miercuri, 23 iulie 2014

“ ANONIMUL VENEȚIAN “ – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE

UN STUDIU PE … O MELODRAMĂ
         Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” din cadrul Naționalului bucureștean alege “Anonimul venețian” de Giuseppe Berto, o piesă în două personaje, cu scopul de studiu pentru actori. Spectacolul beneficiază de coordonarea și adaptarea unui maestru în  actorie, Ion Caramitru.
         În urmă cu câțiva ani, unul dintre marii creatori de teatru pe care îi avem, regizorul Radu Penciulescu a lansat proiectul de studiu pentru actori cu “Macbeth” de Shakespeare pe aceiași scenă. Alegere admirabilă cu un rezultat ce a provocat și dezbateri pe această temă. De astă dată, urmând drumul studiului, alegerea piesei italianului Giuseppe Berto ce s-a impus în prima jumătate a secolului trecut, este însă, modestă ca propunere de studiu. Scopul proiectului e binevenit pentru cizelarea și amplificarea exploatării scenice a calităților unor actori, dar are nevoie de o bază dramaturgică generoasă în propuneri. Nu este doar un studiu strict necesar unor proaspăt absolvenți ai universităților artistice la care pregătirea este adeseori superficială, se adresează echipei primei scene a țării, unor actori afirmați și apreciați, cum sunt și Ilinca Goia sau Ioan Andrei Ionescu, distribuiți în acest “studiu”.

 Piese despre cuplu - un bărbat și o femeie - sunt multe și se apelează acum insistent la ele pentru a le înscrie în repertorii. Remarcabile sunt cele apropiate de situația cuplului afectat de traiul într-o  lume cu probleme sociale, nu numai de situații extreme particulare. În “Anonimul venețian”, El și Ea se întâlnesc după opt ani de la destrămarea mariajului, revedere provocată de bărbatul aflat în starea terminală a unei boli cumplite. Oferta textului apropie relația celor doi de o melodramă cu trimiteri ironice la adresa trecutului fiecărui personaj.
         Cu bună intenție “pedagogică”, Ion Caramitru conduce distribuția pentru a prezenta un spectacol de succes la publicul ce prețuiește telenovelele. Decorul sugestiv și funcțional creat de Florilena Popescu – Fărcășanu propune trei spații de joc din Veneția în care se va derula întâlnirea celor doi, fără schimbări la față de scenă pentru indicarea  locurilor. Ion Caramitru ilustrează teatral fiecare moment urmărint studiul exploatării profunde a capacității de trăire sinceră a actorilor pentru fiecare situație. Urmărește și consolidarea credibilă a relației dintre cei doi , dublată și prin dezvoltarea unui suspans al acțiunii. Conform solicitării impuse de text, folosește abundent ilustrația muzicală și pentru că bărbatul este de profesie interpret la oboi. 


         Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu sunt doi actori importanți ai Naționalului bucureștean și exercițiul lor de “studiu” este o reușită firească. Se adaptează situațiilor propuse de dramaturg cu dăruire și le motivează scenic prin expresie și rostirea cu sens a replicii pentru a îi evidenția substratul evocării trecutului ce a dus la destrămarea cuplului. Ilinca Goia cu migală definește personajul unei femei ambițioase, mândre, dornică de iubire și prețuire, dar și de un trai comod. Căsnicia femeii a eșuat de mult, dar sentimentul iubirii nu a apus. Dubla stare interioară ivită prin revederea cu fostul soț, o redă cu fină expresie. Actrița dezvoltă nuanțat, cu sensibilitate, profilul unei femei în care se pot regăsi multe spectatoare.

 La rândul său, Ioan Andrei Ionescu compune atent tipologia bărbatului artist de profesie, căutător de iubire și comunicare. Marchează abil cu discreție, boala ce îi curmă viața, dar nu îi poate șterge dragostea ce l-a unit prin căsnicie cu femeia pe care vrea să o revadă. Dă sens ironic unor replici prin care motivează despărțirea de femeia iubită. Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu merită toată stima pentru acest “studiu” și rămân în așteptarea unor roluri mai complexe pentru a demonstra fiecare, substanța talentului ce îl deține.

         “Anonimul venețian” este un spectacol de succes pentru marele public, dar fragil pentru demersul unui studiu ce are la bază însă, un sprijin banal ca text.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu