“TELEFONUL DIN COLȚUL STRĂZII” - LICEUL “LAZĂR” (gazdă)

POEZIA, IZVOR DE INSPIRAȚIE PENTRU TINERI CREATORI!

Tinerii actori și regizori caută cu disperare un loc de afirmare în teatrele independente sau în sălile mici ale unor teatre de stat care sâ le găzduiască proiectele. În majoritatea cazurilor însă, proiectele servesc un repertoriu superficial ales. Am întâlnit însă, și spectacole remarcabile, surprinzătoare, cu adresă directă către colegii de generație spectatori – “Telefonul din colțul străzii” și “Hide and Seek”, spectacole itinerante găzduite fie în licee, fie în săli ale unor foste case de cultură.

       Recitarea poeziei, conținutul ei, sunt străine majorității tinerilor actori. Dacă Ion Caramitru e meșter în comunicarea versului, ca și Horațiu Mălăele sau Oana Pellea, rar, foarte rar se întâlnesc spectacole de poezie cu tineri actori. Doar tânărul Lari Giorgescu sub îndrumarea de excepție datorată lui Miriam Răducanu, a reușit un spectacol memorabil – “Poezia visului” pe versurile lui Emil Botta, la “Unteatru”.

        Acum, patru tineri actori în coordonarea regizorală și coregrafică a scenaristei OANA RĂSUCEANU, propun un spectacol uimitor, emoționant pe versurile regretatului poet Cristian Popescu – “Telefonul din colțul străzii”. Surprinzător, spectacolul realizat cu sprijinul ArCuB, nu e găzduit de vreun teatru, a mers itinerant prin licee, cu scopul cultural de a face cunoscută tinerilor, personalitatea unui poet. Cristian Popescu trecut în neființă la 36 de ani, este considerat cel mai original poet al anilor ’90. Poezia sa specială, amestec de vis și surprindere a realului, arată un fin observator al actualității ce trece imagini existențiale prin filtrul sugestiei și provocării la judecată.

         Cunoscuta scenaristă de film, Oana Răsuceanu concepe senzațional un scenariu din poeziile lui Cristian Popescu pentru a construi o poveste aparent reală despre drumul vieții, pornind de la tinerețe până la bătrânețe. Drumul se mulează pe traseul unui “tramvai” invocat de poet, unde se întâlnesc diverși călători, fiecare cu problemele sale. Scenariul speculează farmecul versului, pătrunde în profunzimea lui și ilustrează teatral prin mișcare, dans, gest, expresie, trăirea intensă a cuvântului rostit. Muzica inspirat propusă de Sebastian Hamburger, proiecțiile video dirijate de Adi Marineci, video design – Luca Achim și sound design – Vasile Manta, completează scenografia Andradei Chiriac și devin suport creator de sugestii referitoare la viața curentă. Oana Răsuceanu oferă un exemplu de viziune regizorală inteligent construită, cu multă grijă față de bogăția cuvântului. Spectatorii, elevi ai Liceului “Lazăr”, se dovedeau a fi vrăjiți de reprezentație, își țineau adeseori respirația, impresionați fiind de cele petrecute pe scenă.

        Versurile prindeau adevărată viață prin interpretarea de excepție a tinerilor actori IRINA VELCESCU, ADINA LUCACIU, CRISTIAN POPA și GEORGE ALBERT COSTEA. Acești minunați actori a căror nume se impun a fi reținute, realizau fiecare,  performanțe prin modul în care cu firesc, pentru câteva minute, se mulau pe mai multe tipologii, caracterizate prin trăirea sinceră a cuvântului, prin mișcare expresivă sau dans. “Recitalul” alcătuit din o sumedenie de secvențe, surprindea momente din viață, admirabil prezentate în game diverse de tinerii actori. Nu lipsea nici susținerea relației interactive cu spectatorii, luați părtași a privi mai atent în jurul lor, cum parcurge fiecare om drumul vieții din care nu lipsește comunicarea prin telefonul magic.

        “Telefonul din colțul străzii” demonstrează că pentru tinerii actori dotați cu har cultural, poezia poate deveni izvor de inspirație în a cuceri emoțional publicul. Rămâne un spectacol bijuterie, un spectacol exemplu de creativitate al tinerei generații, de dăruire pentru a arăta că teatrul are drept principală menire pe cea culturală. Sperăm că acest “Telefon” își va afla un loc de găzduire și în repertoriul unui teatru mai mult sau mai puțin independent.