“PAPAGALUL MUT” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” / Sala Studio

UN RAFINAT SPECTACOL CU O POVESTE PLINĂ DE TÂLC

        

 În mișcarea noastră teatrală se face simțită criza de regizori cu talent nativ sau pregătire culturală și mulți ambițioși propun viziuni regizorale în numele “originalității”, dar cu rezultate fade, lipsite de substrat ideatic. Iată că Nae Caranfil, regizor de film cu valoare confirmată, vine în teatru și propune un demers teatral cu adevărat original, cu substanță tematică bogată în tâlcuri, mereu actuale. În dubla calitate de scenarist și regizor, practicată și în film, Nae Caranfil concepe un scenariu inspirat și bine documentat din fapte istorice și personaje reale - “Papagalul mut / Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”; evocă în piesa sa în două acte culisele diplomatice, politice, dar și amoroase din secolul al XVIII-lea, animate de personalități marcante ale timpului. 

         Sunt necesare precizări privind subiectul complicat al “piesei”, de fapt un scenariu al unui posibil film. Personajul central e cavalerul d’Eon, credincios regelui Franței, Ludovic al XV-lea, consemnat în istorie pentru faptele sale; acesta e trimis la curtea imperială a Rusiei, dominată de țarina Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare. Scopul deplasării în compania lui Douglas este studierea și stabilirea unor relații diplomatice între Franța și Rusia. Cavalerul d’Eon întreprinde această “vizită de lucru” … în travesti, sub chipul atractiv al domnișoarei, Lia de Beaumont, însoțită de “unchiul” Douglas. Scenariul cu fină ironie prezintă culisele imperiale pe două planuri – serviciile secrete de spionaj politic, cu cei doi spioni activi în relații diplomatice și “alcovul” folosit și în scopuri politice. Scenariul sugerează discret că urmele din culisele politichiei secolului al XVIII-lea mai există și astăzi. Nae Caranfil dezvoltă o acțiune complicată în jurul cavalerului d’Eon/domnișoara Lia de Beaumont și a însoțitorului Douglas, aparent om de știință, cel care evocă și participă la faptele comico-dramatice petrecute în societatea țarinei; cei doi spioni diplomați sunt stâlpii acțiunii, personaje meticulos construite de autor; în jurul lor, mișună o sumedenie de personaje–argument care punctează conflictul joculului periculos, adevăr – minciună. Scenariul disecă culisele politichiei celor din vârful puterii, prin apariția a peste patruzeci de personaje. Proiectul realizat de Nae Caranfil devine pe scena Naționalului bucureștean o superproducție. 

         

 Regizorul Nae Caranfil relatează teatral spectaculos povestea cavalerului d’Eon/domnișoara Lia de Beaumont, cu sprijinul scenografului Dragoș Buhagiar care propune o convenție originală de urmărirea acțiunii pe mai multe planuri vizuale. Numeroasele scene invocate de Douglas se petrec în diverse spații – săli din grandiosul palat cu tot felul de destinații, locul de găzduirea “oaspeților” veniți din Franța, planuri exterioare, iar Dragoș Buhagiar le definește excelent. Decorul său este marcat prin șase coloane imense care se deschid fiecare surprinzător și arată mobilat în stilul baroc al epocii, diverse locuri din palatul imperial. Costumele personajelor completează imaginea epocii și par parcă desprinse din picturile acelui timp. Dragoș Buhagiar realizează, din nou o scenografie de excepție, servind ireproșabil, în amănunte semnificative, vizualizarea scenariului. 

         Scenariul este filmic prin schimbarea rapidă a locului acțiunii și regizorul Nae Caranfil conduce cu fermitate și ritm, înfrățirea prin montaj a multiplelor scene; în unele momente aplică două planuri de joc paralele, pe unul îl transformă la un moment dat într-un tablou static care va fi comentat de cei din celălalt plan și apoi îl activează din nou. Nae Caranfil, regizor de film, nu folosește însă, proiecțiile video – efect la modă practicat de mulți regizori de teatru, ilustrează scenic acțiunea doar prin manipularea planurilor de joc și aplicarea iscusită a jocului luminii. Acțiunea complicată este povestită scenic coerent și spectaculos, de pare ca un pârâu venit din vârful muntelui care curge aparent lin până când întâlnește pietrele.

         Atmosfera generală se consolidează atractiv prin ilustrația muzicală aparținând regizorului, în care intervine și un moment de muzică live cu Trio Mirea și o cântare vocală reușit înfăptuită de Miruna Bilei în personajul Ecaterinei; nu lipsesc, nici dansul din reprezentație, dirijat coregrafic în stilul epocii de Florin Fieroiu și nici luptele spadasinilor îndrumați de Ionuț Deliu. Fiecare moment surprinde prin multitudinea de posibilități de ilustrare scenică folosite de regizor în conceptul său teatral, dar punctul forte rămâne interpretarea celor doi minunați actori – Claudiu Bleonț (Douglas) și Vlad Logigan (cavalerul d’Eon/domnișoara Lia de Beaumont).

        

 Senzațional jonglează Vlad Logigan cu rolul cavalerului d’Eon / domnișoara Lia de Beaumont în travestiul care îi solicită și schimbări, pe moment de emisie vocală a replicii în aparteuri, nu numai în cele ale ținutei. Actorul prezintă în personajul spionului două personaje, cu meșteșug expresiv definite, fiind cavalerul spadasin și mândru – d’Eon, dar și grațioasa și șireata - Lia de Beaumont, cu grijă să comunice esența lor tipologică, nota comună a acționării în scop politic. Vlad Logigan, un actor special, dezvoltă viața dublă a personajului, e și o fermecătoare domnișoară care stârnește dragostea până și burlacului Douglas, conștient că de fapt “ea” este bărbat, dar și un cavaler care stârnește dragostea Ecaterinei – minunat concepută regizoral este scena dintre cei doi -, actorul realizează o adevărată performanță interpretativă. 

        

 Claudiu Bleonț concepe cu forța unui mare actor pe spionul Douglas ca povestitor al istoriei și participant activ la situațiile extreme, gândește interior substratul personajului, exprimată prin expresia cuvântului și chipului. Douglas al său conduce acțiunea, relaționează nuanțat cu fiecare partener, dar și direct cu publicul, devine provocatorul din umbră al conflictelor diplomatice. În fiecare scenă, actorul trăiește intens și stările particulare ale burlacului Douglas, dar e și motorul acțiunii întreprinse de partenerul/partenera sa. 

        

 Evoluțiile de excepție prin interpretarea complexă a personajelor centrale, făptuite de Claudiu Bleonț și Vlad Logigan, nu se puteau realiza fără sprijinul colegilor distribuiți în numeroasele roluri secundare, argumente ale conflictului. Acest spectacol complicat sub aspectul evocării unor momente istorice implică o sumedenie de personaje în scurte apariții, aparent minore, dar care solicită atenție sporită din partea interpreților; în timp actorii își vor completa contribuțiile doar corecte de la premieră. Realizează profiluri diverse, mici compoziții de tipologii cu corectitudine, unele chiar mai strălucit, Eduard Cîrlan (Peter Ulrich), Dragoș Stemate (Prințul de Conti), Marius Rizea (Bestujev), Tomi Cristin (Wolff), Cosmin Dominte (Volodea), Dragoș Dumitru (Alioșa), Alexandru Georgescu (Sir Williams) și în mai multe apariții Eduard Adam (Căpitanul de gardă, Șambelan, Zbir 1), Axel Moustache (Pictorul, Zbir 2), Mihai Munteniță (Maestrul de ceremonii, Violator, Călău, Zbir 3), Daniel Badale (Bogătan, Mesean, Hangiu). Alți zece tineri alcătuiesc ansamblu care colorează acțiunea în scenele de dans. 

Personaje de mare importanță pentru evocarea istoriei de la curtea imperială, beneficiază de interpretări remarcabile; Magda Catone este Madame Dumonet și Mihai Calotă, Woronțov, cu subtilitate sugerate. Un personaj de referință majoră, cu fină ironie integrat acțiunii, Țarina Elisabeta revine actriței Raluca Petra care admirabil îi ferește caracterizarea de vulgaritatea solicitată de istoria vieții stăpânei autoritoare și încearcă cizelarea nemulțumirilor personale dictate de manifestărilor celor din jur. Cuceritoare, încântătoare sunt aparițiile Mirunei Bilei în tânăra și zvăpăiata Ecaterina care va deveni, stăpâna Rusiei la maturitate. 

Papagalul mut din colivia țarinei va cânta în final, să amintească prezentului că istoria se repetă. Ecoul reprezentației la public, poate fi diferit, unii îi vor aplauda spectaculozitatea și interpretarea personajelor centrale, alții tematica subtilă, iar unii s-ar putea să fie uimiți de întâlnirea cu istoria pe care o ignoră din naivitate. “Papagalul mut” este un spectacol eveniment, inventiv teatral, rafinat prezentat pentru contactul cu o poveste istorică, mereu actuală.

          

“BEFORE BREAKFAST” – TEATRUL “MARIA FILOTTI” / Brăila

ÎNTÂLNIRE CU ADMIRABILI ARTIȘTI …

         

         Sunt rare astfel de spectacole cizelate la amănunt, provocatoare de emoție în care tăcerea unui personaj … “vorbește”, răspunde replicii partenerului. “Before Breakfast” (“Înainte de micul dejun”) este un astfel de spectacol cu una din dificilele piese scrise de Eugene O’Neill, preocupat întodeauna să trateze drame existențiale prin personaje realist construite. Scrisă în 1916, la început de carieră, această piesă într-un act, cu două personaje, prezintă drama degradării relației unui cuplu, când personajele trăiesc în universuri paralele și comunicarea dintre ele se distruge. 

       

  “Versiunea scenică și regia: Andrei și Andreea Grosu” compun scenic povestea familiei Rowland analizând nuanțat evidențierea caracterelor celor două personaje cu ajutorul unor actori admirabili – Mihaela Trofimov și Richard Bovnoczki. Viziunea regizorală realistă ca stil, de “teatru adevărat” are drept rezultat un spectacol încărcat de emoție. “Dialogul” se desfășoară într-un decor simplu, dar nu simplist, marcat de o masă și două scaune, spațiul de joc fiind delimitat ca desen. Decorul minimalist datorat lui Vladimir Turturică se completează prin obiectele de pe masa “micului dejun” și mânuirea fiecărui obiect e întreprinsă de personaje cu sens major, sugestiv simbolic. 

       

  Piesa este de fapt un monolog al doamnei Rowland în fața soțului Alfred care îi “răspunde” prin tăcere. Pare aproape imposibil ca un actor să interpreteze impresionant un personaj aflat în conflict cu partenera, fără sprijinul cuvântului; Richard Bovnoczki realizează performanța ca personajul Alfred să răspundă fiecărei replici a soției, să transmită stările interioare care îl macină doar prin privire, expresie facială și corporală, gestică, ca rezultat al trăirii intense a situației. Alfred este un scriitor idealist, cu un univers aparte în care visul personal a suferit ratarea. Richard Bovnoczki prin interpretare subliniază excelent tema majoră a piesei, cum un ideal se frânge într-o societate pragmatică. Actorul completează profilul caracterizării lui Alfred și prin tratarea sensibilă a relației de iubire existentă de fapt, față de soție, ajunsă însă, în faza dramatică a degradării posibilității de comunicare între cei doi.       

Mihaela Trofimov și Richard Bovnoczki susțin cu intensitate configurarea relației cuplului Rowland și îmbină rafinat revolta, disperarea și iubirea care îl macină; monologul doamnei Rowland se transformă astfel, într-un dialog amar cu un soț aparent tăcut.  Mihaela Trofimov prezintă cu forță dramatică și sensibilitate interioară, tipologia unei femei preocupate de traiul zilnic afectat de lipsa banilor, trăind într-un univers pragmatic, dar care păstrează sentimentul de dragoste față de soț și atunci când îi condamnă eșecul profesional; actrița rostește nuanțat replica, îi gândește substratul ei, dublat prin expresie. Publicul, așezat de o parte și alta a spațiului de joc, în imediata apropiere a interpreților, urmărește destinul unui cuplu și e implicat la judecata sa prin provocarea transmisă admirabil de cei doi actori.

         “Before Breakfast” este un spectacol de “teatru adevărat”, captivant și emoționant, înfăptuit de artiști inspirați – actorii, regizorii și scenograful. 

“MAGNOLII DE OȚEL” – TEATRUL “AVANGARDIA” / Cinema Pro

UN SPECTACOL ATRACTIV …

         “Avangardia”, un teatru independent cu un specific aparte, își prezintă repertoriul la sala elegantă cu cinci sute de locuri, din centrul Capitalei, la Cinema Pro. Cheia succesului acestui teatru o deține majoritatea actorilor cu personalitate afirmată, distribuiți în piese de succes internațional, câștigat pe mari scene ale lumii, unele și ecranizate și răsplătite cu diverse premii la festivaluri importante. Trebuie subliniat că repertoriul servește dorința de spectacol a Marelui Public, ferindu-l însă, de vulgaritate sau divertismente derizorii, cum se practică în alte teatre independente. O altă notă aparte a acestui teatru este colaborarea cu regizori spanioli apreciați pentru realizările lor teatrale. 

       

  “Magnolii de oțel” de Robert Harling, scenarist și dramaturg american cunoscut, este o piesă jucată pe Broadway care a înregistrat peste o mie de reprezentații, iar în 1990 a devenit film, într-o distribuție cu actrițe din elita cinematografiei americane. Piesa este o comedie cu accente dramatice, bine ticluită de dramaturg pentru a servi o temă mereu actuală – prietenia care poate sprijini în momente de cumpănă pe oricine. Acțiunea se derulează în jurul a șase femei care se întâlnesc mereu la coafor, loc de bârfe și destăinuiri. La coaforul lui Truvy, întâlnirile au mereu în centru pe tânăra Shelby și mama sa, M’Lyon. Sunt destul de rare piesele cu personaje numai femei; în “Magnolii de oțel”, dramaturgul Robert Harling reușește performanța de a construi cu migală fiecare personaj și implicarea sa în acțiune, subiectul fiind inspirat de o întâmplare din viața personală. Replica e abil dirijată pentru a sprijini dezvăluiri biografice din existența personajelor și a stârni umor, dar și emoție dirijată prin situații speciale. 

       

 Regizorul spaniol Richard Reguant, deține o vastă experiență, e activ pe diverse scene din Spania și Brazilia și alege pentru spectacolul de la București o distribuție remarcabilă, alcătuită din personalități apreciate pentru rolurile din teatru și film. Regizorul conduce cu pricepere actrițele pe linia îmbinării comicului cu emoția sensibil dramatică. Piesa este o “comedie dramatică” și interpretele reușesc cu rafinament și credibilitate să împletească armonios comicul cu dramaticul. 

       

  Firul acțiunii e condus în jurul tinerei Shelby, iar Irina Ștefan ilustrează destinul tragicomic al personajului, cu farmec, sensibilitate și intensă trăire interioară. Tânăra actriță punctează nuanțat evoluția lui Shelby care apare în debut ca adolescenta venită la coafor pentru evenimentul căsătoriei, ca apoi să fie o femeie matură cu grave probleme de sănătate. Admirabil, la nuanță, construiește Medeea Marinescu personajul mamei lui Shelby, pe M’Lyon care are o familie cu un soț ciudat și e mereu confruntată cu diverse probleme. Actrița susține prin relaționarea cu partenerele, excelent tema piesei că prietenia poate să te ajute să treci peste situații extreme din viață. Partea comică esențială a acțiunii îi revine lui Quiser, o femeie capricioasă, aparent nebună, rol rezolvat în amănunt cu efecte comice savuroase de exraordinara actriță, Maia Morgenstern care surprinde în orice rol pe scenă sau în film. Printre prietenele de la coafor se află și Clairee, soția primarului decedat, o doamnă mereu curioasă, activă pentru implicarea în viața comunității; Victoria Cociaș realizează remarcabil, cu fin umor, desenul în profunzime a acestui personaj care se implică mereu în acțiune. Ștefania Samfira e Truvy, patroana locului de întâlnire pentru “frumusețe” al doamnelor, iar actrița sugerează discreția personajului în a lăsa cale liberă discuțiilor femeilor venite la coafor, pe care însă le urmărește cu multă atenție. Substanța scrierii e mai modestă în creionarea lui Annelle cea de curând angajată de Truvy, dar tânăra actriță Ioana Barbu reușește să prezinte credibil, expresiv personajul. 

         Bogdan Amarfi propune un decor care ilustrează amănunțit locul elegant al unui coafor, impune atmosfera solicitată de acțiune; costumele cu finețe indică tipologia personajelor și completează imaginea ilustrării scenice a piesei. 

         “Magnolii de oțel” e un spectacol reușit care servește preferinele Marelui Public, fără artificii regizorale forțate, fără provocări de analiză a intențiilor, îi oferă umor și emoție transmise cu sinceritate de actrițe; rămâne un spectacol atractiv și prin tematica majoră de a sublinia importanța prieteniei în viață.