marți, 26 iunie 2018

“BALUL CIMITIRULUI” – TEATRUL DRAMATURGILOR ROMÂNI / Sala “Iosif Naghiu”

CUM INVESTEȘTE BANI … PRIMĂRIA CAPITALEI?!

         În timp ce Teatrul Mic nu mai are săli de spectacol că au primit bulină roșie de pericol la un cutremur, Primăria Municipiului București înființează investind masiv fonduri culturale – Teatrul Dramaturgilor Români cu scopul de a servi dramaturgia contemporană autohtonă. Funcționarii primăriei în frunte cu primărița, se pare că nu merg la teatru să vadă că toate teatrele din Capitală au în repertorii piese de dramaturgi români. Această investiție din banii noștri e cel puțin suspectă! Nu mai amintim că teatre independente din București, cu repertorii de înaltă ținută culturală, cum ar fi “Unteatru”, își prezintă producțiile în spații modeste, fără niciun sprijin din partea primăriei.
        
 Teatrul Dramaturgilor Români își desfășoară activitatea într-o clădire vechie, renovată de primărie, pe calea Griviței, nr. 64 – 66, iar în jur sunt o serie de clădiri părăginite, locuite de cetățeni care se distrează în stradă urmărind cum copiii lor joacă fotbal spre disperarea șoferilor. Renovată cu intrări din marmură, clădirea deține două săli de spectacol, fiecare cu aproximativ șaizeci de locuri, în fotolii elegante. Directorul acestui teatru de proiecte cu piese de dramaturgi români, finanțat de primărie, este Horia Gârbea, scriitor cu multe volume, premiat de Uniunea Scriitorilor în 1990 pentru dramaturgie ale cărui piese nu figurează însă, în repertoriul vreunui teatru. Teatrul Dramaturgilor Români are înscrise în repertoriu piese de Dumitru Solomon, Ion Băieșu, Iosif Naghiu, prezente și în repertoriul altor teatre din Capitală ori din țară. Mai este înscris în repertoriu și un spectacol “după” George Astaloș, scenariu Alexander Hausvater cu cântece adaptate de directorul teatrului, Horia Gârbea, “Balul cimitirului”.
       
  Din textul “dramaturgului” George Astaloș rămân rămășițe folosite în scenariul regizorului Alexander Hausvater. Acesta și-a dorit un fel de musical, comedie neagră, cu sprijinul cânticelelor adaptate ca text de Horia Gârbea după șlagăre de demult, dar rezultatul e … macabru de la scenariul încropit până la imaginea teatrală în maniera cunoscută a regizorului. “Acțiunea” se desfășoară într-un decor (scenografia Ștefan Caragiu) cu un fundal în multe pătrățele care ar vrea să fie “locuințele” cavou ale personajelor decedate.

 Scenariu intenționează să servească o tematică cu tentă socială, referitoare la cauza morții personajelor, exprimată în monologuri; cauzele sunt diverse – soldat mort în Afganistan, femeie călcată de tren, un bărbat decedat de malpraxis, sinucidere, etc. După patruzeci de zile de la deces, morții organizează un bal pentru alegerea “reginei” cimitirului cu dorința de a afla dacă vor merge în rai sau în iad. Va fi aleasă “regină” … soldatul mort în Afganistan! Morții au în preajmă și celebrități decedate care vor fi invocate cu sprijinul unor … proiecții, pornind de la George Bacovia și alți “vecini” ca Sabin Bălașa. Haricleea Darclee, Alexandru Vlahuță sau Constantin Tănase!   Un astfel de scenariu mai mult decât penibil, demonstrează starea jalnică a nivelului cultural a celor din Primăria Municipiului București care fac un “cadou” bine pătit din fonduri survenite din taxele noastre, realizatorilor de proiecte pentru Teatrul Dramaturgilor Români.
       
  Proiectul implică numeroși artiști care firește au fost recompensați pentru prestația lor într-un spectacol grotesc ca linie de expresie teatrală, lipsit de un mesaj consistent, fals în intenția de comedie muzicală neagră. Ștefan Caragiu, realizator al decorului și costumelor este un scenograf cu personalitate afirmată, dar în acest proiect execută doar indicațiile regizorului - scenarist, Alexandru Hausvater, nume consacrat cu prilejul altor spectacole care acceptă acum să fușarească manierist aspectul teatral al reprezentației.

Regizorul apelează fără sens la colaborarea pentru imaginea teatrală “neagră” a viziunii sale, la Lucian Moga – light design, Felix Crainicu și Radu Crăciun – video design. Ilustrația muzicală aparține  lui Cori Tibor care folosește motive muzicale cunoscute pe texte adaptate și completate de Horia Gârbea, cum ar fi – “Ecaterino vedea-te-aș moartă”; firește, sunt și momente coregrafice în reprezentație, concepute manierist de Florin Feroiu. 

        
 Distribuția cuprinde zece actori interpreți de monologuri, cânticele și momente coregrafice, dintre care Carmen Ionescu (mama soldatului din Afganistan) și Gavril Pătru (Groparul) sunt cei care încearcă să conducă “ansamblul” celor din cimitir. Eduard Cârlan, Alexandra Stroe, Ana Nicolae, Ioana Repciuc, Mădălin Mandin, Mihai Muntenița / Nicolae Dumitru sunt actori la început de drum care încearcă și ei adaptarea la niște “schelete” de personaje propuse de scenariu, desenate grotesc prin machiaj și costume. Interpretarea unui așa zis personaj de căre un actor nu se poate remarca în acest spectacol lipsit de substanță dramatică; actorii prestează doar servicii plătite prin contractul cu Teatrul Dramaturgilor Români, cu banii care e drept, sunt necesari astăzi, existenței fiecărui actor, în special dacă e și liber profesionist. Actorii nu au nicio vină că sunt nevoiți să accepte un astfel de proiect. 
         “Balul cimitirului” este un alt exemplu de spectacol care demonstrează alarmant cum investește fonduri Primăria Capitalei în numele … "prieteniei"  cu teatru pe care îl consideră capabil de acte culturale!

P.S. Inexplicabilă rămâne prezența spectacolului la concursul “festCO” (Festivalul Comediei Românești), în urma selecției efectuate de Maria Zărnescu, un nume stimat în activitatea teatrală. Motivarea ar putea fi că e foarte greu să descoperi în fiecare an, în peisajul mișcării teatrale, un spectacol de comedie chiar dacă realitatea curentă oferă zilnic prilej de inspirație dramaturgilor pentru texte satirice. Se pare că nu avem dramaturgi, chiar dacă au la dispoziție acum … un teatru personal ... cei din cimitir!

4 comentarii:

  1. Doamna Lucaciu, ati gresit cam jumătate din articolele hotărâte și numele actorilor. O editare n ar strica

    RăspundețiȘtergere
  2. Despre numele actorilor nu stiu, pentru ca sunt, cel putin pana acum, inca necunoscuti, dar adresa este sigur gresita. Teatrul in cauza se afla de fapt pe Calea Grivitei nr. 64-66.
    In rest, in ceea ce priveste localizarea teatrului - inclusiv consideratiile privind interiorul - totul este riguros corect, la fel in ceea ce priveste piesa comentata si lipsa de interes a primariei fata de teatrele independente care au productii cu adevarat valoroase: UnTeatru, Teatrul de Arta, Teatrul Act si chiar Godot Cafe (intr-o oarecare masura). La ora actuala aceste teatre au in multe cazuri spectacole superioare celor ale teatrelor de stat din Bucuresti - exceptand doar Teatrul Metropolis.
    Astept totusi cu sperante sa vad aici spectacolul lui Victor Ioan Frunza cu "Fata Morgana" de D. Solomon, de notorietate fiind atat capabilitatile regizorului si ale scenografei cat si valoarea "Trupei fara nume", pe care acestea o conduc.
    In concluzie, inchizand putin ochii pana dupa ce treci pragul Teatrului Dramaturgilor, la fel ca si atunci cand vrei sa vezi ceva la Godot, cred ca totusi aici este un loc cu potential de a ajunge o destinatie frecventabila pentru iubitorii de teatru si nu numai. Poate Primaria Capitalei va face pomana completa si va spoi macar fatadele riveranilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aveți dreptate. Felicitări. Și eu am scris cronică la spectacolul respectiv arărând aceleași neajunsuri dar și ale teatrului care după zece spectaole își caută cu disperare o realizare de referință. Păcat.Mai ales de munca actorilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vă contrazic cu privire la o informație despre Horia Gârbea - o piesă a acestui autor se joacă la Nottara de ani buni, „Funcționarul destinului”. Nu v-o recomand!

    RăspundețiȘtergere