare” și din păcate, implică și dezavantajează și tinerii actori. Spectacolul afectează debutul programului 9G inițiat generos de Naționalul bucureștean. E drept pentru a valida calitatea reprezentației, programul include și un sondaj de opinie prin formulare înmânate la intrarea în sală, fiecărui spectator timp de o săptămână, cât se prezintă spectacolul gratuit publicului. În funcție de rezultatul final al sondajului, spectacolul poate fi sau nu, înscris în repertoriul permanent al teatrului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu