sâmbătă, 4 martie 2017

“CARINA PE DRUMUL SPRE CASĂ” – APOLLO 111 (Teatru independent)

REUȘITĂ PROPUNERE PENTRU MICII SPECTATORI

         APOLLO 111 din Palatul Universul de pe strada Brezoianu, lansat în decembrie anul trecut, se dovedește un teatru independent unicat printr-o propunere de repertoriu dezvoltată pe mai multe segmeente. Lansarea s-a petrecut cu spectacolul pentru adulți - “Ali: Frica mănâncă sufletul” (comentat pe acest blog) urmat de “După ploaie” pe care îl vom comenta în postarea următoare, dar în paralel repertoriul include spectacole de dans contemporan și spectacole pentru copii. Este singurul teatru independent, preocupat să atragă și micuții spectatori.
        
Teatrele pentru copii instituționalizate își construiesc în genere repertoriul, inspirat de povești celebre cu “a fost odată …” și mai puțin se apropie tematic de concretul mediului în care trăiesc micuții. Apollo 111 propune micilor spectatori un altfel de spectacol – “Carina pe drumul spre casă” pe scenariul original al Oanei Răsuceanu. Se prezintă copiilor, dar și celor care îi însoțesc o “poveste” actuală care le captează interesul și nu este o lecție de viață aridă. Acțiunea se poate întâmpla oricărui copil. O fetiță simpatică și veselă, Carina se rătăcește de părinți într-un moll și nu știe drumul spre casă. Ca povestea să fie atractiv ambalată pentru micuții spectatori, inspirat scenarista Oana Răsuceanu introduce o pisicuță, Margo, care o va îndruma pe fetiță spre casă printr-un joc al cunoașterii străzii foarte amuzant.
         Spectacolul propus de 111 Film & Entertainment în partereniat cu Apollo 111 este admirabil realizat de o tânără echipă. Oana Răsuceanu în calitate de regizor acum, își ilustrează scenariu cu muzică și dans, reușind ca la ieșirea de la spectacol să constați cum unii micuți fredonează cântecele lui Petre Ancuța. Reprezentația se completează și prin ansamblul ilustrației muzicale semnată de Vasile Manta. Decorul și costumele sunt inspirat concepute de Anca Lazăr. Șapte “stâlpi” din cuburi ușor manevrabile vor marca drumul Carinei în căutarea domiciliului. Drumul prin oraș e complicat și fetița obișnuită cu călătoria în mașina părinților, descoperă metroul, troleibuzul, dar și piața cu tarabe, etc. Firește că pe drum Carina va întâlni numeroase personaje, iar Anca Lazăr știe să le creioneze scenic costumele atractiv.
        
Excelenții sunt tinerii actori care au acceptat cu plăcere să joace pentru copii și să le capteze atenția la o “lecție” educativă cuceritoare. Distribuția reunește pe Adina Lucaciu (Carina) și Irina Velcescu (pisicuța Margo), alături de Andrei Barbu și Oana Răsuceanu care punctează cu finețe diversele tipologii întâlnite pe drum de fetiță. Fermecător și cu mult umor compune portretul “ghidului” Margo, o pisicuță jucăușă, Irina Velcescu. Este foarte dificil un astfel de rol, dar actrița îi dă o savuroasă culoare. Din sensibilitatea, dar și nedumeririle Carinei care cunoaște lumea străzii și relaționează cu surprindere cu cei întâlniți, Adina Lucaciu construiește portretul unei fetițe dintr-o familie modernă. Actrița, realizează prezentarea Carinei, în amănunt cu nuanțe expresive. Cântecele și dansul completează evoluțiile personajelor cheie ale reprezentației – Carina și Margo, iar interpretele sunt ireproșabile în aceste momente speciale. 
         
Andrei Barbu și Oana Răsuceanu, rezolvă cu abilitate transformări în diversele tipologii cu puține replici. Amuzant, credibil, Andrei Barbu punctează aparițiile unor călători și a unui … cățeluș. Scenarista și regizoarea Oana Răsuceanu se dovedește a fi și actriță, subliniind esența personajelor argument care apar în acțiune.


 Chiar dacă nu sunt în fața unor personaje celebre din patrimoniul dramaturgiei, tinerii actori din echipa acestui spectacol merită aprecieri pentru că demonstrează talent, iubesc teatrul și spectatorii de mâine. “Carina pe drumul spre casă” este o reușită a teatrului independent Apollo 111, preocupat de proiecte diverse cărora din păcate, nu a găsit încă, modul de a le face publicitatea necesară pentru o mai atentă remarcare în viața teatrală. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu