“RĂZBOIUL NU A ÎNCEPUT ÎNCĂ” – TEATRUL “TOMA CARAGIU” / PLOIEȘTI < FESTIVALUL – “FEST(in( pe BULEVARD” >

SECVENȚE DE VIAȚĂ ORIGINAL SURPRINSE

      
În teatru se caută mereu inovația, atât în regie, cât și în dramaturgie. Apar curente cu o viață mai lungă, iar altele dispar repede. Dramaturgul Mikhail Durnenkov este un exemplu prin activitatea în curentul “Noua dramaturgie” din Rusia. La Teatrul “Toma Caragiu” din Pitești se întâlnesc pe această “calea” a inovației teatrale, dramaturgul și regizorul Bobi Pricop preocupat intens de teatrul vizual.

         Piesa lui Mikhail Durnenkov este o înșiruire de scurte povestiri, secvențe de viață, surprinse în stil fantastico – absurd. Scrie textul în 2014 când conflictul dintre Rusia și Ucraina era în plină desfășurare, cu intenția tematică de avertizment subtil asupra războiului.

Încearcă o radiografie a relațiilor interumane, dominate de violență fizică și degradare psihică, de manipulare a mass media și apariția temerilor unui posibil război. Dramaturgul dorește să sugereze că războiul pornește de la dezbinarea oamenilor, a relațiilor de familie. Schițează scurte povestiri despre relația soț și soție, tânăr și părinți, etc.  Personajele sunt scheme tipologice active în conflicte absurde care au ca scop evidențierea degradării spiritului uman; pentru a le ilustra, Mikhail Durnenkov solicită ca trei actor să interpreteze mai multe personaje. Regizorul Bobi Pricop folosește cinci actori pentru ușurința trecerii de la o schiță la alta. Spectacolul său deține un prolog și un epilog, cu cei cinci interpreți aliniați în prim planul scenei care rostesc replici cu trimitere directă la știri din actualitatea imediată provenite din mass media manipulatoare. “Noua dramaturgie” practicată de Mikhail Durnenkov este susținută de viziunea regizorală. Textul bogat în intenții, nu transmite însă, și emoția necesară cooptării publicului la judecarea amenințării războiului care a început prin degradarea comunicării interumane.      

Regizorul își află sprijin în text pentru intenția sa de a practica stilul “teatrului vizual”. Nu apelează de astă dată la tehnologia video, ci la un decor în mișcare, creat de Adrian Damian, cu scopul sugerării cum omul de astăzi e prins în capcana manipulării. O sumedenie de panouri cu reflectoare, încadrează fundalul, lateralele și tavanul spațiului de joc. Manipulate aceste panouri prind ca într-o menghină pe cei aflați în acțiune. Decorul surprinde prin tehnica aplicată mișcării panourilor în scopul unei imagini cu trimitere metaforică. Corina Boboc realizează numeroase costume moderne pentru a  defini diverse personaje.         

O excelentă distribuție, îndrumată atent de regizor îi servește expresiv conceptul scenic. Ioniț Vișan, Ada Simionică, Mihaela Popa, Bogdan Farcaș și Cristian Popa, schițează esența tipologică a diverselor roluri ce le revin și se feresc de exagerări în comunicarea stărilor impuse de situații.

         “Războiul nu a început încă” poate fi considerat un reușit spectacol, dezvoltat armonios în demersul prezentării imaginii unui altfel de teatru. Este un experiment de inovație teatrală care durează o oră și jumătate; dacă timpul reprezentației ar fi fost mai lung, experimentul plictisea.

         În “FEST(in) pe Bulevard, spectacolul și-a găsit un loc la secțiunea “Invitați speciali”, când putea figura foarte bine la “Text și pretext”.

P.S. “Războiul nu a început încă” este selectat și pentru Festivalul Național de Teatru (20 – 30 octombrie) care se va desfășura tot în Capitală, ca și “FEST(in) pe Bulevard”.