UN STUDIU PE … O MELODRAMĂ
Centrul de Cercetare
și Creație Teatrală “Ion Sava” din cadrul Naționalului bucureștean alege
“Anonimul venețian” de Giuseppe Berto, o piesă în două personaje, cu scopul de
studiu pentru actori. Spectacolul beneficiază de coordonarea și adaptarea unui
maestru în actorie, Ion Caramitru.
În urmă cu câțiva ani, unul dintre
marii creatori de teatru pe care îi avem, regizorul Radu Penciulescu a lansat
proiectul de studiu pentru actori cu “Macbeth” de Shakespeare pe aceiași scenă.
Alegere admirabilă cu un rezultat ce a provocat și dezbateri pe această temă.
De astă dată, urmând drumul studiului, alegerea piesei italianului Giuseppe
Berto ce s-a impus în prima jumătate a secolului trecut, este însă, modestă ca
propunere de studiu. Scopul proiectului e binevenit pentru cizelarea și
amplificarea exploatării scenice a calităților unor actori, dar are nevoie de o
bază dramaturgică generoasă în propuneri. Nu este doar un studiu strict necesar
unor proaspăt absolvenți ai universităților artistice la care pregătirea este
adeseori superficială, se adresează echipei primei scene a țării, unor actori
afirmați și apreciați, cum sunt și Ilinca Goia sau Ioan Andrei Ionescu,
distribuiți în acest “studiu”.
Piese despre cuplu - un bărbat și o femeie -
sunt multe și se apelează acum insistent la ele pentru a le înscrie în
repertorii. Remarcabile sunt cele apropiate de situația cuplului afectat de traiul într-o lume cu probleme sociale, nu numai de situații extreme
particulare. În “Anonimul venețian”, El și Ea se întâlnesc după opt ani de la
destrămarea mariajului, revedere provocată de bărbatul aflat în starea
terminală a unei boli cumplite. Oferta textului apropie relația celor doi de o
melodramă cu trimiteri ironice la adresa trecutului fiecărui personaj.
Cu bună intenție “pedagogică”, Ion
Caramitru conduce distribuția pentru a prezenta un spectacol de succes la
publicul ce prețuiește telenovelele. Decorul sugestiv și funcțional creat de
Florilena Popescu – Fărcășanu propune trei spații de joc din Veneția în care se
va derula întâlnirea celor doi, fără schimbări la față de scenă pentru
indicarea locurilor. Ion Caramitru
ilustrează teatral fiecare moment urmărint studiul exploatării profunde a
capacității de trăire sinceră a actorilor pentru fiecare situație. Urmărește și
consolidarea credibilă a relației dintre cei doi , dublată și prin dezvoltarea
unui suspans al acțiunii. Conform solicitării impuse de text, folosește
abundent ilustrația muzicală și pentru că bărbatul este de profesie interpret
la oboi.
Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu sunt
doi actori importanți ai Naționalului bucureștean și exercițiul lor de “studiu”
este o reușită firească. Se adaptează situațiilor propuse de dramaturg cu
dăruire și le motivează scenic prin expresie și rostirea cu sens a replicii
pentru a îi evidenția substratul evocării trecutului ce a dus la destrămarea
cuplului. Ilinca Goia cu migală definește personajul unei femei ambițioase,
mândre, dornică de iubire și prețuire, dar și de un trai comod. Căsnicia femeii
a eșuat de mult, dar sentimentul iubirii nu a apus. Dubla stare interioară
ivită prin revederea cu fostul soț, o redă cu fină expresie. Actrița dezvoltă
nuanțat, cu sensibilitate, profilul unei femei în care se pot regăsi multe
spectatoare.
La rândul său, Ioan Andrei Ionescu compune
atent tipologia bărbatului artist de profesie, căutător de iubire și
comunicare. Marchează abil cu discreție, boala ce îi curmă viața, dar nu îi
poate șterge dragostea ce l-a unit prin căsnicie cu femeia pe care vrea să o
revadă. Dă sens ironic unor replici prin care motivează despărțirea de femeia
iubită. Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu merită toată stima pentru acest
“studiu” și rămân în așteptarea unor roluri mai complexe pentru a demonstra
fiecare, substanța talentului ce îl deține.
“Anonimul venețian” este un spectacol
de succes pentru marele public, dar fragil pentru demersul unui studiu ce are
la bază însă, un sprijin banal ca text.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu