duminică, 6 noiembrie 2016

FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU – EDIȚIA a XXVI-a

IMPRESII GENERALE

       
Toată lumea recunoaște că în aprecierea unui act artistic din artele plastice, muzică, literatură, film sau teatru, funcționează la orice persoană, și subiectivismul. Valoarea o impune timpul. În teatru,  situația se complică pentru că spectacolele sunt efemere. Creatorii de teatru – regizori, actori, scenografi, de-a lungul vremii, doar prin mai multe spectacole, câștigă apreciere valorică sau pot … să o și piardă.
         Evident, și în selecția spectacolelor pentru Festivalul Național de Teatru (FNT), apare acest aspect. Selecționerul unic, Marina Constantinescu, critic de teatru cu personalitate, recunoaște că “este vorba de o selecție asumată, firesc și subiectivă”. S-a străduit să ofere publicului, spectacolele care prezintă “starea teatrului nostru în stagiunea 2015 – 2016”. Selecționerul mai precizează că a efectuat alegerea pe criteriile VALOARE și TENDINȚE ESTETICE de inovare în creația teatrală.
         Astfel, FNT s-a construit pe un program cu 40 de titluri căruia s-au alăturat spectacole invitate de prestigiu internațional. În acest program prea stufos, au predominat firește, spectacolele noastre, în special cele ale teatrelor naționale și cele reprezentând teatrele din Capitală. Suntem singura țară europeană în care funcționează șapte teatre naționale – București, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Sibiu, Timișoara, Iași și Craiova. Din cele șapte, greu de explicat este de ce nu a participat la FNT și naționalul din Craiova.
         Au fost introduse în program și câteva spectacole din teatrul independent, predominând cele cu actori consacrați și mai puțin cele ale tinerilor. În teatrul independent se petrec tot felul de festivaluri, încropite la nimereală; sunt numeroase aceste teatre din care foarte puține au reușit să se afirme, să își consolideze o personalitatea. Exemplare rămân “Unteatru” sau Teatrul “Act”.

 “VALOAREA”
         Criteriul valoric aplicat selecției FNT, se poate traduce prin “important”         pentru stagiune. “Importanța” a fost dată de numele unor regizori – Andrei Șerban (“Caruselu”), Yuri Kordonski (“Marmură”), Alexandru Darie (“The Bach Files”), Radu Afrim (“Între noi e totul bine”, “Punctul orb”) și Silviu Purcărete (“Iulius Caesar”, “Cafeneaua”, “Fuchsiada”), Mihai Măniuțiu (“Meteorul”, “La ordin, Furher!”), Victor Ioan Frunză (“A douăsprezecea noapte”), Laszlo Bocsardi (“Clasa noastră”), Alexandru Dabija (“Linoleum”), Dragoș Galgoțiu (“Kafka.5 vise”), Tompa Gabor (“Sfârșit de partidă”). Acestor regizori consacrați s-au alăturat, foarte puțini tineri, precum Bobi Pricop (“O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”). Din păcare, majoritatea “consacraților”, chiar dacă au realizat două sau trei spectacole în stagiunea 2015 – 2016, rezultatele nu erau meritorii. Nu mai aducem în discuție că anul 2016 este “Anul Shakespeare” și până acum nu s-au putat selecta decât două spectacole cu piesele bătrânului Will, luat doar ca pretext de “consacrați”. “Valoarea”, tradusă ca “important”, în ciuda multor spectacole selectate, își găsea cu greu motivare în majoritatea lor. Programul FNT se putea rezuma la un număr restrâns de spectacole.

“TENDINȚE ESTETICE”
         În aplicarea acestui criteriu de sesizare a originalității unor viziuni regizorale, rezultatele nu s-au putut … sesiza. “Tendințele estetice” ale unor “consacrați” se manifestau prin manierism. “Inovațiile” acestor regizori au fost întâlnite și în ediții anterioare din FNT, dovedind un fel de “autoplagiere”. Sunt găzduiți de diferite teatre din țară, unde în timp scurt, în grabă, repetă aceiași manieră, aplicată și altor spectacole. Grav rămâne că “maniera” respectivă se manifestă prin imagine și participarea actorilor în grupuri active, iar personalitatea lor nu mai e folosită pentru a interpreta credibil personaje. Astfel de “tendințe estetice” servesc doar regizorului, actorii devenind o masă de figuranți. Un exemplu, l-a oferit și regizorul Silviu Purcărete, la actuala ediție a FNT, căruia i s-au alăturat și alți colegi.

“TEATRU-DANS” și “DANS CONTEMPORAN”
         Este explicabil de ce pentru a îmbogăți programul unui FESTIVAL NAȚIONAL de TEATRU, selecționerul a acordat importanță “Dansului și Teatrului-dans”. Stagiunea 2015 – 2016 nu a fost strălucită; majoritatea spectacolelor de teatru de proză au fost mediocre și submediocre.
Spectacole remarcabile a oferit marele artist, Gigi Căciuleanu – “L’Om DaDa”, “Un minut de dans sau UF!!!”, “Vivaldi și anotimpurile”. I s-a alăturat și Răzvan Mazilu cu “Mon Cabaret Noir”. Teatrul-dans începe să fie un compartiment important al artei spectacolului. E drept că ar fi de așreptat din parte publicului și întâlnirea cu spectacole “musicale”, dar nu prea avem actori pregătiți pentru acest gen și teatrele nu au nici fonduri pentru a îndeplini cerințele genului.

“INVITAȚII”
         Pentru efortul de a aduce în FNT spectacole de înaltă clasă artistică, selecționerul Marina Constantinescu merită toată stima publicului bucureștean.
         “Livada cu vișini” de la “Maly Drama”, în regia lui Lev Dodin, a fost un spectacol memorabil, o lecție de ce presupune inovație teatrală și respect cultural față de valoarea clasicilor.
          “Teatrul-dans” și în special dansul contemporan, au prilejuit întâlniri cu artiști internaționali, maeștri ai expresiei corporale, precum Carolyn Carlson și echipa sa.
         “Invitații” ne-au propus să privim mai atent un spectacol, indiferent de genul său, ca să îi descoperim “valoarea”. Au lăsat de fapt și o întrebare “de ce?” fenomenul nostru teatral e marcat de mediocritate.

“DE CE ?”
         De ce stagiunea 2015 – 2016 prezentată în FNT, nu a avut strălucirea așteptată de la majoritatea spectacolelor ?! Personal cred că s-a simțit criza reală a regiei. Foarte puțini regizori tineri reușesc să își impună personalitatea, iar cei “consacrați” aleargă prin țară să realizeze rapid și de multe ori, superficial, spectacole.
Criza regiei e rezultatul unui învățământ artistic degradat care produce “artiști – prestatori de servicii artistice”. Numeroasele universități cu care e dodată mișcarea teatrală, produc la fel ca niște fabrici lipsite de ingineri specialiști, “rulmenți”. Învățământul artistic e plin de “doctori” care nu au călcat vreodată pe o scenă, dar “produc” regizori și actori.
         Actuala ediție a FNT a fost un “puzzle” reușit pentru a atenționa că mișcarea noastră teatrală se confruntă cu dificultăți numeroase. Una dintre ele rămâne și învățământul artistic, dar și legislația, și lipsa de respect a statului față de cultură.


P.S. Sunt comentate mai jos pe blog, cât și la data premierei peste 80% din spectacolele Festivalului Național de Teatru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu